6,798 matches
-
și laitmotivul romanului) este explicat chiar de Stepan Verhovenski spre sfârșitul cărții, când filozoful reușește să descifreze starea disperată în care a ajuns Rusia. "Demonii" sunt acele idei politice subversive, violente, opuse creștinismului, care „posedă” mințile fragile conducându-le spre ruină. Stepan Verhovenski evocă episodul biblic în care Isus a exorcizat un om posedat de "Legiune" (un grup de demoni), iar demonii alungați au intrat într-o turmă de porci: "Frații Karamazov", ultimul și cel mai voluminos roman al lui Dostoievski
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
încă adaptat la limba română. Cu atât mai puțin diverșii termeni asociați cu acesta nu au o traducere clară. Din punct de vedere istoric, termenul "graffiti" se referea inițial la inscripțiile, portretele, etc.găsite pe zidurile mormintelor antice sau pe ruine, ca în Catacombele din Roma sau în Pompeii. Sensul cuvântului a evoluat, desemnând acum orice decorație (inscripționată pe orice suprafață) care poate fi privită ca vandalism; sau imagini sau scriituri plasate de obicei pe pereți externi și trotuare, fără permisiunea
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
panoramă minunată asupra orașului München și (în condiții meteo favorabile) chiar asupra Alpilor. Biserica parohială Sf. Jacob, cu turnul de 44 de metri, domină centrul vechi al orașului. Sf. Jacob a fost construită în stil renascentist tardiv înt 1624-1625 pe ruinele unei biserici gotice. Din aceasta s-au păstrat doar cristelnița și fundamentul turnului. Noul turn baroc a fost ridicat în 1676-1678. În partea de sud a clădirii poate fi admirat un ceasornic solar din secolul al XVIII-lea, care indică
Dachau () [Corola-website/Science/299395_a_300724]
-
sfârșitul Primului Război Mondial, harta Europei Centrale și Răsăritene s-a modificat în mod drastic. Cum înfrângerea Germaniei a distrus planurile ei de creare a statelor marionetă din Mitteleuropa și cum Rusia se afunda în vâltorile războiului civil, noile state apărute pe ruinele imperiilor au văzut o șansă reală de obținere și consolidare a propriei independențe, de cele mai multe ori prin luptă. Pe de altă parte, rușii considerau toate aceste teritorii ca fiind provincii rebele rusești, vitale pentru securitatea lor, dar nu au fost
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
accentul a fost pus pe reconstrucție, Stalin promițând ca Uniunea Sovietică să ajungă prima puterea industrială mondială până în 1960. Cea mai mare parte a țării era devastată de război. Conform statisticilor oficiale, 98.000 de ferme colective fuseseră transformate în ruine, fuseseră pierdute 137.000 de tractoare, 49.000 de combine, 7 milioane de cai, 17 milioane de vaci, 20 de milioane de porci, 22 de milioane de oi. 25% din toate mijloacele de producție fuseseră distruse în 35.000 de
Plan cincinal () [Corola-website/Science/299417_a_300746]
-
orașul-stat ,apoi statul centralizat, format de către azteci în 1325, având capitala la Chapultepec, apoi între 1325 și 1521 la Tenochtitlan, și după 1428, federația tripartită a Triplei Alianțe Aztece, formată în America Centrală, având drept capitală orașul Tenochtitlan. Mai tarziu, pe ruinele acestuia, după distrugerea să de către conchistadorii spanioli în 1521, a fost ridicat orașul Ciudad de Mexico de astăzi. Originile exacte ale poporului aztec sunt incerte, dar se crede că au debutat că un trib nordic de vânători-culegători ale căror nume
Imperiul Aztec () [Corola-website/Science/298758_a_300087]
-
pe 13 august 1521. În total, aproximativ 240.000 de oameni au fost uciși în cucerirea orașului.Imperiul Aztec este astfel, anexat de Imperiul Colonial Spaniol. După victoria să, Cortés a distrus Tenochtitlanul și a construit Ciudad de México pe ruinele sale, devenind rapid centrul european în Lumea Nouă. Cronologia prezentată mai jos este preluată după Davies Nigel "The Aztecs, a History", Mac Millan Limited, London, 1973.
Imperiul Aztec () [Corola-website/Science/298758_a_300087]
-
al operei strămoșilor săi, o dă în grijă marelui stolnic Mihalcea Cândescu, ce avea moșii în zonă și dare de mână spre a o reface și întreține. În 1714 existau două schituri la Pin, Pinul Mare și Pinul Mic pe ruinele căruia se află azi biserica din satul Pinu cu hramul "Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie), iar după această dată complexul mănăstiresc începe să decadă, intrând în ruină, ultima oară fiind menționat ca funcțional în 1860 când era condus de un
Mănăstirea Pinul () [Corola-website/Science/298842_a_300171]
-
În 1714 existau două schituri la Pin, Pinul Mare și Pinul Mic pe ruinele căruia se află azi biserica din satul Pinu cu hramul "Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie), iar după această dată complexul mănăstiresc începe să decadă, intrând în ruină, ultima oară fiind menționat ca funcțional în 1860 când era condus de un preot care nu mai avea funcția de egumen. La 1874, fiind părăsit, a mai rămas în picioare din falnica ctitorie a lui Matei Basarab, numai „[...]un părete
Mănăstirea Pinul () [Corola-website/Science/298842_a_300171]
-
ca, de altfel, întregul principat) suferă intens urmările Războiului de 30 Ani (1618-1648): peste două treimi din populația regiunii piere în urma sângerosului conflict. În timpul Războiului de Succesiune al Palatinatului, Castelul Heidelberg suferă distrugeri mari din partea trupelor franceze de ocupație. Astăzi, ruinele castelului reprezintă atracția turistică principală a Heidelbergului. În 1720, reședința Palatinatului este mutată la Mannheim. Cu aceasta Heidelbergul își pierde importanța politică. Rămâne însă un puternic centru cultural, exponent al Romantismului (sec. al XIX-lea) și al Liberalismului (sec. al
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
mari există în Heidelberg câteva comunități mai mici ale credincioșilor musulmani, budiști și Bahá'í. Cu un oraș vechi, foarte bine conservat, cu un pod vechi ("Alte Brücke") considerat unul din cele mai romantice monumente de arhitectură din Germania, cu ruinele castelului care fascinează și astăzi, Heidelbergul este una din cele mai atractive destinații turistice din Germania. Arhicunoscutele Heidelberger Druckmaschinen (HDM) (mașini de tipărit) și HeidelbergCement (ciment) sunt cele mai importante repere industriale ale orașului. Heidelberg este și un nod important
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
Stilbița cu Topolnița, la nord-vest de orașul Drobeta-Turnu Severin, în actualul județ Mehedinți. Din acest punct înalt se poate supraveghea ușor valea Topolniței și albia pârâului Clicevăț, precum și drumul străvechi ce trecea în imediata apropiere a dealului, ducând la Dunăre. Ruinele fortificației sunt semnalate prima oară de către istoricul Cezar Bolliac în peregrinările sale din anul 1869, publicând impresiile și teoriile sale într-o lucrare apărută chiar în acel an (Cezar Bolliac „Excursiune arheologică în anul 1869“, București, 1869). În acea lucrare
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]
-
relativă, apropiere. Vasile Dimitrescu, un istoric local, 20 de ani mai târziu, dă primele informații tehnice cu privire la planul cetății și grosimea zidurilor, aducând o altă informație cu privire la legendele care circulau printre localnici. Astfel aduce la cunoștință că localnicii mai numesc ruinele „Cetatea lui Mateiaș“ și că acolo, de mult, s-ar fi purtat o luptă a românilor și ungurilor împotriva tătarilor. Aceștia, câștigând lupta, au dărâmat cetatea și au stăpânit zona o bucată de timp. La începutul secolului trecut, istoricul Teohari
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]
-
câștigând lupta, au dărâmat cetatea și au stăpânit zona o bucată de timp. La începutul secolului trecut, istoricul Teohari Antonescu face la rândul lui o descriere detaliată a cetății, afirmând și el, ca și predecesorul său, că este vorba despre ruine dacice. Tot atunci, lucrând la strângerea materialului pentru monumentala lucrare „Getica“, istoricul și arheologul Vasile Pârvan vizitează și el ruinele afirmând pentru prima oară că ar fi vorba despre ruine medievale iară nu dacice sau romane. Cetatea apare în două
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]
-
face la rândul lui o descriere detaliată a cetății, afirmând și el, ca și predecesorul său, că este vorba despre ruine dacice. Tot atunci, lucrând la strângerea materialului pentru monumentala lucrare „Getica“, istoricul și arheologul Vasile Pârvan vizitează și el ruinele afirmând pentru prima oară că ar fi vorba despre ruine medievale iară nu dacice sau romane. Cetatea apare în două dicționare geografice, unul din 1894, unde este prezentată ca fiind castru roman, iar al doilea din 1947, unde se afirmă
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]
-
și el, ca și predecesorul său, că este vorba despre ruine dacice. Tot atunci, lucrând la strângerea materialului pentru monumentala lucrare „Getica“, istoricul și arheologul Vasile Pârvan vizitează și el ruinele afirmând pentru prima oară că ar fi vorba despre ruine medievale iară nu dacice sau romane. Cetatea apare în două dicționare geografice, unul din 1894, unde este prezentată ca fiind castru roman, iar al doilea din 1947, unde se afirmă că ar fi fost ctitorie a lui Matei Basarab. După
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]
-
ctitorie a lui Matei Basarab. După 1945 au mai apărut câteva studii importante care abordează cetatea ca fiind un punct fortificat medieval aparținând sistemului defensiv al Țării Românești. Aceste studii au fost făcute beneficiind de rapoartele săpăturilor arheologice întreprinse la ruine. Printre cei care abordează problema sunt: Mișu Davidescu, Gheorghe I. Cantacuzino și Valentin Sălăgeanu (ultimii doi în contextul unor lucrări mai ample ce tratează sistemul de fortificații medieval al Țării Românești). Primele săpături arheologice sistematice au fost efectuate de prof.
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]
-
II-lea al Jerusalimului, și-au înființat sediul pe Muntele Templului, unde este acum Moscheea Al Aqsa. Muntele Templului este sacru pentru Evrei, Creștini și pentru Musulmani, deoarece este o locație importantă în istorie. Se crede că aici ar fi ruinele din Templul lui Solomon, unde s-ar fi ascuns inițial Sfântul Graal. Este o locație importantă și pentru musulmani. Se spune că aici este piatra de pe care s-a ridicat la cer Mohamed, iar în secolul al VII-lea, Califul
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
acestor pelerini. Regele Balduin al II-lea al Ierusalimului a acceptat această cerere, oferindu-le drept cartier general Muntele Templului, în moscheea Al Aqsa care fusese capturată. Muntele templului avea un aer mistic, deoarece se credea că se află deasupra ruinelor Templului lui Solomon. Cruciații numeau prin urmare Moscheea Al Aqsa Templul lui Solomon, și de aici ordinul și-a tras numele de "Sărmanii soldați ai lui Cristos și ai Templului lui Solomon", sau cavalerii "templieri". Cu puține resurse financiare la
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
se angajau în traversări periculoase ale râului Volga. Pe 23 august, germanii au efectuat un bombardament aerian amplu, care a provocat un incendiu devastator în oraș, ucigând mii de civili și transformând orașul într-o mare de resturi și de ruine arzânde. Optzeci la sută din spațiile de locuit ale orașului au fost distruse. Armata a 62-a sovietică și-a stabilit liniile defensive printre dârâmături, cu puncte de rezistență în ruinele caselor și uzinelor. Lupta pentru oraș a fost nemiloasă
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
transformând orașul într-o mare de resturi și de ruine arzânde. Optzeci la sută din spațiile de locuit ale orașului au fost distruse. Armata a 62-a sovietică și-a stabilit liniile defensive printre dârâmături, cu puncte de rezistență în ruinele caselor și uzinelor. Lupta pentru oraș a fost nemiloasă și disperată. Stalin a dat ordine ca toți militarii care se retrăgeau fără ordin să fie executați. „Nici un pas înapoi” a devenit lozinca apărătorilor. În toată perioada luptelor, forțele Ministerului de
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
victorioși luptele, germanii au început să transfere în zonă din ce în ce mai multă artilerie grea, inclusiv mortiere gigantice de 600 mm. Artileria sovietică a ținut sub foc continuu pozițiile germane din locații de pe malul stâng al Volgăi. Sovieticii au folosit cu succes ruinele rezultate în urma bombardamentelor pentru luptele de apărare. Lunetiștii sovietici au folosit aceleași ruine pentru a se ascunde, provocând pierderi mari germanilor, în același timp subminându-le moralul. Cei mai vestiți lunetiști au fost "Zikan", căruia i se atribuiau 224 de
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
inclusiv mortiere gigantice de 600 mm. Artileria sovietică a ținut sub foc continuu pozițiile germane din locații de pe malul stâng al Volgăi. Sovieticii au folosit cu succes ruinele rezultate în urma bombardamentelor pentru luptele de apărare. Lunetiștii sovietici au folosit aceleași ruine pentru a se ascunde, provocând pierderi mari germanilor, în același timp subminându-le moralul. Cei mai vestiți lunetiști au fost "Zikan", căruia i se atribuiau 224 de germani uciși până pe 20 noiembrie 1942, și Vasili Grigorievici Zaițev, care căruia i
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
eczemă care l-a forțat să-și bandajeze complet mâinile. În noiembrie, după trei luni de lupte cu multe pierderi umane, cu avansări lente, germanii au reușit să ajungă la malul drept al Volgii, cucerind 80% din orașul transformat în ruine, rupând forțele sovietice în două pungi înghesuite între râu și atacatori. Pentru ca situația apărătorilor să fie și mai grea, pe Volga au început să curgă sloiuri, făcând aproape imposibilă aprovizionarea lor. În ciuda acestor lucruri, luptele violente nu au încetat nici o
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
lucruri, luptele violente nu au încetat nici o clipă, nici pe versanții Kurganului Mamaev, nici în zona industrială din nord. Luptele pentru "Uzina de tractoare Octombrie Roșu" și pentru "Fabrica Baricada" au devenit vestite în toată lumea. În timp ce soldații apărau pozițiile dintre ruine, muncitorii reparau armamentul defect în imediata vecinătate a frontului sau chiar pe câmpul de luptă. În tot timpul asediului, s-au făcut presiuni asupra Statelor Majore ale trupelor Axei să facă eforturi pentru atingerea liniei fluviului, neglijând apărarea flancurilor. Astfel
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]