KorAP: Find »[drukola/base=rit & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...216 217 218 ...223 >

5,555 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

semite și, pe de altă parte, că au supraviețuit dovezi foarte sărace ale presupusei existențe a Începutului și vetrei domestice, ale Împărțirii În clase și ale sacrificiului de cai. În special Georges Dumézil (1898-1986) a fost cel care a interpretat riturile, zeii, miturile și saga Romei pe baza paralelelor indo-germanice și mai ales indiene și iranice 1. Lucrările sale Încep În perioada În care se descoperă literatura hitită și cea ugaritică (B. Hrozny, E. Forrer, Cl. Schaeffer) și deci devine clară

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care le-a lăsat Dumézil În ceea ce privește religia romană pot fi reduse sumar la punctele care urmează: (a) omologia Între structura societății romane Împărțită În „clase” și grupul zeilor superiori (Jupiter, Martexe "Marte", Quirinusxe "Quirinus"): fonction tripartite 2; (b) comparația Între rituri, de exemplu Între ritul roman al lui equus October și sacrificiul indian al calului; Dumézil definește chiar și sărbătoarea romană „un asva-medha roman”3; (c) comparația Între mituri, saga, figurile zeilor și ale eroilor, de exemplu Între Vestaxe "Vesta" și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Dumézil În ceea ce privește religia romană pot fi reduse sumar la punctele care urmează: (a) omologia Între structura societății romane Împărțită În „clase” și grupul zeilor superiori (Jupiter, Martexe "Marte", Quirinusxe "Quirinus"): fonction tripartite 2; (b) comparația Între rituri, de exemplu Între ritul roman al lui equus October și sacrificiul indian al calului; Dumézil definește chiar și sărbătoarea romană „un asva-medha roman”3; (c) comparația Între mituri, saga, figurile zeilor și ale eroilor, de exemplu Între Vestaxe "Vesta" și cultul indo-arian al focului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
târzii ale unor bucolici romantici, dar În substanța, dacă nu și În amănuntele lor, ar reprezenta o tradiție ce vine din epoca bronzului. Dacă acest nucleu substanțial ar fi vrednic de crezare, ar putea fi adăugate și alte nume și rituri: lectisternia (micenianul re-ke-to-te-ri-jo), numele etrusc Tagesxe "Tages" (cf. arcadianul Tegea), numele roman cu care sunt desemnați aheii, danaii și elenii: Graes (Milani, 1976; Pugliese Carratelli, 1968, pp. 320 sqq.). 3. Ar fi posibil să ne pronunțăm asupra tezelor lui Peruzzi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Începutul veacului al V-lea exista la Cumae o comunitate bahică cu o zonă funerară proprie 1. Plăcuța de aur din Hipponion (Vibo Valentia; către 400 Î.Hr.) demonstrează că exista o anumită răspândire și o anumită continuitate a ideilor, riturilor și comunităților bahice. Nu știm când a ajuns această tradiție la Roma. Câteva indicii ne pot oferi „cărțile lui Numa” și bacanalele romane (secolul al II-lea Î.Hr.); mărturia ultimă este constituită de mormântul Caeciliei Secundina pe via Ostiensis

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
un mijloc de reflecție și organizare. În mod diferit de acțiunile simbolice, ea elaborează discursuri verbale de natură distinctă (prezentarea unei doctrine, Învățătură, discuție, polemică, lectură, explicație, alegoreză). Unele afirmații ale filozofiei se referă În mod direct la religie, la rituri determinate și la destinatarii lor. Deja filozoful „italic” antic Xenofan (cca 570-470 Î.Hr.) a formulat o argumentație care a devenit una dintre obiecțiile cele mai frecvente Împotriva concepțiilor antropomorfe ale divinului (Clement din Alexandria, Stromateis, 5, 110): „Dacă boii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unele plăcuțe de aur care celebrează această mnemosyne și Îi făgăduiesc celui mort: „vei fi mai degrabă un zeu decât un muritor”1. Empedocle pune În legătură Într-un mod foarte eficace critica sacrificiului sângeros - și, de aceea, a unui rit fundamental ce ține de theologia civilis - cu doctrina metempsihozei. Tatăl care sacrifică un animal zeilor Își ucide propriul fiu, care și-a schimbat Înfățișarea; tatăl Își Înghite fiul, fiii Își Înghit mama (F 137). Această predică macabră se face auzită

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a fost Însă dusă În patrie. Pitagora și pitagoreicii sunt atașați de Roma prin legături istorice și chiar de rudenie 2: gens Aemilia considera că se trage, prin Mamercus Aemilius, dintr-un fiu al lui Pitagora. Deci până și anumite rituri romane pot fi interpretate În sens pitagoreic, ca, de exemplu, acoperirea capului În timpul sacrificiului 3. Regelui Numa Îi este atribuită o literatură religioasă cu rezonanțe pitagoreice 4. 2. Cultele și zeii greci, miturile și actualizarea lor dramatică, orfismul și misteriile

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
un anumit sanctuar local, În care ea să Își practice propriile culte, În manieră regulară și sub control. Nu există nici un păstor de suflete care să Însoțească cursul vieții omenești și să dea o configurație proprie acelor rites de passage („riturilor de trecere”). Sfătuirea și mângâierea nu fac parte din prerogativele funcționarilor cultului roman. Un ajutor pentru hotărârile ce trebuie luate este căutat pe lângă marile centre oraculare (Anzio, Praeneste) sau la ghicitorii itineranți. Pentru clasele mai Înstărite, cel care Își ia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
private trebuie să rămână pentru totdeauna” (Sacra privata perpetua manento). Așadar, moștenitorii sunt obligați să ia asupra lor aceste culte. Comunitatea juridică a celor vii pune În practică voința defunctului, exprimată În testament 1. Mormântul inviolabil al defunctului, care, prin riturile de Îngropare, este ridicat la condiția de di manesxe "manes" (zeii Mani), și cultul care este practicat pentru el și care are scopul de a-i asigura În continuare hrana constituie garanția religioasă a faptului că defunctul continuă să mențină

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a aflat locul În această lege a unei colonii de la sfârșitul perioadei republicane așa cum s-a păstrat ea, În ciuda reelaborării pe care a suferit-o În epoca Flaviilor. b) Ritualurile lui Cato Cea mai densă și mai lungă serie de rituri care ne-a parvenit din religia romană este plasată Într-un loc neașteptat, În tratatul lui Marcus Porcius Cato (234-149 Î.Hr.) referitor la agricultură (de agricultura). Amplele commentarii ale quindecemvirilor despre jocurile seculare ale lui Augustus (vara anului 17

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Cato pentru proprietarul de pământ, pentru arendaș (vilicus) și soția lui se găsesc printre rețete de bucătărie și simple instrucțiuni despre arat, semănat, cumpărarea și vânzarea sclavilor și a animalelor. De obicei, ritualurile indică (a) Împrejurarea În care este săvârșit ritul, (b) materialul necesar pentru cult (tămâie, vin, felul de animal pentru sacrificiu), (c) persoanele care trebuie (sau nu pot) să Îndeplinească ritul și, În sfârșit, (d) beneficiarul (destinatarul) acțiunilor și rugăciunilor cultuale. Aceste ritualuri sunt unice În felul lor printre

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
semănat, cumpărarea și vânzarea sclavilor și a animalelor. De obicei, ritualurile indică (a) Împrejurarea În care este săvârșit ritul, (b) materialul necesar pentru cult (tămâie, vin, felul de animal pentru sacrificiu), (c) persoanele care trebuie (sau nu pot) să Îndeplinească ritul și, În sfârșit, (d) beneficiarul (destinatarul) acțiunilor și rugăciunilor cultuale. Aceste ritualuri sunt unice În felul lor printre izvoarele referitoare la religia romană, mai ales pentru că ele alcătuiesc o unitate, pot fi datate cu certitudine și se inserează În situații

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nu pentru curiozitatea istoricilor religiei romane. Implicațiile acestei simple observații apar clare dacă vrem să Încercăm să reconstruim părțile generale (ordinaria) pe care Cato sau originalul folosit de el le-au putut lăsa deoparte ca fiind cunoscute tuturor, descriind numai rituri particulare (propria). Pentru că, pe de altă parte, Occidentului i-au fost transmise numai texte despre agricultură, dar nu și arhivele templelor romane sau ale preoților, suntem nevoiți să recompunem elementele recurente și centrale ale sacrificiului folosind surse numeroase și eterogene

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
privat. Asemenea tribunului plebei, a cărui putere (tribunicia potestas) și-a atribuit-o Împăratul Augustus, sau asemenea altarului și statuii unei zeități, imaginea Împăratului asigură protecție și un fel de azil pentru cel care Își caută adăpost În preajma ei. b) Rituri Imaginea este inaugurată, dedicată și (câteodată cu o rânduială proprie) consacrată. Nu poate fi Îndepărtată din templu, nici așezată În alt loc În interiorul lui; poate fi atinsă de personalul destinat cultului numai pentru a fi curățată și Înfrumusețată (spălată, unsă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sau chiar culte aniconice (Tertullian, De idololatria, 3, 1). Aceste ansambluri au alimentat În inteligențele critice ideea unei religii fără imagini care nu este totuși Înțeleasă În nici un caz ca „primitivă”. Așa cum o dovedește ritualul de la Iguvium (Gubbio), pot exista rituri și teologii destul de complexe și fără imagini de mărime mare, legate de un anume loc (imobile) și antropomorfe. Rafinatul concept filozofic de divinitate are nevoie de o minuțioasă teologie a imaginilor ca să poată concilia noțiunea filozofică de divinitate și critica

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Dar, după mai bine de jumătate de mileniu, În acest caz se percepe limpede conexiunea Între teologia „italică” și cea romană. Varro subliniază dimensiunea istorică a cultului imaginilor: În vremea lui Numa nu existau Încă statui, nici temple, ci numai rituri, nu exista nici un Campitoliu; numai Tarquinii au năpădit cetatea cu artiști greci și etrusci 3. Imaginile se pot justifica numai dacă sunt contemplate nu cu ochii, ci cu spiritul. Acest mod de organizare a diferitelor nivele de Înțelegere, tipic oricărei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
următoarele: 15 martie Canna intrat trestia intră 22 martie Arbor intrat copacul intră 24 martie Dies sanguinis ziua sângelui 25 martie Hilaria sărbătoarea bucuriei 26 martie Requetio zi de odihnă 27 martie Lavatio abluțiune În „ziua sângelui”, mitul reprezentat și ritul practicat ajung să coincidă În autocastrarea unor credincioși. În calitate de „Galli”, ei aparțin acum grupului restrâns al personalului consacrat cultului zeiței Mater Magnaxe "Mater Magna". Mult mai labil era raportul Între cult și ludi circensis, În ziua sărbătorii principale a zeiței

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cultului În statul roman. Romulusxe "Romulus" a Început cu „instituirea” (constituere), Întemeind cultele lui Ianusxe "Ianus", Jupiter, Martexe "Marte", Picus, Faunusxe "Faunus", Tiberinusxe "Tiberinus" și Herculexe "Hercule". Numa a Întemeiat alte culte, dar „nu existau Încă” (nondum) imagini și temple; riturile erau simple și sobre. Este povestită pe larg construirea fortăreței de pe Campitoliu, după a cărei terminare cultul lui Jupiter Summanus a fost aproape uitat. Se vorbește apoi despre instituirea funcțiilor sacerdotale și despre alte construcții. Acest compendiu, care amintește În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
IV, p. 51, nota 128), iar reprezentările ei figurate sunt răspândite În Sicilia și În Massalia, colonie a orașului Foceea. În Grecia continentală, cultul ei este documentat În diferite localități Încă de la sfârșitul secolelor VI-V Î.Hr.: Pindar amintește riturile ei nocturne celebrate de către tinerele din patria sa (III, Pythica, 77-79), Euripide evocă formele tipice entuziasto-orgiastice alături de orgiile bahice, arătând profundele analogii structurale și originile comune Între corurile lui Dionysosxe "Dionysos" și riturile Mamei (Bacantele, 55-59, 72-82). Întemeierea Metroon-ului atenian

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
secolelor VI-V Î.Hr.: Pindar amintește riturile ei nocturne celebrate de către tinerele din patria sa (III, Pythica, 77-79), Euripide evocă formele tipice entuziasto-orgiastice alături de orgiile bahice, arătând profundele analogii structurale și originile comune Între corurile lui Dionysosxe "Dionysos" și riturile Mamei (Bacantele, 55-59, 72-82). Întemeierea Metroon-ului atenian, devenit arhivă a documentelor oficiale, este legată de tradiția despre sosirea unui metragșrtes (credincios „strângător de oferte al Mamei” - Iulian, Imn către Maica zeilor, 1). Distrugerea templului de către persani În 480 Î.Hr

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În totalitate zeiței prin actul sângeros al mutilării, Îl fac simțită prezența, celebrându-l ca pe o imagine În actualitatea rituală, iar pe de altă parte, credincioșii obișnuiți, bărbați și femei, Îl celebrează atât În forme publice, cât și prin rituri cu caracter rezervat sau clar ezoteric. În perioada imperială este atestată practica unor misterii În care Attisxe "Attis" deține o parte importantă În cazul În care credinciosul, la capătul unui iter inițiatic, se proclamă „myst al lui Attis” (Firmicus Maternus

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zeiței Rheaxe "Rhea", despre care adnotatorul lămurește că sunt „locuri sacre subterane” În care se depun vires după sângeroasa consacrare a Gallilor pentru zeiță, un orgastèrion al lui Attis. Este vorba despre un edificiu de cult În care se celebrează riturile sacre (òrgia) În cinstea zeului, rituri care apar caracterizate În sens „mistic”, altfel spus cu aspecte rezervate și În legătură cu istoria divină, chiar dacă nu este posibil să știm dacă erau Înzestrate și cu elementul inițiatic propriu misteriilor. De altfel, misterii ale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lămurește că sunt „locuri sacre subterane” În care se depun vires după sângeroasa consacrare a Gallilor pentru zeiță, un orgastèrion al lui Attis. Este vorba despre un edificiu de cult În care se celebrează riturile sacre (òrgia) În cinstea zeului, rituri care apar caracterizate În sens „mistic”, altfel spus cu aspecte rezervate și În legătură cu istoria divină, chiar dacă nu este posibil să știm dacă erau Înzestrate și cu elementul inițiatic propriu misteriilor. De altfel, misterii ale Cybelei sunt atestate În diferite localități

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
satire din partea lui Juvenal. Prin intervenția lui Claudiu (41-54 d.Hr.) și mai ales a lui Antoninus Pius (138-161 d.H.), este instituit marele ciclu festiv din martie (15-27) care celebrează public cruda istorie a lui Attis, cu izbucniri orgiastice tipice riturilor Gallilor. Începând din 160 d.Hr. tot Imperiul cunoaște celebrarea unui rit de sacrificiu În cinstea Marii Mamexe "Mame", taurobolul (sacrificiul unui taur), adesea Însoțit de un criobol (sacrificiul unui berbec) care, săvârșit de către simpli indivizi și de comunități orășenești

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]