6,632 matches
-
le-am adus în sat, erau ascunse într-un loc ferit în țarnă și în pădure. Convoaiele militare se ridicau mereu pe Dealul Morilor, mergând spre Bacău. Panta dealului fiind foarte mare, uneori scăpau mașinile la vale și acestea se răsturnau, împrăștiind provizii de-ale mâncării și chiar muniție, grenade fără focoase, cartușe, mare pericol pentru copiii tupilați prin tufe ce aveau grijă de vitele ascunse în pădure. Trecerea trupelor prin Pungești n-a durat decât câteva zile, în târg a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
acum singura mea dorință era să mă îndrept spre ea. Mama mă îmbie cu ce avea mai bun în casă, dar nici mâncarea nu mai intra în mine. Câteva înghițituri în silă și o iau spre locul meu, hotărât să răstorn și pământul numai să nu mai pot gândi la situația disperată în care mă aflam! Ajunsesem de la extazul sublim din iunie la agonia din mijlocul lui octombrie 1931. Încă o amintire din acea frumoasă vară a școlarității mele. Nu-mi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
stăpânea și mă determina să lucrez cu și mai mult spor, cu și mai multă râvnă. După aceasta, am luat hârlețul tatei cu un adaus ce-l făcea să meargă și mai adânc decât era normal și am început să răstorn pământul, desfundând toate haturile destul de largi și apoi am trecut la desfundat poienile de prin vie, adică locurile unde lipseau câte 2-3 butuci. Cu încrâncenarea ce mă caracteriza, căutam să mă îndârjesc și împotriva soartei care-mi era nefavorabilă! Așa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
aia era fiecare Armată cu zona ei de responsabilitate, la fel, fiecare Divizie, cu zona ei. Noi, fiind divizie de tancuri, tot timpul eram undeva în eșalonul doi, că dacă pătrundea inamicul terestru veneam, contraatacam, îl dădeam peste cap, îl răsturnam. Dar nu am avut niciun fel de situație prevăzută pentru o intervenție internă. S. B.: Deci, practic, unitățile militare nu aveau o asemenea situație prevăzută. M. M.: Nu există așa ceva. Poate la nivel mai mare, dar la Regiment, nu. Pe
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
istorii, cu un ce meditativ. Avem aici viziunea unui contemplativ, cu acea amplitudine de afect și perspectivă proprie romanticilor. Grandoarea peisajului marin și a adâncurilor sale pusă în relație cu aceea a abisului uman constituie un topos al romantismului, care răstoarnă întreg universul în sufletul celei mai insignifiante ființe umane. Exercițiul grandorii impune o inversare a polilor, sufletul devine abisal. Caragiale grefează un „citat” al sensibilității romantice cu stilistica aferentă, citat prin care înscrie en abîme figura micului funcționar. Antifraza ironică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
revoluționară, ci prin aceea a sărbătorii populare. Spec- tacolul revoluționar este carnavalizat. Cel care constituie garantul ordinii în noua Republică, este cel care organizează bacanala, petrecerea, iar competențele sale în acest sens sunt deja omologate. Urgența acțiunii politice violente este răsturnată în entuziasmul chefului generalizat, republica se transformă pentru scurt timp ca și în cazul benignului cuplu de republicani, Leonida și Efimița, în tabloul unei palpabile utopii, sub efectul binefacerilor republicane, simi- lare celor dintr-o Pays de Cocagne, țara unde
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
largă, destul de lungă, cu grădini și fântâni arteziene pe care le poți admira prin gardurile din fier forjat atât de frumos ornamentat, cu vile impunătoare, în diferite stiluri. Una din cele mai frumoase calități ale Barcelonei este aceea de-ați răsturna imaginea pe care ți-ai fabricat-o despre diferitele locuri pe care-ți dorești a le vizita. Da! Este o calitate! Pentru că astfel, este veșnic într-o stare marcată de imprevizibil. Când am fost la M.N.A.C. (Muzeul Național al
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mare"... Daniil stăruie, cu blândețe: Te chinui... Te zbați ca marea de maluri... Nu vezi? Ești frânt... Ești bolnav ... Ai trebuință de hodină... De pace... De... Ștefan izbucnește cu patimă agitându-se de colo-colo, șchiopătând, târșindu-și piciorul, dă ocol chiliei, răstoarnă un scăunel, calcă peste sfărmături de piatră. Și... și ce gândești Sihastre?! Crezi că într-o ulcică o să-mi găsesc pacea?!... Aleanul durerilor mele?!... Am strâns în mine amărăciune cât cuprinde! De m-ai cresta, numai fiere ar curge din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
jungher, dându-și "loc de odihnă, loc de verdeață, unde nu-i întristare nici suspin?!" Ștefane!! strigă Daniil cu disperare. Și... și eu, netrebnicul domn "Ucigător al neamului moldovenesc", hălădui năuc, jelesc, mă tângui și nimica alta nu fac! Brusc, răstoarnă pe gât ulcica cu afion până la ultima picătură, apoi, o trântește pe masă. Merge de colo-colo, agitat, târșind piciorul. Cutremurat de un fior se lipește de piatra rece ce-i domolește fierbințeala; sudoarea îi șiroiește pe șira spinării, se prelinge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încetișor un cântecel, gâfâit, mormăit. Respiră adânc, cu ochii duși, vorbește încetișor și vocea lui e caldă și blândă: Gheorghiță-tată... Să vii în sat la noi când înfloresc pe dealuri prunii... Hiii, băieții-taichii! Hiii!... Aburește pământu'... Ce bine miroase pământu' răsturnat în brazdă... Tresare. Se uită la Gheorghiță cu teamă. Glasul bătrânului se frânge: Așa ne-o fost vorba, Gheorghiță a Marandei? O luași singurel la chișior, cătinel-cătinel... Te-ai stins cum ai sufla într-o lumânare: ești bun la Dumnezău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
plecat. În odaia domnului s-a făcut liniște. Ștefan își aruncă ochii către crucifixul de deasupra căminului, cu Iisus răstignit. Câte zile ne-o da Domnul, mormăie el. Au Mahomed mai degrabă... Ștefan se așează în jilț, la masă. Îngândurat, răstoarnă clepsidra și-i urmărește prefirarea, fir cu fir, bob cu bob. Domnul bate din palme și Chiribuță, copil de casă, ce moțăie pe pernuța lui lângă ușă, sare în picioare strigând: Slujba Domnului! Chiribuță, tu ce zici de toată comèdia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
așează pe jilț, la masă. Ștefan ia de pe farfurie o ciosvârtă de berbec. O figură, 'talianu' ista... Vrei? îl îmbie cu ciosvârta pe Tăutu, dar acesta clatină din cap. Altă pricină? continuă Ștefan cu gura plină. Da' scurt! Pe scurt! Răstoarnă clepsidra ce începe iar și iar să măsoare timpul ,bob cu bob, clipă de clipă... O pricină cu un moșneag, un răzăș din Broscăuți, care, de trei zile, adastă în genunchi la porțile cetății cu jalba-n proțap și rogojina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sabie visează. Ascensiunea lui Mahomed poate și trebuie oprită. Europa trebuie să se apere cu sabia, nu cu busuiocul și cu ramura de măslin. Uniți, să aducem pacea, veacul de aur al Sfințiilor tăi și al lui Iisus al nostru... Răstoarnă clepsidra ce începe iar și iar să măsoare timpul. Ești "mare" Măria ta! spune cu admirație Țamblac. Ești un om al visului și al acțiunii totodată; trebuie să fii mare ca să le poți îngemăna pe amândouă... Dar de ce tot răstorni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Răstoarnă clepsidra ce începe iar și iar să măsoare timpul. Ești "mare" Măria ta! spune cu admirație Țamblac. Ești un om al visului și al acțiunii totodată; trebuie să fii mare ca să le poți îngemăna pe amândouă... Dar de ce tot răstorni clepsidra? Au faci niscaiva socoteli? Socotesc clipele ce se scurg, se destăinuie Ștefan, să nu uit că timpul trece și odată cu el viața... Mi-e teamă că n-am s-apuc să termin ce-am început, tot ce-am visat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spune și își drege glasul. Țineți minte, atunci, la Baia, când oastea ungurească a lovit Moldova? Noi, mai mulți boieri, am socotit că a sosit clipa să mântuim țara, să doborâm tiranul cu ajutorul regelui Mateiaș. Din nenorocire, Diavolul ne-a răsturnat toate socotelile... Ungurii au mâncat o bătaie soră cu moartea; și Măritul rege Mateiaș a fugit, pe năsâlie, cu o frumușică de săgeată moldovenească înfiptă în spinare. De nu eram noi, vornicul Crasnaș și cu mine, să-l facem scăpat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se mai grăbesc să le golească. Nu mă gândesc decât la cei douăsprezece mii de oșteni juruiți în tractat oștenii lui Hristos, glăsuiește Ștefan cu o voce mică, obosită, pe gânduri. Se așează în jilț, simțind nevoia să se sprijine. Răstoarnă clepsidra ce-și oprise curgerea timpului. Bea din ulcică și boierii se grăbesc să-i urmeze exemplul. Logofete, ia cetește firmanul de pace adus de solul polon, Martin Chora... Chorazics. Cetește! Să auzim ce pohtește "Magnificul El Fatih". Tăutu desfășoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am avut timp? Cu turcii aiștea... Doar știi... O s-o scot! O s-o scot!... Noapte bună, Ioane. Noapte bună Ștefane... Dormi puțin, că mâine.... O să dorm... O să dorm... Somn ușor... Țamblac pleacă. Ștefan a rămas singur. Se apropie de masă. Răstoarnă clepsidra și se lasă în jilț. Își proptește capul în mâini, ațintind firișoarele ce se prefirează în clepsidră... Doborât de somn, capul greu îi cade pe masă. A adormit. Clopotele... Broaștele Sucevei... 17 La mănăstire, Maria !? Pe culoarul luminat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aruncând pe pereți tremurătoare umbre... În odaia domnului e liniște, doar orăcăitul broaștelor ce nuntesc în șanțul de apărare al cetății: e nuntă mare! Ușa se crapă ușor scârțâind... O mână cu un pocal: Negrilă. Se holbează... Trupul Domnului zace răsturnat peste masă, cu fața în jos... Un fior îl scutură din creștet în tălpi... Vinul din cupă face valuri, se prelinge pe mână; Negrilă o scutură cu disperare, o șterge de pulpană și pe-o parte și pe alta... "La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
smârcurile celea... Ștefan, amintindu-și, hohotește: Ce-am mai creștinat la tătărâme, atuncea!... În Nistru, botezându-te Tu, Doamne!"... Și mie, tot de acolo mi se trage... Când mă apucă, zdrumic coajă de salcie... Privirea îi cade pe clepsidră. O răstoarnă. Privește fascinat nisipul ce se prefiră bob cu bob. Ce crezi că-i viața, Negrilă? Negrilă se scarpină în creștet, se foiește de pe un picior pe altul, transpiră... Apăi... Știu eu?... Ceva... ceva ce trece... Așa-i Negrilă! "Ceva ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rostit una din replicile sale memorabile: „Ce-ar fi să-i batem”, adică noi pe ei. Efectul provenea din voita confuzie între confruntarea militară și disputa sportivă; așa cum în fotbal, de pildă, ca să folosesc stilul cronicarilor noștri sportivi, buturuga mică răstoarnă carul mare. Din păcate nu eram nici la fotbal, nici pe vremea lui Mircea cel Bătrân (nedevenit încă cel Mare). Apropo de domnitorul muntean cântat de Eminescu în Scrisoarea III. În acele zile, pornind tocmai de la stihurile eminesciene evocând sfidarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
au capturat pe Alberto (sau Alfredo) și se pregătesc să-l judece. Răsună primele voci imperative, cerând răzbunare. Dar, mai lucid decât ceilalți, cu o înțelegere mai limpede a raportului istorie-destin individual, fostul tovarăș de suferință al proscrisului izbutește să răstoarne, prin argumente ce merg direct la inima fiecăruia (deruta de după război, șomajul, contribuția decisivă a prizonierului la încheierea cu succes a operației de încercuire a bandei), verdictul greu al mulțimii. Alberto e lăsat să plece înainte de venirea poliției. El se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cântări duioase au fost la înmormântarea ei. Cor de îngeri în Cer și pe pamant au slăvit-o și toți au petrecut-o cu mare durere. Multe minuni s-au petrecut atunci. Se spune că un necredincios a vrut să răstoarne sicriul, când o duceau s-o îngroape și atunci un înger i-a retezat mâinile pe loc. Apoi acesta și-a plâns faptă lui cea rea și... minune! Maica Domnului i le-a pus la loc și s-au prins
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
rezultă și exclusivismul său, minimalizarea antumelor, pe care, firește, ne e peste putință să o acceptăm; ar însemna să consimțim la mutilarea operei lui Eminescu, să admitem sacrificarea părții intrate consecutiv și hotărâtor în conștiința românească ; ar ̀ nsemna să răsturnăm în sens invers rezultatul efortului epocal al lui G. Călinescu ; de unde până la el postumele erau practic ignorate, am ajunge acum să ignorăm antumele. Călinescu ni l-a relevat pe Eminescu întreg ; ar fi absurd (și, din fericire, practic imposibil) să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
De asemenea transportul recoltei era îngreunat fie de drumurile rele, cu gropi sau bălți, fie prin trecerea recoltei prin apa râului unde se uda și se degrada, iar de multe ori căruțele încărcate cu recolta care trebuia adusă acasă, se răsturnau chiar în apa râului. Pentru îndepărtarea acestei greutăți s-a construit, la Domnița, un pod „pe vase”, la care localnicii plăteau un fel de abonament anual, iar străinii plăteau pentru fiecare trecere, fie individual, „cu piciorul”, fie cu căruța.. SATUL
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în care ne spălam, am dus-o la apă, m-am suit în ea și am împins-o în larg. Poate că nu aveam mai mult de doi metri departe de țărm, când, la o manevră greșită „corabia” s-a răsturnat, iar temerarul căpitan de vas a intrat la apă. M-am ridicat și am ieșit la țărm, iar „vasul” naufragiat s-a oprit sub un gard prin care treceau apele furioase și tulburi ale Buzăelului. S-au speriat și tanti
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]