5,519 matches
-
artistului inimitabil. Un organism viu este greu de disecat. Anatomia operei caragialiene se poate descrie doar prin aproximări de suprafață. Putem inventaria mărcile originalității sale, rezultatul fiind cea mai cuprinzătoare configurație cristalizată a caragialismului, mereu remodelată în diacronie în funcție de variabila receptării, care face ca o anume dimensiune să iasă în prim plan sau ca un ungher umbrit să fie luminat dintr-o dată. Comicul, "realismul ironic", "momentul", tema cu variațiuni, moftul, "marea trăncăneală", mahalaua, carnavalescul, miticismul, politicianismul, semidoctismul, figurile triunghiului conjugal burghez
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
alți comentatori care împărtășeau părerea că "dramaturgia lui Caragiale, atât de ancorată în realitatea social-politică a vremii, este condamnată la o moarte rapidă. Așadar, o operă fără posteritate, menită să fie receptată exclusiv de către contemporani"36. Dimpotrivă, în ciuda acestor previziuni, receptarea operei caragialiene a fost impusă publicului nu prin numeroase comentarii în note de subsol, cum profetiza E. Lovinescu 37, ci prin prezența vie în substanța literaturii care i-a urmat. Dintre "jocurile cu mai multe strategii"38 caragialiene, cel cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
chiar această strânsă legătură între atitudinea comică generică și personalitatea lui Caragiale 57. În acest sens, trebuie să precizăm că majoritatea teoriilor referitoare la comic insistă asupra acestui aspect esențial, și anume existența acelei atitudini de viață care face posibilă receptarea, reperarea acestui fenomen inexistent în afara umanului. Numai omul, acest "animal care știe să râdă"58 și care "produce râsul"60 este înzestrat cu capacitatea de a da unui gest, unui incident, unei fizionomii, unei opere literare semnificație comică. În lipsa unui
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acesteia pe tărâmul literaturii române de factură comică. 4.1. Universul tipologic la Caragiale 1 În spațiul greu de cartografiat al criticii dedicate lui Caragiale, în care se disting totuși cu precizie câteva direcții majore vizând biografia, analiza operei și receptarea ei, frecvența contradicțiilor este ușor de constatat. Impresia de dezordine, de incoerență generată de lipsa unui program teoretic și metodologic, este contrabalansată de conștiința efortului conjugat de decriptare și aprofundare a sensurilor operei prin corijări și completări succesive. Astfel, în raport cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
precum "tema și variațiunile", colajul de texte, lista etc. vor antrena un traseu evolutiv îndeosebi datorită "nepoților" din valul optzecist, care îl vor acredita pe Caragiale drept precursor pe linia "textualismului" românesc 115. Motivată astfel prin diferențele sesizabile la nivelul receptării literare ulterioare, distincția propusă poate fi dezvoltată imaginând o grilă a dihotomiilor care acoperă mai toate aspectele lingvistice. Scrupulozitatea conștiinței artistice, datorată impecabilei însușiri a "gramaticii și a retoricii"116, ne îndreptățește să vedem în stilul caragialian un veritabil model
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Scaunele, păpușeria Tabloul sau pseudomanifestul artistic Improvizație la Alma pot fi reduse la dimensiunile unor glume absurde. Folosită de regulă la Caragiale cu intenție subversiv-satirică, gluma absurdă este bazată întotdeauna pe o exagerare care depășește limitele suportabilului. Primul moment al receptării unei astfel de glume este unul de contrariere, de uluire, urmat de o relaxare generată de constatarea subită că exagerarea a fost făcută tocmai pentru a-i fi sesizată enormitatea: La redacțiunea Războiului-Weiss, se prezenta în anul trecut, pe toamnă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
majoră între calitățile aproape extrasenzoriale care-l certifică pe Caragiale drept "oftalmoftologul"130 de serviciu al epocii, și lentilele amplificatoare și deformatoare purtate de Urmuz. Simțirea sa "enormă" și văzul său realmente "monstrous" pot fi puse pe seama unor anomalii de receptare, pentru că instrumentarul său optic și senzorial nu doar percepe, ci și creează imagini coșmarești. În ceea ce privește caricatura, am remarcat deja diferența structurală între strategiile și intențiile celor doi autori: Caragiale esențializează și tipizează cu o extremă economie de mijloace pentru a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acestor personaje epitom în literatura postcaragialiană poate fi completată cu ipostaze ficționale din proza scriitorilor târgovișteni. În cazul acestora se poate observa că ceea ce se prelucrează este, de fapt, un construct deja modelat de complicatul aparat al criticii și al receptării operei, astfel că personajele nu se vor regăsi ca atare, ci aluziv, prin atributele asignate convențional. Imaginea genericului Mitică, de exemplu, se recompune prin însumarea narată a indicilor caracteriali și comportamentali care-i plămădesc esența de "eristician"23. În romanul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Spiridon Vădastra, Editura "Jurnalul literar", București, 2000. Florescu, Nicolae, Profitabila condiție, Editura Cartea Românească, București 1983. Florescu, Nicolae, Întoarcerea proscrișilor, Editura "Jurnalul literar ", București, 1998. Ghițoi, Adriana, Caragiale publicist, Editura Tritonic, București, 2005. Grăsoiu, Dorina, "Bătălia" Arghezi, Procesul istoric al receptării operei lui Tudor Arghezi, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984. Grăsoiu, Dorina, Mihail Sebastian sau ironia unui destin, Editura Minerva, București, 1986. Grăsoiu, Dorina, Caragiale în presa vremii, Editura "Jurnalul literar", București, 2002. Grigorescu, Dan, Shakespeare în cultura română modernă, Editura Minerva
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lumina interpretărilor reducționiste", România literară, nr. 11, 1990. 29 Adriana Ghițoi, Caragiale publicist, Editura Tritonic, București, 2005, p. 17. 30 Ioana Pârvulescu, Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale, Editura Humanitas, București, 2011, p. 91. 31 O sinteză remarcabilă a "receptării generaționiste" a lui Caragiale este încheiată printr-o expresivă interogație retorică în studiul lui Liviu Papadima, Caragiale, firește:" Caragiale satiricul, maestru al "realismului critic"; Caragiale precursor al "literaturii absurdului"; Caragiale "textualist", promotor al "deconstrucției" convențiilor literare; Caragiale pe post de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ed. cit., p. 156. 186 Eugène Ionesco, Note și contranote, ed. cit., p. 156. 187 Tudor Arghezi, Lina, Ochii Maicii Domnului, Cimitirul Buna-Vestire, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987, p. 179. 188Idem., p. 237. 189 Dorina Grăsoiu, "Bătălia" Arghezi, Procesul istoric al receptării operei lui Tudor Arghezi, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984, p. 106. 190 Ibidem. 191 Tudor Arghezi, Tablete din Țara de Kuty, Editura "Națională Ciornei" S.A., București, p. 40. 192 Eugen Ionescu, Elegii pentru ființe mici, Editura "Jurnalul literar", seria "Poesis" nr.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
culturale de astăzi, principalul mijloc de captare a atenției publicului este calitatea de spectacol aimaginilor, calitate rapid convingătoare, dar de scurtă durată și fără profunzime. Imaginilor spectacolului le lipsește memoria adâncă . Acestea nu sunt menite a propune spre decodare și receptare o paletă complexă de conotații coexistente a căror lectură să transceandă viteza cotidiană a consumului de informații. Imaginea spectacol adaptată cu succes la ritmul acestui consum informațional, pierde din complexitatea ofertei de lecturare. Calitatea ei este inadaptată existenței culturale pe
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
printr-o reluare continuă. Jocul este efectuarea mișcării ca atare. Sensul este așadar unul mediator. Acest lucru nu poate să nu ne amintească de triada autor - text - cititor, relație realizată potrivit aceleiași mișcări de du - te - vino. Cu studiile dedicate receptării din anii ’70, triada autor - text - cititor capătă noi valențe, un rol deosebit revenindu-i cititorului. Aceste schimbări de perspectivă implică redefinirea conceptului de literatură văzută acum ca parteneriat în act. Autorului îi aparține creația de text, iar creația de
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
redefinirea conceptului de literatură văzută acum ca parteneriat în act. Autorului îi aparține creația de text, iar creația de operă este rezultatul acestui act partenerial. Literatura se înființează prin lectură, literatura nu pre există lecturii. Potrivit perspectivei pragmatice și teoriilor receptării, se configurează distincția dintre valoarea imanentă și valoarea dobândită a unui text literar, cea din urmă depinzând foarte mult de calitatea actului de lectură. Gadamer afirmă că înțelegerea depășește orizontul subiectiv de interpretare, fie al artistului, fie al receptorului: ”Orice
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
putem sesiza o descompunerea totală a ideii de literatură printr-o enormă dilatare. III.2. Teoria și critica literară Conceptul de literatură se modifică substanțial în acest secol, remodelarea sa este pusă în evidență, deopotrivă, de teoriile literare (de la estetica receptării și pragmatică, până la istoria mentalităților și a imaginarului), de literatura propriu-zisă (prin dezvoltarea metaliteraturii) și de critica literară. Un nou și ultim reducționism al epocii îl constituie asimilarea literaturii în critică. Secolul XX se distinge prin enorma proliferare a criticii
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
și să se substituie tot mai mult literaturii, în special din deceniul al șaselea. Literatura ajunge în secolul XX la cea mai dezvoltată conștiință de sine. Potrivit noilor teorii moderne literatura constituie doar un fapt de lectură Cu studiile dedicate receptării din anii ’70 , triada autor - text - cititor capătă noi valențe, un rol deosebit revenindu-i cititorului. Aceste schimbări de perspectivă implică redefinirea conceptului de literatură văzută acum ca parteneriat în act.. Apare ideea de lectură ca recreație literară. Relația dintre
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
diferiți: a operei și a cititorului, mai ales rezultatul activităților de a crea și a reproduce pe care acestea din urmă le efectuează în timpul lecturii sale.” Concretizare, actualizare și amplificare aleatorie, acestea ar fi etapele teoretice ale procesului. În estetica receptării, Școala de la Konstanz, sub impulsul lui H.R. Jauss și W. Iser, aduce contribuții noi în acest domeniu. W. Iser va fi cel care va contribui în mod decisiv la dezvoltarea teoriei spațiilor indeterminate, „albe”, respectiv „concretizarea lecturii”. Cititorul „implicit” răspunde
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
artă și nu din cea a trăirilor estetice ce se constituie în etapele lecturi, „acestea constituie nuanțări a ceea ce se numește îndeobște reproducere”, însă conceptul de literatură este strâns legat de raportul său cu receptorul. Literatura analizată din perspectiva teoriilor receptării reține două aspecte esențiale: receptorul, publicul, cititorul decide ce este literatură (ceea ce va pune în discuție problema canonului) și relativizarea, la modul extrem, a definiției literaturii, libertatea absolută a lecturilor infinite. Tzvetan Todorov vorbește în Teorii ale simbolului despre pericolul
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
și de o „lectură critică”. Prin urmare, în literatură nu putem vorbi de arhitecturi definitive. Această nouă paradigmă re valorizează rolul și statutul criticului și istoricului literar. Orice istorie a literaturii trebuie să apeleze la conștiința de sine a literaturii: receptarea, pentru a nu rămâne o simplă istorie a operelor literare. Valorizarea canonică a unei opere trebuie să țină cont și de valoarea „adăugată”. Opera aperta de U. Eco tratează toate tezele criticii creatoare. Dar acest gen de critică nu întrunește
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
lui Bloom punctează unele dintre problemele esențiale ale canonului în spațiul occidental. De partea cealaltă a baricadei, „resentimentarii” cum îi numește Bloom pun problema „legitimării” canoanelor de orice fel și scot în evidență prejudecățile și tradițiile istoriciste și europocentriste. Teoriile receptării se alătură perspectivei pragmatice și subliniază însă și „valoarea adăugată” pe care lectura este chemată să o confere textului. Pe lângă „valoarea imanentă” a unui text literar, care se consideră a fi „încorporată” acestuia, având un caracter anistoric, se vorbește și
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
text literar, care se consideră a fi „încorporată” acestuia, având un caracter anistoric, se vorbește și de „valoarea dobândită” de textul literar în cadrul interacțiunii simbolice a actului de lectură. Valoarea operelor presupune astfel un șir de validări diacronice. În cadrul esteticii receptării canonizarea unei opere nu mai este văzută ca o creație încheiată odată pentru totdeauna. Evoluția diacronică a canonului evidențiază două aspecte care vizează însăși misiunea canonului: selecția operelor și modul de gestionare a resurselor simbolice care nu funcționează însă „ca
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
un dicționar de rime. Volumul Cântece și plângeri reunește încercări de factură diferită: balade, legende, meditații, cântece, sonete. Numeroase sunt stihurile de iubire care, în tonul elegiac și sentimental al timpului, au avut o muzicalitate capabilă să le asigure o receptare imediată. Motive romantice - veghea, toamna, luna, noaptea - sunt frazate obsesiv. Z. și-a însușit de la romanticii apuseni tonalitatea pesimistă a mărturisirii, învăluită uneori în melodia romanței sau în țesătura baladei. Confesiunea Mariei (Sora Maria), un „suflet blestemat”, o amintește îndeaproape
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
conflictele și accidentele. Dacă există arii naturale care mărginesc plaja, trebuie luate măsuri pentru a se preveni impacturi negative ce pot surveni din folosirea plajei și deplasarea spre și dinspre plajă și apele sale. (i). • Plaja să aibă dotare pentru receptarea deșeurilor reciclabile precum recipiente de sticlă și conserve metalice. (g). • Comunitatea locală promovează mijloace de deplasare în zona plajei precum bicicleta, mersul pe jos sau transportul public. (g). • Dotări sanitare adecvate și curate cu scurgerea canalizată controlată în conformitate cu cerințele criteriilor
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
în realitate o humoristă, aceasta s-a datorat faptului că mentalitatea ei s-a transpus în primul rînd în acțiune (vezi capitolul VII) și nu s-a ramificat în stări sufletești. Melancolia și nostalgia ne pot conduce nu numai la receptarea întîmplărilor din afară și a comportării altora cu humor, ci putem trata în același fel și propriile noastre cusururi, mai ales dacă le considerăm ca niște lipsuri ale virtuților noastre, ca factori sau părți ale propriei personalități. Dacă, pe urmă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
regelui James I care încerca să convingă Parlamentul să aprobe unirea Angliei cu Scoția, evidențiindu-se consecințele negative ale diviziunii de-a lungul existenței Britaniei. 1605 Burbagejoacă rolul titular, Lear, si Armîn pe cel al bufonului. Nu există dovezi cu privire la receptarea contemporană a piesei, ca text sau reprezentare teatrală. 1605 Sonetul Despre Sejanus (On Sejanus), cu ecouri din King Lear, dedicat lui Ben Jonson de William Strachey, este publicat după 6 august 1605. 1606 la 26 dec. 1606, piesa Regele Lear
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]