8,125 matches
-
dintr-o dată Tomnea, se povestește că a fost făcut| în câteva luni, pentru un țar. A venit țarul acela până aici, odată, să vadă și marginea asta a imperiului, și au înălțat special pentru el o biserică. Într-un loc pustiu, dar știau c-o să vină țarul acolo, să privească Dunărea de la marginea imperiului. O biserică albă. - A fost de treabă ziarista că ți-a dat scrisoarea, surâse Magda. Și mi-a trimis și mie numărul tău de mobil. - Eu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îl adormiră. Odată cu trecerea infructuoasă a anilor, Samuel deveni expert în seria Starousal. Computerul nu-l mai deconecta așa des, fiindcă nu se întâmpla nimic deosebit care să-i solicite atenția. Doar uneori, când asolizau pe un planetoid debil și pustiu, o entitate metalică se strecura între explorator și femeile sale artificiale și cerea, politicoasă, prezența fizică a acestuia la pupitrul de bord, pentru comunicarea rezultatelor scanării. La revedere, spunea el fotomodelului alături de care își petrecuse noaptea, mă întorc mâine. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Rottweillerul a ciulit urechile. — N-am cheie, m-am blocat în casă, sunt Jerry, sunt Jerry! Din depărtare, s-a auzit un lătrat. Am început să țopăi și să mișc brațele. Dulăul s-a smucit din lesă, a traversat strada pustie și s-a oprit chiar sub fereastra mea de la etajul întâi, făcând mare tămbălău. Capetele nemulțumite ale unor vecini s-au și ițit la geamuri, cerând ca zgomotele să înceteze. Acest lucru n-a fost posibil până când Sgsdgff n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
unele îndoieli. Eram oare singurul rămas? Despre toți dețineam date sigure în privința morții, dar nu și despre Adler. Am citit rapoarte. U Boot-ul KM 103 a fost lovit de torpilorul englez „Dorset” pe 17 octombrie 1944 lângă Mallina, o insulă pustie din apropierea Arhipelagului Canare. Din cauza ceții, „Dorset” nu a fost sigur că proiectilele și-au atins ținta. Submarinul nu a mai fost văzut de atunci. Cu toate evidențele, vestea nu-mi dădea pace. Pe toți ceilalți îi văzusem în mormânt. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un sunet asemănător, ca o inspirație lentă pe gură, și am știut că o mașină gonește pe șoseaua plină de apă. Conștiința acestui fapt îmi rechemase, surprinzător, o grămadă de amintiri: o casă cu etaj lângă un drum asfaltat și pustiu, lungi după-amieze de vară când televizorul nu funcționa și-mi propteam bărbia în câteva perne, închizând ochii și ascultând cu luare aminte fiecare zgomot al camerei. Pe atunci îmi plăcea să-mi închipui că sunt un câine-lup care ciulește urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe trotuar. De după colț a apărut o mașină colțuroasă, mare, strălucind ciudat în lumina palidă a felinarelor. Deși era noapte, farurile nu funcționau, iar lămpile de poziție aprinse nu-l ajutau deloc pe șofer. Văzând o asemenea nălucă pe străduțele pustii, mi-a trecut prin cap că ar trebui să dau fuga înapoi la restaurant: poate voiau să mănânce. Când s-a apropiat, am văzut că era un jeep elegant, cu geamurile fumurii și mânerele portierelor aruncând reflexe de argint. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ocolim abisul deznădejdii. Prietena Elenei se numea Ioana și era o fată cu părul blonziu, înăltuță, șchiopătând puțin cu piciorul drept, atrăgând arareori privirile asupra ei. Cei care totuși se uitau după ea o făceau fiindcă strada era de regulă pustie și nu aveau altceva mai bun de făcut. Din acest motiv, Ioana se plimba întotdeauna pe străzi pustii, unde singura animație era dată de câțiva băieți șezând pe marginea caldarâmului, iar când aceștia scremeau câte un comentariu aparent admirativ, Ioana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu piciorul drept, atrăgând arareori privirile asupra ei. Cei care totuși se uitau după ea o făceau fiindcă strada era de regulă pustie și nu aveau altceva mai bun de făcut. Din acest motiv, Ioana se plimba întotdeauna pe străzi pustii, unde singura animație era dată de câțiva băieți șezând pe marginea caldarâmului, iar când aceștia scremeau câte un comentariu aparent admirativ, Ioana tremura de plăcere, bătăile inimii i se potoleau, fața i se destindea, încrederea în sine îi umplea fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
umorului cu care este înzestrată depășește limitele hazului și devine ironie sarcastică. Coadă la loto degeaba risipesc bani de aur salcâmi Cartea se încheie cu texte în stil haiku, dar care se apropie mult de spiritul liric japonez: Pe țărmul pustiu visul verii eșuat cioburi de stele Fluturi galbeni se desprind ușor de copaci valsul frunzelor. O admirăm pentru bijuteriile lirice pe care le-a ivit și considerăm că cititorul poate zăbovi pe paginile cărții, într-un moment de liniște și
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
vântul rece exersând zborul - cad mii de frunze Frunze-n cădere - în golul ramurilor imensitatea Casa cât hribul sub povara frunzelor - piticii nicăieri Se balansează frunza veștedă pe ram - motanul atent În palma-ntinsă aurul cerșetorului - frunza de salcâm Stradă pustie - hârjonindu-se frunze gonesc pe vânt Toamna spectacol de sunet și lumină - ciori și nori vineți Frunzele ude abțibilduri pe geamuri - toamna-n grădiniță Secera lunii se ascunde printre nori - frunzele-s roșii Picuri rubinii - printre spinii ascuțiti surâsul toamnei
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Frunzele ude abțibilduri pe geamuri - toamna-n grădiniță Secera lunii se ascunde printre nori - frunzele-s roșii Picuri rubinii - printre spinii ascuțiti surâsul toamnei Copaci desfrunziți - fără tata acasă anotimp în tuș Vânt rece-n scrânciob îngânând guguștiucii - tot parcul pustiu Toamna la scăldat - soarele-n copca azurie dintre nori Mai multă lumină pe drumul din pădure - cum mor copacii Străzile-s pustii - în plopii goi ciorile-n stoluri croncănind Foșnet în frunze - bastonul bătrânului căutând drumul Cade o nucă - din
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
surâsul toamnei Copaci desfrunziți - fără tata acasă anotimp în tuș Vânt rece-n scrânciob îngânând guguștiucii - tot parcul pustiu Toamna la scăldat - soarele-n copca azurie dintre nori Mai multă lumină pe drumul din pădure - cum mor copacii Străzile-s pustii - în plopii goi ciorile-n stoluri croncănind Foșnet în frunze - bastonul bătrânului căutând drumul Cade o nucă - din copacii cât veacul sunetul clipei Fluture alb poposind pe-o castană - ultima idilă Zi înnorată - prin parcul pustiit tac pomii și-un
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
buhă Rază de soare lasou peste țurțur - cade o lacrimă Dimineață roz - cafea neagră-n ceașcă și gânduri amare Cer în carouri - sub volieră hulub pe tabla de șah Solstițiul verii - toată planeta-i prinsă-n chihlimbar topit Pe țărmul pustiu visul verii eșuat - cioburi de stele Vișini în floare și sâmburi în iarbă - timpul scamator Ploaia a stat - greierii risipesc iar liniștea nopții Cutremur în ceruri - stropii reci protestând inundă strada Vântul rece a învins soarele-n turnir - cad castanele
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Un pecari își înălță capul și îl privi stăruitor cu ochii lui gălbui. Adulmecă aerul și se retrase pe uscat, scurmând în continuare la umbra unui arbore de cauciuc. Însoțitorul lui atent îl urmă și malul râului rămase pentru moment pustiu. Așteptă răbdător în liniștea râului, atât de nemișcat, încât dacă ar fi stat cineva să-l privească, l-ar fi putut crede mort. Privi spre înaltul cerului fără nici un nor, spre coroanele copacilor ce se aplecau peste apă și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Acum, importantă este indianca... ridică ușor glasul. Doar nu vreți să dați de belea din pricina unei yubani, nu-i așa? N-o să stricăm prietenia pentru „asta“... Se întoarse să o arate cu degetul pe indiancă, dar malul lagunei se vedea pustiu. Rămase cu brațul în sus, uimit, și căută de jur-împrejur. — Unde s-a băgat? întrebă el. Făcu un gest spre o umbră care fugea prin hățișuri, pe malul lagunei. — Acolo. Ați reușit s-o speriați și fuge acum la tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
peștii și caimanii din San Pedro vor lua sifilis...“ Când negresa ajunse pe celălalt mal și dispăru printre copaci, se întoarse, dar misionarul nu mai era lângă el. Se făcuse nevăzut în interiorul hotelului. Rămase pe terasă privind satul pe jumătate pustiu, văzând cum curge râul murdar, observând selva de pe celălalt mal, o selvă care părea diferită prin simplul fapt că era presărată cu vreo două duzini de cocioabe de chirpici. Nu erau stârci pe coroanele acelor arbori de capoc, nici maimuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ritmul, botul i se ridică puțin și în față începură să apară siluetele albe ale Muntelui Luminos și ale Vulcanului Liniștit, atingând amândoi șase mii de metri altitudine. Trecătoarea șerpuia între cele două culmi, deschizându-și drum printr-un teren pustiu de culoare ocru, cu vegetație rahitică și care începuse să înlocuiască, pe versant în sus, selva verde care părea să fi obosit să se mai cațere pe munți. Avionul DC-3 se îndreptă spre Trecătoare, lăsă la stânga zăpezile orbitoare ale Vulcanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
noi. Chelnerul aștepta nerăbdător. Erau ultimii clienți și mesele fuseseră deja retrase, iar luminile, stinse. Lăsă câteva bancnote în plus față de nota de plată, sorbi ultima înghițitură și luară încet pe stradă, în jos; din când în când, pe trotuarul pustiu, din când în când pe mijlocul drumului, fără trafic. — America de Sud este paradisul celor care iubesc Natura. Africa a fost asta acum treizeci de ani, dar o distrug, terminând cu animalele, cu pădurile, cu pășunile ei. Poate că elefantul e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
femeie. — Nu e nevoie să fii grosolan. — Nu. Ai dreptate. Se îndreptă spre ușă. Se opri în prag și se întoarse o clipă: Cu alte cuvinte, nu dau selva pe tine, cel mult, te accept în ea... Ieși în strada pustie. La patru dimineața, Santa Cruz părea un oraș mort și putu să se plimbe liniștit pe mijlocul drumului, bucurându-se de răcoarea zorilor. O umezeală vâscoasă venind dinspre mare acoperea vehiculele parcate lângă trotuare și umezeala nopții strecurându-i-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lui, i-ar fi plăcut să meargă din nou pe drumul acela, să se cațere de pe coastă până pe culmi și să-și umple ochii cu priveliștea ce se schimba pe măsură ce urca de la poalele Anzilor. Îi plăcea seninătatea gravă a locurilor pustii și înghețate, cam pe la patru mii de metri, ținut cu buruieni mărunte, de culoare brună, cu vânt înghețat, aer rarefiat și o tăcere nesfârșită... Se întoarse spre preot: — O idee clară? Ce știam deja. Că Omenirea e stupidă și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Oamenii își bat joc de acei bătrâni care le duc flori câinilor lor și își amintesc de ei ani de zile, dar și eu i-am dus flori lui Tom-Tom și am plâns pe mormântul lui. Lumea rămâne atât de pustie când moare un câine bun! Aveam doisprezece ani și l-am îngropat în parc, unde era tufișul mai des, unde ne jucam urmărind veverițele. Îi plăcea locul ăla. Era ca selvele astea, înalt și tăcut, des și întunecat. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
băiat strigă. José Correcaminos îl făcu să tacă și își ciuli urechile: — Se întoarce iar!, confirmă el de îndată. Din același loc... Îl auziră și ceilalți, mai târziu. Veni cu viteză, huruind și lăsă să-i cadă încărcătura peste colibele pustii. — Bombe de mână, spuse el. Avionul trecu o dată și încă o dată până când se sătură să aibă drept țintă satul singuratic și lansă grenadele asupra selvei dimprejur, căutându-i pe fugari. Nu reușiră decât să sfârtece mai multe maimuțe, pentru că bombele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Înțelepte după decenii de mers pe jos, să-l ducă acolo pe calea cea mai scurtă. Traversă Rialto, trecu prin Santa Marian și-n jos către San Francesco della Vigna. Ca Întotdeauna la ora aceea, orașul era de-a dreptul pustiu; trecu pe lângă un paznic de noapte, care strecura mici dreptunghiuri de hârtie portocalie prin grilajul din fața magazinelor, dovadă a faptului că trecuse pe acolo În cursul nopții. Trecu pe lângă un restaurant și aruncă o privire Înăuntru ca să-i vadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
roasă de curiozitate. — Se întâlnește cu cineva, a murmurat ea rupându-și gâtul ca să vadă mai bine. Cu un bărbat, a continuat ea incitată. Blonziu și masiv. Foarte arătos. Un grup destul de mare de oameni umplea acum holul până atunci pustiu, așa că era dificil să-ți dai seama cu cine pleca Laura către lifturi. Însă, în lumina a ceea ce tocmai le spusese, era destul de puțin probabil că era vorba de Fergus. Oricum, lui Hugo nu-i păsa. Avea pe cap probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu dumneavoastră. Haide, draga mea. Să plecăm de-aici. Și cu asta, soții Buckley au coborât scările, pășind cu grijă pe lângă câine și, înainte ca Hugo să apuce să protesteze, au dispărut. Când sunetul ușii trântite a reverberat în holul pustiu, Hugo, aflat încă la jumătatea scărilor, s-a uitat la câine cu ură. —Ticălosule, i-a spus el. Câinele și-a dezvelit colții, a mârâit și a mai urcat încă trei trepte. Hugo și-a dat seama că, din încleștarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]