6,973 matches
-
mistificări a cuvîntului", prin utilizarea lui simbolic-conotativă, se regăsesc acum în utilizarea amenințării cu "moartea". Desigur că, pentru a fi fost cu adevărat explicit, Dumnezeu ar fi trebuit să utilizeze expresii denotative precum: dacă vei greși, vei fi alungat din rai, vei fi blestemat să muncești cu trudă pămîntul, pălămida îți va înțepa palmele etc. Ce relevanță ar fi avut pentru Adam utilizarea acestor avertismente, cîtă vreme el le ignora total manifestarea concretă, este greu de spus. La fel de greu, probabil, ca
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
unor noi personaje biblice și implicit de apariția primelor "relații sociale". 1.3.1. Actori ai scenariului edenic Dintotdeauna, lumea a fost o scenă, iar oamenii au fost actorii, cum fără să greșească a intuit Shakespeare. Pentru scenariul biblic, grădina raiului va constitui scena unor nuanțate relații de "comunicare socială". Aceste relații încep a se constitui din momentul modelării de către divinitate alături de Adam a unui nou "CINE": arhetipul "eternului feminin". Femeia a fost concepută de Dumnezeu în urma constatării că, pentru îndeplinirea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tentativă naivă, ce-i drept de mascare a greșelii (de menținere în minciună, cu alte cuvinte) și a rușinii "publice" pe care ea o generează; ascunderea în fața chemării lui Dumnezeu: Iar cînd au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam și femeia lui de fața Domnului Dumnezeu printre pomii raiului" [Facerea, 3:8]; acest act semnifică tentația celui care greșește de a se retrage din fața celor în măsură să îl dea în vileag
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a rușinii "publice" pe care ea o generează; ascunderea în fața chemării lui Dumnezeu: Iar cînd au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam și femeia lui de fața Domnului Dumnezeu printre pomii raiului" [Facerea, 3:8]; acest act semnifică tentația celui care greșește de a se retrage din fața celor în măsură să îl dea în vileag; temerea conștientă de pedeapsa divină: "Și a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam, și i-a zis: "Adame
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de a se retrage din fața celor în măsură să îl dea în vileag; temerea conștientă de pedeapsa divină: "Și a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam, și i-a zis: "Adame, unde ești?". Răspuns-a acesta: Am auzit glasul tău în rai și m-am temut, căci sînt gol, și m-am ascuns" [Facerea, 3:11]; descoperirea păcatului și cercetarea lui: Și i-a zis Dumnezeu: Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mîncat din pomul din care ți-
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
funcția de a acoperi o goliciune (trupească și sufletească) devenită deja rușinoasă; se ascunde aici, poate, întreaga încărcătură simbolică a aparent comunei constatări că "haina face pe om"; execuția presupune aducerea concretă a sentinței la îndeplinire, respectiv alungarea omului din rai și "întemnițarea" lui, legarea lui de pămînt, cu toată povara blestemului asociat; pentru că această pedeapsă este simbolică, ea nu trebuie considerată nici prea grea, nici prea ușoară, ci interpretată în termenii limbajului simbolic, căci: "Izgonind pe Adam, l-a așezat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
întemnițarea" lui, legarea lui de pămînt, cu toată povara blestemului asociat; pentru că această pedeapsă este simbolică, ea nu trebuie considerată nici prea grea, nici prea ușoară, ci interpretată în termenii limbajului simbolic, căci: "Izgonind pe Adam, l-a așezat în preajma raiului celui din Eden... " [Facerea, 3:24]. "Căderea din rai" este, pe de o parte, atît o pedeapsă pentru minciuna protopărinților, cît și o măsură preventivă pentru ca aceasta să nu se instaureze definitiv la nivelul lumii edenice, concepute de Dumnezeu ca
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
blestemului asociat; pentru că această pedeapsă este simbolică, ea nu trebuie considerată nici prea grea, nici prea ușoară, ci interpretată în termenii limbajului simbolic, căci: "Izgonind pe Adam, l-a așezat în preajma raiului celui din Eden... " [Facerea, 3:24]. "Căderea din rai" este, pe de o parte, atît o pedeapsă pentru minciuna protopărinților, cît și o măsură preventivă pentru ca aceasta să nu se instaureze definitiv la nivelul lumii edenice, concepute de Dumnezeu ca una dintre cele mai bune posibile. Pe de altă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o împovărătoare încărcătura de efecte asupra omului care a înfăptuit-o. Altfel spus, protopărinții vor fi "beneficiarii" unor urmări de la care nici măcar "sărăcia lor cu duhul" nu a putut să îi absolve. Blestemul cu care Dumnezeu a însoțit alungarea din rai a lui Adam și Eva este cît se poate de relevant în acest sens. Simbolic urmărite, consecințele acestui blestem echivalează cu o "întoarcere pe dos" a scopurilor cu care ea a fost înfăptuită. Astfel, tot ceea ce sub semnul minciunii va
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prin moarte la pămîntul din care a fost modelat; simbolic, eternitatea este înlocuită cu efemeritatea; în locul "celestei" existențe paradisiace, lui Adam i se va oferi "temnița pămîntului"; faptul că teritoriul în care omul a fost alungat (exilat) se afla "în preajma raiului" sugerează că, în ciuda aparentei asprimi a pedepsei acordate, omului i s-a lăsat șansa de a auzi din apropiere ecourile "paradisului pierdut", spre a se putea (re)întoarce, prin credință, la privilegiile veșniciei 14. Raportîndu-ne acestor ultime consecințe, am putea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
încă ispitit și încercat, ca să nu cadă în mîndria și osînda diavolului" [1993: 93]. Cîteva nuanțe se cuvin să completeze, totuși, o atare opinie, avînd în vedere că: deși existența pomului vieții este consemnată explicit în textul biblic " Iar în mijlocul raiului era pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului" [Facerea, 2:9] el nu a fost asociat cu nici o interdicție în mod anume formulată (cum s-a întîmplat în cazul pomului cunoașterii); o anume ambiguitate însoțește interdicția divină, avînd în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a fost asociat cu nici o interdicție în mod anume formulată (cum s-a întîmplat în cazul pomului cunoașterii); o anume ambiguitate însoțește interdicția divină, avînd în vedere mărturisirea pe care Eva o face șarpelui: Numai din rodul pomului din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mîncați din el... " [Facerea, 3:3]; or, în mijlocul raiului se aflau atît pomul vieții, cît și cel al cunoașterii binelui și răului; se pare că o predeterminare divină a însoțit orientarea primilor oameni către
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cazul pomului cunoașterii); o anume ambiguitate însoțește interdicția divină, avînd în vedere mărturisirea pe care Eva o face șarpelui: Numai din rodul pomului din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mîncați din el... " [Facerea, 3:3]; or, în mijlocul raiului se aflau atît pomul vieții, cît și cel al cunoașterii binelui și răului; se pare că o predeterminare divină a însoțit orientarea primilor oameni către pomul cunoștinței, iar nu către acela al nemuririi; pe de o parte, în situația edenică
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nemuririi; pe de o parte, în situația edenică omul se bucura deja de o anume nemurire; pe de altă parte, lipsit de posibilitatea cunoașterii autonome, șansa omului de a progresa prin proprie experiență ar fi fost practic nulă; alungarea din rai a fost justificată de evitarea riscului ca omul să devină "nemuritor întru minciună"; consemnarea acestui risc este explicit prezentă în textul biblic: "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre noi, cunoscînd binele și răul. Și acum nu cumva să
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a făcut ca unul dintre noi, cunoscînd binele și răul. Și acum nu cumva să-și întindă mîna și să ia roade din pomul vieții, să mănînce și să trăiască în veci!... De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din raiul cel din Eden, ca să lucreze pămîntul din care fusese luat" [Facerea, 3:22, 23]. Cît să fi durat "temporal" vorbind (să ne amintim, totuși, că timpul pe care noi îl cunoaștem nu caracteriza, pare-se, starea primordială) experiența edenică a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de insatisfacție determinată de interdicția cunoașterii binelui și răului; 9) mijlocirea, momentul de legătură (nenorocirea sau lipsa i se comunică autorului sub forma unei porunci) definește secvența în care Dumnezeu îi anunță lui Adam și Eva hotărîrea alungării lor din rai. Acest moment mijlocește trecerea către o altă etapă a desfășurării povestirii biblice, cuprinzînd alte secvențe arhetipale (completînd de la 10 pînă la 31 funcțiile pe care Propp le-a evidențiat la nivelul basmului laic). Acestea se regăsesc în forme aproape identice
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este totuși acasă, afirmația nu este o minciună, deoarece vizitatorul nu a fost păcălit. Într-adevăr, chiar și portarul vizitatorului folosește aceeași formulă cu sens ambiguu. De aceea, portarul nu a păcătuit și are încă dreptul la un loc în rai. Totuși, în ciuda acestei libertăți, sfatul lui Seaton "către toți aristocrații" este "de a-i lăsa pe proprii portari să spună adevărul", deoarece "le stă mai bine să se arate sinceri, respectînd poruncile Bibliei". Nu este deloc surprinzător faptul că Seaton
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pămînt" [Facerea, 6:6]; Dumnezeu nu este atotputernic, întrucît se teme că Adam ar putea să devină asemeni Lui, cunoscător și nemuritor, motiv pentru care după ce l-a alungat din rai "a pus pe heruvimi și sabie de flăcări vîlvîitoare, să păzească drumul către pomul vieții" [Facerea, 3:24]; etc. Tuturor acestor "lecturi pe dos", forme ale îndoielii prin care minciuna însăși a pătruns în lume, le răspunde Thoma de Aquino
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
3. Discursul narativ/ 50 3. Exegeza publicisticii argheziane / 55 4. Spiritul polemic arghezian / 65 4.1. "Născut sub zodia polemicei" / 65 4.2. Discursul moralistului ofensiv / 76 4.2.1. Se rostește moralistul / 76 4.2.2. Bătaia ruptă din rai / 80 4.2.3. Viziunea infernală / 85 5. Discursul polemic între explicit și implicit / 89 5.1. Polemica explicită / 89 5.1.1. Scrisoarea deschisă / 89 5.1.2. Articolul tip manifest / 98 5.2. Poetica violenței / 109 6. Vocații
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
deplină a statutului familial, dar și orgoliul și energia creatoare, sanctificarea muncii trudnice etc.). Această predispoziție transpare frecvent la nivelul discursului publicistic, imprimându-i anumite caracteristici formale, pe care ne propunem să le investigăm. 4.2.2. Bătaia ruptă din rai. Există, la Arghezi, o preocupare obsesivă de a face din încăierarea fizică, din violența frustă a gestului necontrolat, spontan, atât de discordant în raport cu statutul de intelectual pe care se presupune că îl are scriitorul, politicianul etc. subiect propriu-zis al discursului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
realitatea mediului (care se vede cu ochiul liber). Fiecare cultură, alegându-și adevărul, își alege realitatea: cea pe care se pune de acord să o considere vizibilă și demnă de reprezentare. Pentru un om din secolul al XIII-lea, Grădina Raiului este mai reală decât pădurea de la Poissy, fiindcă este singura adevărată și este prima pe care vrea s-o vadă. Înainte de toate, imaginea biblică a irealului Eden este, pentru el, mai aducătoare de câștig, căci ajungând la adevărul lui Dumnezeu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a alege să fii un evlavios creștin. Dacă se întâmplă să urmezi această cale, sunt două posibilități. Dacă ești un creștin credincios și nu există Dumnezeu, când vei muri, efectiv vei dispărea în neant. Dar dacă există Dumnezeu, mergi în rai și trăiești pentru eternitate în sânul fericirii supreme: în infinitate. Astfel, rezultatul așteptării unui creștin este de: Valoare scontată = ∞ În definitiv, o jumătate de infinitate este tot o infinitate. Deci, rezultatul așteptării unui creștin este infinit de mare. Acum, ce
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Acum, ce se întâmplă dacă ești ateu? Dacă ai dreptate - că nu există Dumnezeu - nu te alegi cu nimic din faptul că dreptatea e de partea ta. La urma urmei, în cazul în care nu există Dumnezeu, nu există nici rai. Dar dacă te înșeli și Dumnezeu există, ajungi în iad pentru eternitate: în infinitatea negativă. Ca atare, rezultatul așteptării unui ateu este de: probabilitate de ½ de a dispărea în neant ½ × 0 = 0 probabilitate de ½ de a ajunge în iad </formula
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
însă dacă probabilitatea ca Dumnezeu să existe este de numai 1/1000? Rezultatul așteptării creștinului va fi următorul: probabilitate de 999/1000 de a dispărea în neant 99/1000 x 0 = 0 probabilitate de 1/1000 de a ajunge în rai 1/1000 x ∞ = ∞ Valoare scontată = ∞ Dă tot infinit, așa cum și rezultatul așteptării ateului va fi tot minus infinit. Și în cazul acesta, este mult mai bine să fii creștin. Dacă probabilitatea ca Dumnezeu să existe este de 1/10 000
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de un corp, ci și cât de mult se încălzește un corp atunci când este iradiat cu o cantitate dată de energie. Aceasta a fost legea folosită de fizicieni - împreună cu un pasaj din Cartea lui Isaia - pentru a determina dacă în rai sunt peste 500 de grade Kelvin.) Din nefericire, victoria nu avea să dureze prea mult timp. La trecerea în noul secol, doi fizicieni britanici au încercat să folosească teoria oscilatorie pentru a rezolva o problemă simplă. Era vorba despre un
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]