12,551 matches
-
își închipuia că, dacă un om e hotărît să trăiască, boala nu-l poate răpune; doar, cel mult, o balenă, o furtună sau vreo altă forță oarbă, năpraznică, nimicitoare, de nestăpînit. între un sălbatic și un om civilizat există această remarcabilă deosebire: pe cînd omul civilizat are nevoie uneori de o convalescență de șase luni ca să se vindece, un sălbatic bolnav își revine aproape în întregime într-o singură zi. Așa că prietenul meu Queequeg își recapătă curînd puterile și, în cele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
A făcut și critică dramatică, de asemenea, „critica criticei dramatice”, mereu cu un filon teoretic, prezent și în contribuțiile de istoria teatrului. O broșură poartă titlul După un veac de teatru românesc (1937), o alta, Organizarea teatrului (1938). Un portretist remarcabil, evitând pitorescul și anecdotica de colportaj, se arată A. în medalioanele de regizori și de actori. Prieten cu Gordon Craig, încearcă să-i prezinte gândirea regizorală în broșura Gordon Craig și ideea în teatru (1936). Oprindu-se asupra controversatului termen
ACTERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
acorduri noi În orchestră În care am putut semnala În ultimul timp și alte instrumente cu sunet original, ca cele ale lui George Dan și Cezar Drăgoi, acesta este Încă un semn doveditor pentru vitalitatea liricii noastre tinere. Este astfel remarcabil drumul pe care l-a parcurs Petru Vintilă de la sintaxa lirică stufoasă ce mai poate fi observată În primele poeme din Oamenii și faptele lor, la un stil limpede, direct, de reportaj, am spune, dacă acest reportaj n-ar avea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ale lui Gogol i-a fost furnizat de către Pușkin. (Ă). După unii istorici, povestea Sufletele moarte venea dintr-o nuvelă picarescă a lui Vladimir Ivanovici Dahl. (Ă). Mulți din nuveliștii noștri procedează după metoda lui Dahl, care a fost un remarcabil lexicograf, dar un mult mai puțin Însemnat artist. Gogol arată cum Într-o operă literară nu poate exista amănunt nesemnificativ. (Ă). Tipicul literar vine tocmai din combinarea aceasta infimă a notelor esențiale, care se aplică noțiunilor care vizează generalitatea lor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lui Matei Caragiale). Nu putem avea o nuvelistică nouă, realist-socialistă, fără o tematică nouă, desprinsă din realitățile construirii socialismului. Cazul nuvelisticii noastre rămâne totuși foarte aproape de constatările lui Belinski: «putem vedea În școala naturalistă multe talente, Începând cu unele foarte remarcabile și mergând până la altele destul de obișnuite. Dar nu În faptul prezenței acestor talente, și nu În numărul lor vedem noi, de fapt, progresul literaturii, ci În tendința lor, În maniera lor de a scrie. Talente au existat totdeauna; Înainte Însă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o Împinge În egală măsură să exploateze fără limită țărănimea și să comită crimele cele mai abjecte atunci când interesele sale sunt În primejdie. (Ă). Dar și În Bijuterii de familie, cu toate că saltul calitativ făcut de scriitor de la apariția Dușmăniei este remarcabil, mai sunt prezente Încă rămășițe ale modului antirealist de a privi oamenii și faptele”. În partea a doua a comentariului, Ion Vitner, la fel ca J. Popper, (vezi nota 77) analizează personajele nuvelelor, cu reușitele și nereușitele lor, dând cuvenitele
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Întregul tumult al epocii pe care a străbătut-o», În sfârșit a treia oară referitor la Aragon care figurează poemul strângând «Într-o scoică murmurul milioanelor». Am menționat aceasta tocmai pentru că socotim stilul criticii literare folosit de dl. Ion Vitner, remarcabil, prin fuga de convențional, prin expresia elegantă și prin căutarea imaginilor limpezi, care străluminează cu atenție contururile mergând la amănuntul caracteristic și nu la rețeta searbădă. Înainte de a conchide am voi să mai formulăm câteva rezerve privitoare la unele preferințe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
oricăruia dintre ei se compune dintr-o serie de gesturi respingătoare, În care dorința de a porunci, de a ține lumea la cheremul lor, de a arăta În mod zgomotos puterea banului, alterează fundamental conținutul celor mai omenești sentimente. (Ă). Remarcabil este felul În care autorul arată cum pentru Râduia, Jura și pentru membrii organizației de partid, lupta Împotriva bandei de chiaburi pune În față, În mod direct, necesitatea adâncirii conștiinței lor partinice, arătând cum evenimentele ascut simțul de clasă al
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ura Împotriva urmașilor lor. De asemenea este foarte utilă demascarea liotei uneltelor clasei exploatatoare. Un alt element pozitiv important Îl constituie conturarea figurilor de luptători ieșiți din rândurile țărănimii, și Întrupând rezerva revoluționară a clasei muncitoare. Toate acestea sunt calități remarcabile. Datorită lor, cartea Oameni sub patrafir aduce o contribuție serioasă la cunoașterea și condamnarea dușmanilor poporului și Întărește conștiința de clasă a țărănimii muncitoare”. PROZA ACTUALITĂȚII Vânarea elementelor naturaliste se va domoli Începând cu partea a doua a anului. Se
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
episodic și mai mult simbolic (Ă). Cum acționează toate aceste personaje, și mai ales În ce măsură a izbutit scriitorul să lege Într-o acțiune strânsă Întâmplări și fapte semnificative, tipice. (Ă)? (Ă). Înainte de toate, trebuie subliniat faptul că scriitorul a obținut remarcabile succese În prezentarea sau chiar numai creionarea unor tipuri, și mai ales, a tipurilor negative. Ceea ce trebuie iarăși subliniat e faptul că evenimentele relatate de scriitor În roman sunt privite prin prisma luptei de clasă (Ă). Aceste merite, și alte
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
constituie Însăși coloana vertebrală a acțiunii - nu mai este În aceste nuvele un exercițiu de opunere mecanică, simetrică, a două tabere față În față, așa cum procedau adesea, mai anii trecuți, unii dintre nuveliștii noștri. (Ă). Scriitorul care a obținut succese remarcabile În această privință este Petru Dumitriu. În Dușmănie, În Vânătoare de lupi, dar mai cu seamă În Nopțile de Iunie, chipul dușmanului de clasă al țărănimii muncitoare este Înfățișat cu deosebită forță de convingere. Viclenia, perfidia, ura bestială, lașitatea sunt
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ca o etichetă, pentru fizionomia eroului, ci ies din Însăși acțiunile și atitudinile lui. Pe de altă parte, chiaburul nu apare ca un izolat În restul satului; influența lui se face simțită printre țăranii mijlocași și săraci. (Ă). Un progres remarcabil obține pe linia apropierii de realism În prezentarea raporturilor sociale de clasă și a luptei de clasă la țară, un alt tânăr prozator, Dumitru Mircea. Primele sale producții publicate În 1949 (nuvele, fragmente de roman) dovedeau multă forță epică al
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ordinul Muncii, de Veronica Porumbacu sau, În bună măsură, În satul lui Sahia de Eugen Jebeleanu sau recent poemul lui Mihai Beniuc Cântec despre tovarășul Gh.Gheorghiu-Dej. Chiar În numărul 5 al revistei, În vecinătatea versurilor Maria Banuș, se află remarcabilul poem al lui Dan Deșliu: Minerii din Maramureș. Cum este cu putință ca scriitoarea să nu fi văzut aceste succese care caracterizează avântul luat de creația poetică În țara noastră și care sunt un izvor de bucurie și mândrie patriotică
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acordă criticii noștri individualității scriitorului se poate vedea În multe din articolele apărute până acum În reviste. Ca să nu mergem prea departe după exemple, ne vom reîntoarce la cronica noastră despre Jebeleanu. Un pasaj din această cronică sună astfel: «E remarcabilă, În Întreaga poezie, simplitatea mijloacelor cu care operează artistul și aceasta e o dovadă grăitoare că atunci când un poet se străduiește să concretizeze tema ce și-a propus să o cânte Într-un fapt particular, dar de o semnificație generală
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Petru Dumitriu (Contemporanul nr. 226/5, febr.1951 și nr. 243/23 din 1 și 8 VI, 1951) În care aprecierile sunt exprimate fără intermediul unor imagini ce formează puntea de trecere Între lumea din cărți și conștiința cititorului. Eforturi remarcabile În această direcție vădesc și criticii M. Petroveanu (O treaptă nouă În creația lui Eugen Jebeleanu, În Viața românească, nr. l, 1950, pp. 234-252), J.Popper (Petru Dumitriu: „Drum fără pulbere”, În Flacăra nr. 21/177 din 24 mai 1951
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acestea pot fi abandonate și au fost efectiv abandonate atunci când gândirea științifică a intrat într-o nouă fază a evoluției ei. Ceea ce nu ne-ar împiedica să recunoaștem că degajarea unora din presupozițiile metafizice ale științei newtoniene reprezintă o prestație remarcabilă a lui Kant, care poate fi luată drept model de către cei care și-ar asuma o sarcină asemănătoare în cazul fizicii relativiste sau cuantice 19. Teza autonomiei depline a metafizicii generale în raport cu metafizica specială, separarea „Analiticii transcendentale” de cercetarea condițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
au fost orientați în reflecțiile și analizele lor de interesul pentru evidențierea condițiilor care fac posibilă o cunoaștere cu valoare obiectivă. În mod firesc, considerațiile acestor autori, spre deosebire de cele ale lui Kant, au un caracter preponderent metodologic. Cu atât mai remarcabilă ne apare convergența lor cu unele concluzii ale analizei kantiene, pe linia elaborării unui concept al cunoașterii orientat spre formă. Hermann von Helmholtz, socotit cel mai de seamă cercetător german al naturii din a doua jumătate a secolului al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și le însuși și de a le accepta pe care le vor întâmpina toți aceia care s-au format ca cercetători și au desfășurat o activitate de cercetare încununată de succes în cadrul unei structuri conceptuale esențial diferite. „Aici chiar fizicieni remarcabili - observă Heisenberg - întâmpină dificultăți mari. Deoarece exigența schimbării structurii gândirii poate naște sentimentul prăbușirii terenului de sub picioare. Un savant care a obținut ani de-a rândul mari succese cu structura gândirii la care s-a adaptat în tinerețe nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
câteva cuvinte despre rațiunea morală comună. (Expresia folosită în mod curent de Kant este gemeine sittliche Vernunft.) Există reprezentări despre bine și rău care orientează comportarea și evaluarea comportării oamenilor în toate comunitățile. Cu greu s-ar putea contesta convergența remarcabilă a unor asemenea reprezentări care sunt caracteristice pentru tradiții culturale și religioase dintre cele mai diferite. Bunăoară, a rezista unor înclinații egoiste mai mult sau mai puțin puternice, a acționa în contradicție cu indicațiile pe care ni le dau ele
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și de înfăptuirile lor. Aceasta este o scară de valori care contrastează violent cu cea a unei lumi în care puterea, bogăția, fie și capacitatea creatoare sau inteligența, sunt cele care aduc considerația celorlalți, iar o ființă de o integritate remarcabilă nu atrage atenția decât, poate, deoarece nu constituie o primejdie pentru alții, în primul rând pentru ambițioșii lipsiți de scrupule. Chiar și cel care se ferește de emfaza moralizatoare nu va putea să nu bage de seamă că lumea de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
filosofie morală, probează că încă la mijlocul anilor ’60 el ajunsese în posesia unor teme și idei centrale ale filosofiei sale practice 35. Într-adevăr, în septembrie 1770, Kant îi scria lui Johann Heinrich Lambert, pe care îl socotea cea mai remarcabilă minte sistematică din lumea germană a epocii, „că este pe cale să finalizeze cercetări asupra filosofiei morale pure, în care nu se întâlnesc nici un fel de principii empirice”36. Sunt cercetări publicate, cum se știe, abia în 1785 și 1788. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de cultivare a filosofiei lui Kant. Care sunt motivațiile acestei tradiții în studiile kantiene din perspectiva celor care au susținut-o și au impus-o prin autoritatea lor? Iată doar câteva dintre cele ce par a semnala puncte de convergență remarcabile în preocupările unor autori care au publicat la noi cercetări kantiene până în anii celui de-al doilea război mondial. Mai întâi, filosofii educați la școala Junimei și urmașii lor împărtășeau convingerea că într-o cultură tânără însușirea temeinică a principalelor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
încheia recenzia cu observația că cel care se încumetă să-l prezinte pe Kant unui public mai larg, în România ca și oriunde, nu are voie să procedeze ca și cum el ar fi primul comentator și interpret al filosofiei sale40. Progresele remarcabile ale unor generații postjunimiste în cunoașterea filosofiei lui Kant sunt documentate prin lucrări ale lui Mircea Florian, studentul și asistentul lui Negulescu. În Germania, Florian nu a studiat sub îndrumarea unui kantian, ci a lui Johannes Rehmke, filosof care susținea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cea care conține cele mai puține adaosuri la religia naturală, cea care limitează cel mai puțin efectele bune ale religie naturale 13. Mesajul unei asemenea viziuni nu poate fi decât îndemnul la o deplină toleranță religioasă. Într-o transfigurare poetică remarcabilă, acest mesaj străbate și cunoascuta dramă a lui Lessing Nathan înțeleptul. Ca și Lessing, Kant a înțeles emanciparea religioasă drept ridicare de la religiile pozitive la religia rațiunii. În scrierile sale, acest concept capătă însă contururi clare, schițate prin delimitarea netă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
anunțat că orice Maestru care avea experiența necesară va putea să-i Îndrume pe alți Maeștri. Această hotărîre Însemnată a deschis, de fapt, sistemul Reiki occidental schimbărilor inevitabile care Însoțesc expansiunea. Pe la Începutul anilor ’90, numărul Maeștrilor și Practicanților crescuse remarcabil și din ce În ce mai mulți Maeștri s-au desprins din sistemul acceptat de Alianța Reiki pentru a lucra independent, schimbînd modul În care Reiki era predat. Au Început să apară manuale și cărți despre Reiki, au fost adăugate noi poziții ale mîinilor
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]