6,309 matches
-
se mai găsește și mata știi să-l adulmeci, cu simțurile celui creat parcă de soartă pentru acest scop. Din prea succinta și uscata dare de seamă din ziar am Înțeles, totuși, că ceva măreț s-a Înfiripat În Flt. Regret că n-am fost și eu de față, dar pe de altă parte Îmi zic, că a fost mai bine așa, ca să nu fiu spin În ochii celor (sau celui), care s-au zeificat („autozeificat”, cum bine mi-a scris
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Cel al DDR-ului mereu Întreba pe interpreta sa și-și nota câte ceva (După câte mia spus aceasta și faptul că prof. univ. Chițimia, slavistul, salutându-mă, a destăinuit sălii, că am 87 ani și sala m-a aplaudat). Nu regreta (ci noi trebuie s-o facem), că ai părăsit Flt., căci sănătatea matale e mai presus de toate. Dacă mata găseai locuință la Flt. era bine pentru toți. Ai mei mulțumesc pentru interes. Fata cea mare, Despina, din Germania a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
câte Îmi amintesc era vorba de o formă de mobilă gotică sau ceva asemănător!? </citation> <citation author=”ȚANU George” loc=”(Cluj)” data=”(decembrie 1974)” desc=”Carte de vizită”> Vă doresc un an nou, prosper și presărat cu succese, Georgel Țanu Regret că nu am primit răspuns la scrisoarea mea din decembrie, privitoare la unele investigații de aici . Îndrăznesc să vă solicit o confirmare a primirii scrisorii, din teama de a nu fi Încurcat eu adresa . Cu toată considerația, G. Țanu </citation
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
primiți vă rog, chiar tardiv, prieteneștile mele sentimente de compasiune și sincere condoleanțe. De ce l au mutat pe Ștefan cel Mare din colțul parcului? În compensație cu ceilalți 2 Mușatini: Petru Mușat + Petru Rareș? (pe criteriulă „Petre”?). Țanu George P.S. Regret că nu am putut stabili o corespondență de frecvență constantă, fiind convins că discuțiile ns. n-ar fi chiar lipsite de interes. Vina cred că-mi aparține, neputând determina o polarizare În acest sens. </citation> <citation author=”ȚANU George” loc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
germanist, fără egal astăzi - scriitor și profesor, apreciat atât de mult și peste hotare, merită cu prisosință un asemenea monument. Eu Vă doresc mult succes la această realizare. De asemenea, Întreg planul Dstră de activitate este foarte interesant și ademenitor. Regret că obârșia mea moldovenească foarte Îndepărtată (prin bunica ei mama mea se trage din fabulistul Donici) nu-mi dă dreptul să visez o participare la ampla istorie a culturii pe care o aveți În vedere. Vă mulțumesc totuși pentru cinstea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
în care rușii contribuie la rezolvarea unor probleme pe care tot ei le creează. Rusul Alexei Varlamov, ultimul vorbitor de pe listă, se grăbește să dea o replică ex-concetățeanului de la Kiev. Deși e născut în 1963, are un discurs năclăit, șovin. Regretă dispariția URSS-ului: „Ce bine ne-a fost când eram împreună! Puteam circula liber dintr-o republică în alta, nu existau frontierele de acum, eram o mare familie!”. Simt că plesnesc. Să ajungi la Madrid ca să auzi aceeași demagogie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îmi spune că are mulți cunoscuți printre scriitorii basarabeni. Pe Grigore Vieru și pe Victor Teleucă i-a tradus în letonă. Îmi propune să reluăm relațiile literare dintre Moldova și Letonia, poate pe linia PEN Clubului. Mă asigură că nu regretă deloc vremurile sovietice, dar crede că e păcat să se piardă o tradiție frumoasă, care făcea să ne cunoaștem mai bine. Poetul leton pare, în ciuda asigurărilor cu care mă potopește, un nostalgic bine intenționat, care duce dorul caselor de creație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
consacrare. Schema e simplă: fiecare autor citește în limba maternă, fiind dublat de un actor care interpretează același text în franceză. Traducerile au fost distribuite din timp. Majoritatea se ilustrează cu versuri, alții, mai puțini, cu proză, ca mine. Nu regret, precum în alte împrejurări, că nu sunt poet. Lecturile noastre la microfon se topesc în vacarmul „iarmarocului”. Dinu Flămând este al doilea scriitor român cu care ne întâlnim în Piața Saint-Sulpice, după Sanda Stolojan. Lucrează la Radio France Internationale și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
statut de „zonă economică liberă”, și arhitecții din studio speră să-i redea orașului, cu bani din Vest, cel puțin fragmente din înfățișarea originară. După dispariția Uniunii Sovietice și a mitului cu invincibilitatea paradisului comunist, locuitorii din regiune încep să regrete obscur vidul pe care nu l-au putut umple plantând mesteceni aduși din inima Rusiei. 25 iunie, duminică VASILE GÂRNEȚ: Mai multă lume e amărâtă, întristată de ceea ce vede la Kaliningrad. Richard Wagner nu-și poate reveni după șocul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Tofan e originar din Fălești. A fost angajat al Portului din Riga, s-a căsătorit cu o letonă și a rămas aici. În Riga locuiesc vreo 5.000 de basarabeni. Unii dintre ei, foarte bogați. Nu le pasă de Asociație. Regretă doar că vor călători tot mai greu spre Basarabia și România din cauza vizelor pe care vor trebui să le obțină contra plată. Victor - amicul lui Tofan - e ras în cap, scund, zâmbește știrb, o ființă aparent inofensivă, se arată sensibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
in extenso în Scânteia și în multe ziare și reviste din țară, făcea din „Breban și Goma” vârful de atac al „anti-ceaușismului”, pledând pentru o mai severă „supraveghere” și ripostă la „cei ce nu ascultă de indicațiile prețioase ale partidului”, regretând apariția romanului și criticându-i, indirect, pe Manolescu, care avusese curajul singurei cronici entuziaste, dar și pe Cornel Burtică, care a făcut posibilă apariția cărții, fără cenzură, „așa cum a fost scrisă” (Burtică, de altfel, avea să fie aruncat peste bord
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și Franța, în cele din urmă, unde m-am stabilit, am publicat câteva din romanele mele reprezentative, apărute și la București, și unde lucrez și în prezent, cu intermitențe, au fost multe zile, nopți, și multe, multe ceasuri când am regretat ce am făcut? Târziu și abia în singurătate și printre străini m-am speriat cu adevărat de „ce-am făcut” și o frază a lui Ierunca, spusă prin ’76 parcă, mi-a sunat ca acea celebră izbitură cu un prosop
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
reacționari în bunul și adevăratul sens al cuvântului. Iar lor le-aș aminti fraza lui Brecht: „Cine e nemulțumit de propriul său popor, nu are decât să-și caute un altul!...”. O „normalitate scriitoricească” de șase ani! O, cât am regretat-o apoi, ascuns în cămăruțele mele de împrumut, în țară și apoi în străinătate, da, mi-am regretat gestul curajos și „iresponsabil” de a-mi „distruge cariera socială”, de a mă afunda încă o dată dacă nu în „mlaștinile visătoare” ale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nemulțumit de propriul său popor, nu are decât să-și caute un altul!...”. O „normalitate scriitoricească” de șase ani! O, cât am regretat-o apoi, ascuns în cămăruțele mele de împrumut, în țară și apoi în străinătate, da, mi-am regretat gestul curajos și „iresponsabil” de a-mi „distruge cariera socială”, de a mă afunda încă o dată dacă nu în „mlaștinile visătoare” ale anonimatului de dinainte de debut, în cele, altfel teribile, ale marginalității politice și culturale. După ce „gustasem” din plăcerile și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cei „lansați”, cei ce și-au „verificat” deja impactul la public și la critica de specialitate și care vor să beneficieze, cum s-ar zice, și de nimbul „apostolului artei”!...Ă Da, omul este astfel făcut că nu arareori își regretă tocmai actele nobile, curajoase. Ne amintim, nu-i așa, de fraza „cinică” a ministrului de Externe al lui Napoleon, Taleyrand, care, printre altele, îi sfătuia pe tinerii diplomați: „Mai ales nu dați urmare primului impuls; se știe, este cel mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cariera mea” a continuat și după „fracturarea socială” - și abia astfel ea și-a primit conținutul și demnitatea ei reală, cea care mi se potrivește și care mă reprezintă. Ceea ce nu m-a împiedicat, cum o spuneam, de a fi regretat de multe ori actul meu de „răzvrătire”, ce era, în fapt, unul de eliberare; și nu numai de eliberare socială, dar mai ales creatoare și s-a văzut asta iute: aflat într-o situație de marginal extrem, de „lepros social
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe mine (ca unul care am gustat și din plăcerile temniței, știu ce vorbesc). Cu două zile în urmă, am întâlnit pe o frumoasă plajă din sudul Haifei un diplomat european ros de îndoieli. "Un stat palestinian, ziceți? Păreți a regreta că așa ceva nu mai e posibil. În principiu, era legitim. Dar avem oare într-adevăr vreun interes să vedem cum se înmulțesc de la sine Hamaslandurile din regiune? Ne-am mușca degetele după aceea, nu credeți?" Cum să contest părerea că
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
laws britanice în vigoare sub mandat, cărora Ișuv* le-a căzut victimă, sunt aplicate acum arabilor de către evrei, ajunși din persecutați persecutori. Decretele de expulzare și de expropriere se încastrează unele în altele cu un firesc perfect, astfel încât acum palestinienii regretă Imperiul Britanic, pentru că acesta avea tot interesul să țină balanța mai mult sau mai puțin echilibrată între cele două populații, ba avea și mijloacele de a-și impune voința (chiar dacă acest echilibru aproximativ n-a durat decât treizeci de ani
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
gama superioară, de exemplu sârma ghimpată care nu înțeapă, ci chiar taie, constelată cu niște minuscule lame ascuțite cvasiinvizibile (foarte la modă, mi se spune). Această inventivitate, această proliferare a tehnicilor de ultimă oră aproape că m-ar face să regret timpul pe care l-am consacrat mediologiei, care e studiul mijloacelor de a traversa strada, secolele și specialitățile, în vreme ce cea mai mică deambulare prin acest labirint incită la o studiere sistematică a miilor de feluri de a obstrua trecerea. Am
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Academiei: "Prefer carne fără sos, decât sos fără carne." Îi pozează lui Oscar Han pentru un "cap de expresie"; prin atelierul sculptorului se perindaseră Cezar Petrescu, Ion Pillat și Ionel Teodoreanu (despre care artistul formulează rezerve). Din parte-i, Sadoveanu regretă "slăbiciunile lui Păstorel, care e băiat așa de bine dotat" și "generos". Mențiuni în fugă despre Nichifor Crainic, N.I. Herescu, Istrate Micescu, C.I. Parhon și Pamfil Șeicaru. Îl amuză anecdotele colportate de Brătescu-Voinești, de arhiereul Tit Simedrea, de alții, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
3000 de decari, afară de pădure. (3 decari la pogon aproximativ). Dări cătră stat: 6 lei drumuri, 2-3 lei funciar la decar, și mică dare pentru școală. În cătun este școală. Unii bătrâni de 80 de ani; unul chiar între alții, regretau stăpânirea Turcului când armată nu făceau Bulgarii și pe slujbașii turci îi puteau înșela ca să nu plătească darea... La crâșmă, cea mai arătoasă casă, stampe cu războiul recent și harta marei Bulgarii care cuprinde toată vechea Turcie aproape, și insule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
săptămâni; d. Franz Ulbert "Vizebürgmeister" îi ține locul. E un om cărunt, care, la prima vedere, ar avea nevoie de apele stațiunii. Amabil, îndatoritor; nu-mi închipui că iese cineva de la d-sa nemulțămit. Aflând că nu vorbesc nemțește și regretând că nu știe d-sa franțuzește, neavând multă părere de rău că nici în limba cehă nu ne putem înțelege, a poftit numaidecât un tânăr "dolmeci", care s-a înfățișat imediat. Il s'exprimait très bien en français și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nemțește. Nu știe nicio altă limbă (poate slovaca), nu s-a putut înțelege cu nunțiul papal într-o împrejurare (a aflat d-na Menzel) nici în italienește, așa că s-au nevoit amândoi latinește. Aflând că eu nu știu nemțește, a regretat. Am stat câteva zile amândoi într-o stare de muțenie unul față de altul. Alaltăieri, la amiază, s-a întâmplat să fiu singur în "speise-zimmer". I-am spus câteva vorbe nemțești ca să rup tăcerea penibilă și din politeță. Cred că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unora dintre slavi spre sud. Prietinia aceasta veche a renăscut puternic în epoca noastră, odată cu evenimentele istorice care au schimbat fața lumii. Socotindu-ne pe noi scriitorii români prietini și frați ai marelui popor rus." A vorbit englezește Govind Sohai, regretând că e nevoit să se exprime într-o limbă străină. Lupta pentru pace și libertate e din ce în ce mai puternică în India. Jose Ortis Monteiro a vorbit despre dezvoltarea cinematografică în Brazilia. Undeva într-o provincie din nordul Braziliei s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu-i mai aparține în lumea contingentă” și ca „răspuns dat condiției sociale anormale” a fiului născut de văduvă, blestemul mamei pare mai curând o mijlocire de natură feminină a destinului. Numai sub puterea cuvântului sacru al femeii ce va regreta desigur pierderea propriului copil, traseul mitic poate fi împlinit de Mistricean. Mama vorbește atât viitorului voinic, cât și șarpelui de sub casă, ea se află în contact cu ambele planuri ale lumii, fapt susținut și de situarea temporală a hybris-ului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]