7,913 matches
-
a unei țări înapoiate. Instaurarea totalitarismului de mare intensitate Anii următori colectivizării sunt marcați de valuri de epurări în rândurile PCUS. Pe plan ideologic, Stalin impune un „clasicism” sovietic în cultură*, cu abandonarea avangardismului în artă și în literatură în numele „realismului socialist”, iar, în istorie, cu o reabilitare parțială a țărilor care au făurit statul rus. Intelighenția este total înregimentată, regimul combinând lingușirea și recompensele cu constrângerile impuse „inginerilor sufletelor”. Stalin n-are încredere în nimeni și multiplică mereu organismele de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
teza „necesității istorice” pe care o proclamă”, scrie Maria Hirszowicz. Or, Stalin* a anunțat dinainte: învingătorul își va impune sistemul în zona sa de influență. A se resemna cu această „eliberare” și cu ceea ce înseamnă ea este exact forma de „realism” pe care regimurile de democrație populară*, instalate progresiv între 1944 și 1948, se mulțumesc s-o ceară, într-un prim moment, de la intelectualitatea creatoare. A renunța la o literatură critică* sau la exil*, a publica în noile reviste literare autorizate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
hârtie, 1995; întunericul acoperă pământul, 1957). La rândul său, celebrul romancier român Mihail Sadoveanu, președinte al Senatului român în anii 1930! face o frumoasă carieră politică în anii regimului comunist - va fi vicepreședinte al Marii Adunări Naționale - aderând la școala realismului socialist: Mitrea Cocor (1949) este saga unui orfan care-și vede realizat visul de a munci într-o gospodărie colectivă și de a intra în partid... Nemulțumite cu aceste ralieri, regimurile îi încurajează pe tineri să se „răfuiască” cu elitele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de clasă. Cei mai curajoși - puțini, este adevărat - îndrăznesc să se ia la trântă cu „noua realitate”. Chiar și în ciuda intențiilor autorului său, romanul Cenușă și diamant al lui Jerzy Andrzejewski arată cât de urât este de populație noul regim. Realismul socialist Responsabilii cu problemele ideologiei* repetă pretutindeni, după 1848, că mediul creatorilor este „în întârziere față de dezvoltarea societății socialiste”. Puterea culturală a încăput progresiv pe mâinile unui nucleu de birocrați refugiați, în timpul războiului, în URSS, care nu ascultă decât de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
răspund atâta vreme cât sunt temuți. Este cazul lui Joseph Rîvai în Ungaria, a lui Jakub Berman și a lui Jerzy Putrament în Polonia, a lui Leonte Răutu în România. Ei sunt însărcinați să impună neîntârziat, începând din 1948, marea cotitură a „realismului socialist”. Astfel unii tineri comuniști care au crezut că vor scăpa canoanelor literaturii de propagandă* impuse în URSS de Jdanov sunt prinși în capcană: este și cazul lui Jan Kott și al membrilor revistei Forja de la Varșovia. într-adevăr, consemnul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
au crezut că vor scăpa canoanelor literaturii de propagandă* impuse în URSS de Jdanov sunt prinși în capcană: este și cazul lui Jan Kott și al membrilor revistei Forja de la Varșovia. într-adevăr, consemnul venit de la Moscova impune părăsirea „marelui realism” sau al „realismului critic” inspirat mai mult sau mai puțin din lucrările ungurului György Lukacs. Sprijinindu-se pe teza marxistă potrivit căreia realismul ar fi stilul propriu perioadelor de mari mutații sociale, acesta luase parte, înainte de război, la combaterea avangardei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vor scăpa canoanelor literaturii de propagandă* impuse în URSS de Jdanov sunt prinși în capcană: este și cazul lui Jan Kott și al membrilor revistei Forja de la Varșovia. într-adevăr, consemnul venit de la Moscova impune părăsirea „marelui realism” sau al „realismului critic” inspirat mai mult sau mai puțin din lucrările ungurului György Lukacs. Sprijinindu-se pe teza marxistă potrivit căreia realismul ar fi stilul propriu perioadelor de mari mutații sociale, acesta luase parte, înainte de război, la combaterea avangardei, considerată atunci ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Kott și al membrilor revistei Forja de la Varșovia. într-adevăr, consemnul venit de la Moscova impune părăsirea „marelui realism” sau al „realismului critic” inspirat mai mult sau mai puțin din lucrările ungurului György Lukacs. Sprijinindu-se pe teza marxistă potrivit căreia realismul ar fi stilul propriu perioadelor de mari mutații sociale, acesta luase parte, înainte de război, la combaterea avangardei, considerată atunci ca „decadență” de către PC ungar. După război, el este mentorul unei școli care critică societatea burgheză cu mijloacele lui Balzac și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
au nevoie statul și partidul în materie de artă [...]. Noi trebuie să dirijăm producția artistică, adică să impunem subiectele care ne interesează”. Afirmându-și dreptul de „a pilota procesul de creație”, responsabilii „culturali” din democrațiile populare pretind acum „trecerea la realismul socialist”: apologia miracolelor promise de comunism, denunțarea „sabotorilor”, maneiheism simplificator, pe scurt o literatură și o artă de propagandă servite de tehnici amintind de naturalismul secolului al XIX-lea. „Romanul producției îi înalță în slăvi pe muncitorii stahanoviști. Culegerile de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de a reînnoda cu avangărzile Wróbleski, Marek Oberländer și Jerzy Borowicz. în 1956, Tadeusz Kantor lucrează, la Cracovia, la o adevărată renaștere a teatrului polonez, sprijinindu-se pe anumite inovații ale regiei de avangardă dintre cele două războaie înfierată de realismul socialist. începând din 1956, în mai multe democrații populare se dezvoltă un gen literar nou: reglarea de conturi cu trecutul stalinist. Puține sunt operele produse de acest curent care să-și găsească un public în Occident, unde nu sunt cunoscute
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lasă să treacă opere care atacă în mod vehement perioada „scursă” - termen codificat pentru „stalinistă”. Sunt anii în care cinematografiile cehă și poloneză ating apogeul. Să cităm Jertfa supremă a polonezului Andrzej Munk (1957), care procedează la o demistificare a realismului socialist, adoptând punctul de vedere al victimelor acestuia - niște muncitori. „Noul val” cehoslovac este mai bine cunoscut cu Trenuri bine păzite de Jiri Menzel și Iubirile unei blonde de Ivan Passer. Tinerii intelectuali revizioniști, care persistă să mizeze pe anumite
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în RDG - ilustrează itinerarul acelor scriitori și artiști din avangărzile estetice ale anilor 1920. Expresionismul, dadismul, suprarealismul și futurismul furnizează cauzei comuniste aderenți dintre care mulți o vor lăsa mai moale când URSS va rupe cu ei pentru a adopta „realismul socialist”. Este și cazul suprarealiștilor francezi care, fascinați de violența revoluționară și de distrugerea tradiției, aderă la PCF în 1927 sau rămân aproape de el, asemenea lui Jacques Prîvert și trupei sale de agit-prop* teatrală Octombrie. Louis Aragon va fi singurul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Tony Judt atrage atenția că „intelectualii cei mai prețioși nu erau de fapt cei care aderau, ci cei care rămâneau în afara turmei, aducându-le staliniștilor o anumită credibilitate intelectuală prin sprijinul lor și prin statutul lor independent”. Război Rece și „realism socialist” Odată cu Războiul Rece* comuniștii occidentali își mobilizează intelectualii - în Franța, Mounier, Sartre, Merleau-Ponty, Benda - în lupta pentru pace*. Raymond Aron denunțând acest moment folosirea unui „dublu standard moral” conform căruia ei influențează crimele staliniste, calificate ca imperfecțiuni provizorii, și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu vehemență nocivitate substanțială pe care ar întruchipa-o SUA, acuzele de atrocități imaginare. Stigmatizând maccarthysmul, Sartre declară: „America a turbat” și conchide: „Orice anticomunist e un câine”. Folosirea subversivă a propagandei „pacifiste” reapare ori de câte ori Occidentul rezistă ofensivelor sovietice. Introducerea „realismului socialist” la sfârșitul anului 1947 este trăită ca o probă de examen de către intelectualitatea comunistă sau simpatizantă. Dar sunt numeroși cei care se pliază în fața ultimelor toane staliniste - „lupta contra formalismului și a cosmopolitismului”, teoria celor, două științe”, condamnarea psihanalizei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
URSS DISTRUGEREA UNEI CULTURI Dacă, la începutul secolului XX, pictorii, compozitorii, coregrafii și scriitorii ruși formau o falangă originală a avangărzii estetice mondiale, Revoluția din Octombrie a constrâns o parte a ei la exil, înainte ca Stalin să impună stilul „realismului socialist” - aducându-i pe artiști și pe scriitori în stare de slujitori fideli ai puterii și a ideologiei sale - și să-l extindă la ansamblul lumii comuniste. între revoluțiile din 1905 și 1917, artiștii ruși se deschid influențelor occidentale și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o parte a avangărzii artistice mondiale. înflorirea literaturii și a filosofiei este și ea extraordinară „Epoca de argint” rusă include curente ca simbolismul și acmeismul - Blok, Belîi, Baimont, Briusov, Sologub, Andreev, Gunilev, Ahmatova, Mandelștam - futurismul - Hlebnikov, Krucennîh, Maiakovschi - dar și realismul, care atinge culmi de expresivitate;i psihologie - Cehov, Bunin, Kuprin, Hmeliov, Gorki, Alexei Tolstoi. Filosofii - Berdiaev, Soloviev, Bulgakov, Frank, Losski, Struye, Iliin, Florenski, șestov - se caracterizează asupra problemei libertății individuale, încercând să dea un nou suflu creștinismului. Astfel, revoluția din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
artiștii proletari nu sunt mai cruțați decât formaliștii, fiind considerați prea dogmatici atunci când iau apărarea „proletarului” în detrimentul partidului-stat*. în aprilie 1931, un decret preconizează unificarea forțată a organizaților literare și artistice. începând din mai 1932 apare în presă termenul de „realism socialist” care se reclamă dintr-o „reprezentare veridică și istoricește concretă a realității conjugată cu sarcina reeducării oamenilor muncii în spiritul socialismului”. Această nouă concepție a literaturii este fondată pe recunoașterea tradițiilor clasice și a noilor calități ale realismului presupune
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de „realism socialist” care se reclamă dintr-o „reprezentare veridică și istoricește concretă a realității conjugată cu sarcina reeducării oamenilor muncii în spiritul socialismului”. Această nouă concepție a literaturii este fondată pe recunoașterea tradițiilor clasice și a noilor calități ale realismului presupune a decurge din originalitatea însăși a experienței sociale și a viziunii socialiste asupra lumii. Ea este elaborată cu participarea mai multor viitori clasici sovietici: Gorki, Alexi Tolstoi, Fadeev. La primul Congres al scriitorilor sovietici, de pe 17 august până pe 1
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
socialiste asupra lumii. Ea este elaborată cu participarea mai multor viitori clasici sovietici: Gorki, Alexi Tolstoi, Fadeev. La primul Congres al scriitorilor sovietici, de pe 17 august până pe 1 septembrie 1934, Gorki și Jdanov - secretarul PCUS cu problemele muncii ideologice - prezintă „realismul socialist” ca singurul curent acceptabil din punct de vedere politic. Exigența de a crea în acest spirit se aplică în toate domeniile culturii: pictură, muzică, teatru, cinema, arhitectură - un model fiind pavilionul URSS de la expoziția universală de la Paris din 1937
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
conducătorii lui. „Cele mai bune opere” sunt răsplătite cu premiul Stalin. Dacă unii se conformează - Serafimovici, șolohov, Fadeev, Gladkov, Leonov, Nikolai Ostrovski, Fedin, Deineka, șadr, Muhina, Gherasimov -, alții, de o mai mare originalitate, nu intră în patul lui Procust al realismului socialist. Mari creatori cum ar fi cineaștii Eisentein, Dovjenko și Pudovkin, sau compozitorii Prokofiev, Haciaturian și șastakovici sunt supuși unor critici severe, iar operele lor sunt cenzurate, interzise chiar. Până la începutul anilor 1950, PCUS adoptă mai mult de 80 de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Bîkov. Cinematograful urmează același proces, cu filmele regizorilor Ciuhrai, Kalatozov, Klimov și Tarkovski. Ia un avânt remarcabil și poezia. Alături de mari poeți încă în viață - Pasternak, Ahmatova, Zaboloțki, revenit din lagăr în 1946 -, apare o nouă generație care cere părăsirea realismului socialist în numele unei expresii mai personale - Ahmadulina, Voznessenski, Evtușenko. Serile de poezie adună în marile orașe mii de spectatori. Cântecele primului bard neoficial Bulat Okudjava sunt pe buzele tuturor tinerilor. Se publică pentru prima oară capodopere ale literaturii occidentale - nuvelele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de evacuare a pământului de către muncitori, care erau adesea deținuți în închisorile Gulagului. =CULTURA= 13. Acest tablou al pictorului comunist Edouard Pignon constituie, din partea acestui mare prieten al lui Picasso, o dublă contestare a artei abstracte, din ce în ce mai triumfătoare, și a realismului socialist impus de PCF. El a fost expus în cadrul unei expoziții de la Paris intitulată „Muncitorii” (1952), când PCF contesta sosirea noului șef al NATO generalul Ridgway - acuzat că ar fi condus războiul bacteriologic din Coreea -, și tocmai organiza niște manifestații
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
arhitectură impusă de Stalin și reluată după război în Polonia și România. Această arhitectură constituie un fel de sinteză între blocurile new-yorkeze și arhitectura totalitară - fascistă italiană sau nazistă. Clădirea este dominată de un cuplu de statui reprezentând, în stilul realismului socialist, un muncitor sovietic și o kolhoznică ridicând fiecare sus unul din simbolurile comunnismului: secera și ciocanul. 15. Această machetă a unui monument închinat Internaționalei Comuniste a fost realizată între 1919-1929 de către Vladimir Tatlin, președinte al Uniunii Artiștilor din Moscova
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Tatlin, președinte al Uniunii Artiștilor din Moscova după Revoluția din Octombrie. Rând pe rând cubist, fluturist și constructivist, Tatlin simbolizează aici adeziunea la revoluția bolșevică a unei părți a avangardei culturale ruse, dar și libertatea estetică a acesteia înainte de instaurarea realismului socialist. =ANTICOMUNISMUL= 16. Acest afiș francez din timpul alegerilor legislative din 1919 ilustrează sugestiv imaginea barbariei care, la acea dată, era asociată bolșevismului, pentru o bună parte a opiniei publice europene. Aceasta asimilase povestirile despre ororile războiului civil din Rusia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
iar publicul se arată indiferent la experimente. Eclectism cultural și nașterea culturii de masă La 23 aprilie 1932, decretul PCUS* vizând „restructurarea organizațiilor literare și artistice” marchează o nouă întorsătură în viața artistică, simbolizată prin lichidarea RAPP și prin adoptarea „realismului socialist”. Astfel, în romanul lui Nikolai Ostrovski, un tânăr bolșevic* autodidact și invalid, Așa s-a călit oțelul (1932), protagonistul, Pavel Korceaghin, întruchipează chintesența eroului pozitiv; însă formularea realismului socialist nu este precizată decât în 1934, în articolul unu al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]