6,450 matches
-
despre un altfel de păcat. Unul care poate să fie atât înțeles, cât și iertat având în vedere păcatul originar. Acest text al drept-credinciosului și nespus de orgoliosului nostru prieten mai suferă de un păcat. Acela că autorul lui se revendică atât de la doctrina creștină, care ne învață să nu ridicăm piatra, cât și de la disidență, care ne învață să o ridicăm. Cu toate obiecțiile care pot fi aduse afirmațiilor sale din textul în discuție, Andrei Pleșu are totuși dreptate atunci când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
axat pe analiza Cărții lui Iov, care vorbea cu două mii de ani înainte de Cioran despre inconvenientul de a te naște. Nu întâmplător, acest gânditor sceptic, care lua în calcul posibilitatea sinuciderii fără a renunța la ispita de a exista se revendica și de la Iov și de la Kirillov. Și pe mine m-a obsedat multă vreme martirul nihilist al lui Dostoievski, care s-a sinucis pentru a-și afirma teribila lui libertate, cu iluzia că astfel va elibera omul de frica fizică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
este decât o suflare și nu are cum să rămână nevinovat în fața lui Dumnezeu, a cărui putere e nelimitată. În ceea ce mă privește, cred că nimic nu e mai convingător decât durerea cu care acest revoltat de la care se vor revendica toți nihiliștii de mai târziu a sfârșit prin a-i spune celui care a creat cerul și pământul: „De ce nu treci peste fărădelegea mea, că mă voi culca în țărână, mă vei căuta și nu mă vei mai găsi”. Volumul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
E evident că e pornit pe criminalii din Aum. „Apar din ce în ce mai multe firme de tipografie în oraș. Nu numai aici, ci și în Saitama, în zona unde locuiesc eu s-au mutat multe companii din acestea. Pământul din zonă e revendicat și presupun că, la început, cei din oraș planificaseră să facă acolo o zonă industrială. Persoanele din acest domeniu au venit în număr mare aici. Nu, nu are legătură cu faptul că a crescut prețul pământului din cauza boomului economic. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
un punct corect? Povestea ta este într-adevăr a ta? Visul tău este într-adevăr al tău? Oare atunci când se va transforma în coșmar, nu va fi visul altcuiva? Oare gustul acela „amar“ - rămas după atacul cu sarin de la metrou, revendicat secta Aum, și de care nu reușim să scăpăm - nu este rezultatul faptului că nu putem să ștergem această incertitudine din subconștient? 4 Despre memorie Așa cum am spus și în prefață, am început să strâng material pentru carte la nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
amenințarea cu utilizarea forței, vizând, în prezent, două state considerate ca fiind în afara normei, Iran și Coreea de Nord. Cel puțin pentru una dintre aceste țări, Coreea de Nord, activitățile nucleare înseamnă în mod asumat inclusiv arma nucleară, cealaltă negând astfel de preocupări, dar revendicând toate drepturile conferite prin statutul de membru al Tratatului de Neproliferare. Respingerea, în 1999, a Tratatului Multilateral de Interzicere a Testelor Nucleare, ieșirea din Tratatul privind rachetele antibalistice, în 2002, renunțarea la îndelungata politică de a nu recurge preemptiv la
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
administrației Bush și al teoriilor neoconservatoare, consilier neoficial al lui Barack Obama în campania electorală) subliniază faptul că ambele perspective Fukuyama și Huntington au fost preluate, inițial, de către gruparea neoconservatoare din preajma președintelui G. Bush, care își legitimează doctrina ca fiind revendicată din fenomenul Regan, și au fost reinterpretate în manieră proprie, astfel că, după 11 septembrie 2001, ideologii administrației Bush au avut argumente pentru impunerea democrației prin toate mijloacele disponibile într-un conflict considerat ca provenind din ciocnirea civilizației islamice cu
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
din politica americană, ai militarismului agresiv al Washingtonului, factor care împinge cursa înarmărilor spre o apocalipsă timpurie, amenințare crescută cauzată de puterea de stat a SUA prin violarea legii internaționale, este Noam Chomsky, care se consideră un socialist libertarian (curent revendicat din liberalism, susținător al proprietății private și libertăților civile), simpatizant al anarhosindicalismului, un personaj cheie în cadrul stângii politice din Statele Unite. Lumea nu a renunțat la război, iar puterea hegemonică mondială își arogă dreptul de a purta război după bunul plac
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
o pasăre cu beteșug și găsită măi omule? Nici nu putem spune sigur, că este a noastră. Sfânta Scriptură spune clar.... Știi ceva? De unde vrei tu să iau bani să cumpăr o pasăre fără beteșug, iar dacă nimeni nu o revendică, iar copilul a găsit-o nu a furat-o, se chiamă că este a lui. Din colțul unde se Înghesuiseră, cele două gemene-i făceau În necaz fratelui lor prin semne. Ai să vezi tu, piaza rea va ajunge friptură
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de complicitate cu „Stăpânul lumii”, Într-adevăr, ci sfidarea sa, ca și a mărului său interzis. Exodul din Paradisul vieții fără de moarte și fără de viață n-ar fi fost posibil, nici descoperirea-asumarea sinelui și a lumii, fără rebelul care Își revendica Întemeierea proprie. În suferința acestei retrăite răzvrătiri, Diavolul nu pare deloc amestecat. Nici măcar „mecanismul” mutilării cotidiene nu pare, neapărat, să-i aparțină. „Mecanismul mânjirii și al căderii. Da. Există/ Înalta rostogolire din ceruri Înalta cădere din Grădină” (Există mecanismul funcționând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
hârtie. Trăiesc nimicul”. O Evă expulzată, dar princiară totuși, „subțire și nocturnă”, cu „muchii reci ca șerpii”, În mână cu chibrituri pentru rug sau candelă. Jungla care i-a fost dată ca Împărăție terestră este singura pe care și-o revendică, patrie plină de primejdiile privilegiate ale cunoașterii: „bezna compactă” a imersiei În solitudine. În adevăr, adică. Grădina revine ca nostalgie sau vis, sau interzisă inocență păgână, pătimașă: „Respir adânc. Stau nemișcată. Vreau/ Încerc/ să Îmi Închipui ce n-am trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
n-ar fi fost mai urgentă exprimarea refuzului global al autorului față de această rătăcire, a cărei dezbatere i se părea presantă, obligatorie, importantă și, de ce nu, „productivă”. Psihologia mulțimilor, da, ca și a Autorității care se substituie mulțimii și se revendică din ea... N-ar mai fi de adăugat decât laconica afirmație: „Ideologia și mentalitatea legionară reprezentau o formă inferioară a unui eon”, Înainte de a trimite lectorul să citească sau recitească În România postcomunistă de astăzi extraordinarul volum publicat, sub atenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
spune Ion Vartic, „frumosul este paradox”) ca o bună inițiere În capcanele exaltării, ferindu-l, apoi, sub urgia comunistă, de exaltare și prostie, de complicitatea cu umflata și mizerabila Putere, la care consimțeau atâția dintre cei ce aveau să se revendice, imediat după căderea zdrențuitei cortine roșii, eroi. Nego nu s-a sfiit să-și expună public „culpa” juvenilă și tocmai această mărturisire, de o crudă, luminoasă sinceritate, Îi legitimează și opțiunile ulterioare. În ce măsură opțiunile sale estetice, existențiale sau politice, inevitabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pentru cât dezvăluie (și ascunde) din enigma acestei contradicții. Stimulat de un interlocutor cultivat, inteligent, afectuos - intervievatul depășește, nu o dată, atât persoana sa, pusă În cauză, cât și Cauza, pusă În cauză. Confruntăm fervoarea unui scriitor total dăruit scrisului, dar revendicând, totuși, mereu, o altă „totalitate”, care să-l scoată din vizuina și viziunea magiei solitare, să-l azvârle, amețit de Marea Idee, În clocotul gregar. Accentele agresive nu lipsesc, nici obsesiva reafirmare a „angajamentului de stânga”... Inima e la stânga, repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
arta iconoclastă o promovează prin alte mijloace. „Nu ești liberal decât din oboseală, democrat, din rațiune”, se explica Cioran, la maturitate, posterității. Paul Georgescu nu mai era nici el tânăr, la capătul experienței sale, mai curând dezamăgitoare, de combatant. Nu revendica, firește, perfecțiunea Dogmei, recunoștea conflictele, abjecțiile, nedreptățile comise În numele ei. Era perfect informat la ora aceea și chiar mult Înainte, nu doar asupra „erorilor” Partidului, ci și despre Gulag, lagăre, execuții (la fel cum „partea adversă” cunoștea Holocaustul). În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cărțile sale, despre care și scrisesem elogios. Admiram eroismul cu care Își scria Îndârjit opera, În pofida bolilor din el și din jur. Ideile comuniste țineau de zona paradoxurilor infantile, iar comunistul, dislocat din zona Puterii, devenise un bolnav sedentar. Obsesiile revendicând „sublimul” Utopiei conectau totuși, vrând-nevrând, personajul de ridicolul agresiv și pervers din jur. Sublimul maladiv se Înlănțuia, involuntar, de farsa tragică a scenei sociale de care fostul militant era oripilat. Reducția la ideologie și politic Paul o considera esențială. Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
vocației. Complementarele angajări nu sunt, totuși, neglijabile. În momente privilegiate, scrisul convertește efemerul În durată, dar suntem definiți de tot ceea ce trăim și Înfăptuim. Travaliul În contingent revelează, uneori, disponibilități nebănuite, când nu și legitimează o fibră morală care Își revendica expresia. Dar și, nu de puține ori, necesara reevaluare a tensiunilor dintre solitudine și solidaritate. * Revista 22 a sărbătorit, În iulie 2004, 750 de numere de la apariție. O performanță invidiabilă pentru orice publicație, cu atât mai mult pentru una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ars Alejandra. Față de strategia trufașă și feroce pe care și-o exersa Secta Orbilor printre martirii deznădejdii și ai focului, printre mormintele statuare ale bulevardelor magnetice, Încifrata surdină bizantină a personajelor care Îmi solicitau insomnia, alerta lor de cârtițe suferinde revendicau contraste abolind simetria, interzicând comparațiile. Aveam Însă, dintr-o dată, nevoie să „văd” locurile prin care s-a rătăcit sufletul Alejandrei... Ca un lector să caute locul unde a suferit un personaj de roman este deja ceva pueril, dar când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a firii („Părea că trebuie să se desprindă, să se cufunde din nou În noianul de gânduri, pe tărâmul neîmplinitelor posibilități, pe tărâmul nimănui”) devenise deja plăcerea ilegitimă obținută de ființa Înstrăinată și regăsită În același timp, memoria iubirii Își revendică drepturile. Drepturi uzurpate, s-ar zice, prin experimentul eretic-erotic, dar pe care noua-veche persoană le revendica, cu o nouă forță, datorată tocmai culpabilității: „Părea că se oferă tuturor, aparținând Însă doar celui iubit”. Autorul riscă o comparație aproape blasfemică. Formularea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
gânduri, pe tărâmul neîmplinitelor posibilități, pe tărâmul nimănui”) devenise deja plăcerea ilegitimă obținută de ființa Înstrăinată și regăsită În același timp, memoria iubirii Își revendică drepturile. Drepturi uzurpate, s-ar zice, prin experimentul eretic-erotic, dar pe care noua-veche persoană le revendica, cu o nouă forță, datorată tocmai culpabilității: „Părea că se oferă tuturor, aparținând Însă doar celui iubit”. Autorul riscă o comparație aproape blasfemică. Formularea o găsim În finalul textului: „Și de la o mare depărtare - așa cum spun despre Dumnezeu copiii: e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
toate, era bucuros totuși că se afla, fie și ca un biet vagabond sărac, fie și doar pentru o după-masă de prim contact și o altă dimineață a despărțirii, Într-un loc faimos până la a părea fictiv. Nimbul Întâmplării se revendica de la un personaj literar confratern, ieșit demult din ficțiune pentru a se confirma, din nou și din nou, În proximitatea diurnă și nocturnă a biografiei lectorului, ca interlocutor de gală. Cu trecerea vârstelor, Von Aschenbach părea deja un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
un profet dezlănțuit În violente diatribe contra unui Demiurg rival, dar el este, mai ales, un Noe nocturn, somnambulic, care salvează, din nou și din nou, arca propriei sale creații și, prin aceasta, dreptul inalienabil al fiecăruia de a-și revendica și Întruchipa singularitatea, creativitatea, zonele echivoce, populate de „ființe semiorganice”, un fel de „pseudovegetație și pseudofaună” pe care doar geniul copilăriei, care este uneori geniul, pur și simplu, le poate defrișa din „fantastica fermentație a materiei”. „Demiurgos, spunea tata, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a destinului, continua să mă urmărească. „Nu mă pot obișnui cu viața”, auzeam În jur și În mine Însumi vocea lui Bérenger citind chipul de neuitat al autorului. Aveam să retrăiesc tulburarea, de fiecare dată când numele lui Ionesco Își revendica imaginea. New York, mai 1999 (Apostrof, nr. 11/1999; Partisan Review, nr. 4/2000) Între Humboldt și Herzogtc "Între Humboldt și Herzog" Am fost șocat, mărturisesc, toamna trecută, citind un doct studiu despre Saul Bellow, avanpremieră publicistică a apariției romanului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cu evreitatea sa, chiar dacă nu o mai ignoră, refuză sau neagă, ci doar o acceptă, fatalitate inexorabilă a oglinzii. Unul dintre multiplele motive pentru care naratorul refuzase să aibă un copil pare a fi și teama că acesta Își va revendica, cu totul de neînțeles, dreptul de a nu fi evreu. N-ar fi ușor de asumat responsabilitatea acestui fapt. Cum ar putea cineva fi forțat să fie evreu?, comentează tatăl care s-a decis să nu fie niciodată tată. „Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
chiar mai repede decât refuzul ei, care mă va ucide oricum... Doar În acest sens vreau să fiu evreu; În exclusivitate, doar În acest sens”. Cuvântul „exclusivist”, de atâtea ori manipulat și răstălmăcit În conotațiile retoricii și polemicilor post-Holocaust, Își revendică, aici, Înțelesul cu adevărat singular. „În exclusivitate din acest punct de vedere, mă consider cu deosebire norocos, chiar binecuvântat, nu că sunt evreu, căci deloc nu-mi pasă ce sunt, ci pentru că, etichetat drept evreu, mi s-a Îngăduit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]