6,982 matches
-
înfloresc vișinii Tot pe loc, pe loc, pe loc Să răsară busuioc Și-nainte și-napoi, C-așa-i hora pe la noi.” „Bădiță sprâncene sus Cine naiba ți le-a pus, Dacă le punea mai jos, Nu păreai așa frumos.” „Săracii boii cornuți Cum însoară niște muți. Săracele sutele Cum mărită slutele.” „Lele, nu te legăna Că rochița nu-i a ta; Nici polcuța, nici rochița Numai ochii și gurița” „Hai mamă, la iarmaroc! Și mi-i cumpăra cojoc Dragul mamei
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
E bun de trimis după moarte; Nalt ca bradul, prost ca gardul; Pentru un păduche nu arunci cojocul în foc; Tot țiganu își laudă ciocanu; Beți și mâncați și din barbă să nu dați; Bogatul nu-l crede pe cel sărac, nici sătulul pe cel flămând; Se împacă amândoi ca mâța cu câinele; Capra sare masa, iada sare casa; Cine face lui își face, cine dă lui își dă; Cinstea nu se cumpără, nici nu se vinde; Când sunt zile și
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
acestora. Jocul vioi, dinamic amintește de zburdatul, alergatul și tinerețea acestor animale. De asemenea, căluțul jucat de copii în seara de Anul Nou, simbolizează calul prieten de nădejde al omului din cele mai vechi timpuri, iar capra amintește de vaca săracului care îi asigura omului nevoiaș hrana pentru copii și pielea pentru îmbrăcăminte. Tot în noaptea de Anul Nou, flăcăii satului organizează colindatul cu Căluțul cel mare sau nunta frumoasă cum i se mai spune în unele din satele comunei. Ei
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
evocările respective. 6. 1907 din toamnă până-n primăvară la Hudești Intensificarea exploatării la începutul sec. al-XX- lea de către moșieri, arendași, cămătari și lacheii lor prin cele mai odioase forme de asuprire și înjosire, lăsându-i fără mijloace de muncă și săraci lipiți pământului, i-a determinat pe aceștia să treacă la acțiuni hotărâte împotriva exploatatorilor care au culminat cu marea răscoală din anul 1907. La Hudești, frământările țăranilor au început încă din mijlocul anului 1906. îndemnat de învățătorul Ion Alexandrescu, care
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
așteptau ca să dea niște butoaie pentru apă la arie. Omul fiind trecut și la chiaburi, a crezut c-au venit să-l ridice. A scăpat snopii din mână, a căzut jos și acolo a rămas. - Da, măi omule, a murit săracul român. Primarul a stabilit ca șeful de post să rămână să-l păzească până a doua zi când urma să-i facă autopsia. Femeie-sa plângea și blestema, nu mai avea astâmpăr. Și din ochii lui Toader Pușcașu sloboziră două
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
15. Grigoraș fiul lui Minciună 16. Ion fratele lui 17. Ștefan Chițacu, slab, bătrân 18. Simion fiul lui Sandul Lupan 19. Vasile Sofroneț 20. Neculaiu Dămian 21. Andreiu Ghirău 22. Vasile Dămianu, slab, bătrân 23. Nichifor Dămianu 24. Ion, cioban, sărac 25. Simion Chițacu 26. Lupul Buzilă 27. Macoveiu Cațuc 28. Andriaș Buzilă 29. Ion Buzilă 30. Vasile fiul lui Dumitrașcu 31. Dumitrașco Pobircu 32. Andreiu fiul lui Dumitrașco 33. Ion, rus 34. Iacov, rus 35. Toader fiul lui Sandu 36
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
microorganisme. Agenții morții poartă nume moderne: variolă, antrax, botulinică, tularemie, febră hemoragică etc. Efectele sunt și ele mult amplificate în rău. Costurile sociale și financiare ale preparării meniurilor mortale sunt ieftine. Tocmai de aceea bioterorismul se mai numește și "bomba săracului". Cu doar câteva kilograme de antrax poți trece în neființă sute de mii de locuitori din orice mare oraș al lumii. Răul bioterorist se multiplică insesizabil, după o variabilă perioadă de incubație. Abia după ce apar primele semne ale dezastrului te
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
acestei speciale temeri. Răspunsul imediat face trimitere la Biblie. Acolo, (în Apocalipsa, 13, 16-18) sunt prezentate planurile sinistre ale fiarei apocaliptice: "Și ea îi silește pe toți, pe cei mici și pe cei mari, pe cei bogați și pe cei săraci, și pe cei slobozi și pe cei robi, ca să-și pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Și cînd e prins unul cu aceeași faptă ca a mea și condamnat la o pedeapsă mai mică, eu să nu mă revolt? Unde e dreptatea? Cei care dau bani cu sacul la judecători scapă mult mai ieftin și doar săracii sînt pedepsiți". C.N., de 27 ani, condamnat pentru trafic de droguri la 7 ani: "Pentru un praf cît negru sub unghie am primit 7 ani, iar băiatul lui Țiriac e liber, deși, la cîte droguri s-au găsit la el
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
fie necesare tuturor celor ce au ajuns să le cunoască. Adam Smith spunea că "starea de progres, cînd societatea înaintează către noi achiziții, și nu cea în care s-a atins întregul necesar de bogății, este starea în care condiția săracilor, a celei mai mari părți din populație, pare a fi cea mai fericită și mai confortabilă. Ea este grea în starea de stagnare și mizerabilă în cea de declin. Starea de progres este cu adevărat starea veselă și sănătoasă pentru
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de viu a celui care pune foc la o casă, a slugii care fură femeia sau fiica stăpînilor; arderea cadavrelor falsificatorilor de monezi și a sodomiștilor; plimbarea goi și bătaia în public a bigamilor, a hoților la prima greșeală, a săracilor care seduc fecioare, a bărbaților care își prostituează soția, a suduitorilor; legarea de cozile cailor a slugii care vinde pe feciorul sau robul altuia și a paricidului; spînzurătoarea pentru cel ce dă drumul noaptea din grajd oilor și acestea sînt
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
bază un ordin scris sau o hotărîre administrativă. Condițiile de arest preventiv erau mai blînde, cei încarcerați putînd să-și păstreze și să primească haine de acasă, să beneficieze de asistență medicală, toți avînd bani asupra lor și doar cei săraci fiind întreținuți de administrație. Secolul al XVIII-lea a marcat trecerea la pedeapsa cu închisoarea. Pușcăria și-a păstrat în tot acest timp și rolul de loc al supliciilor și de așteptare a unui verdict cu efecte corporale (bătăi, torturări
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
nam priceput. Avea un megafon din ăla cu baterie și țipa că cică io sînt un excroc care iam păcălit pă toți cu cartea asta și că io nici măcar nu știu să semnez numele. Și la călcat gloata în picioare. Săracu. Am auzit în megafonu ăla cum își dădea duhu. A făcut așea ca un pârț din gât. Așea un fel de prrrț și se-auzea cum îi gâlgâie mucii-n gât. Mi-e-mi pare rău de criticu ăsta sau ceo fii
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
oaselor, dar e prea târziu. Deja nu mai pot emite cuvinte inteligibile, din gura mea ies icnete și vaiete pe care încerc să le reprim cu demnitate. Îmi trec prin minte imagini cu Horia, Cloșca și Crișan trași pe roată. Săracii. Și ei au avut probleme cu coloana. Trec zece minute lungi cât marele zid chinezesc, apoi doamna începe să scoată niște sunete suspecte. Îngheț. Ascult. Doamna respiră greu. Gâfâie. După încă un minut, fiecare du-te-vino e însoțit de niște onomatopee
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
vadă ofițer și să-mi admire uniforma și epoleții roșii ca focul, cu fir galben de mătase și dotați cu câte două steluțe argintii, pe care nu evita să le arate la oricine-i intra în ogradă. Dar bucuria lui săracul nu a durat prea mult că a plecat în lumea fără umbre, după prea scurt timp, la vârsta de 47 ani, tot datorita sechelelor acumulate din timpul concentrărilor și războiului acela blestemat, care a făcut să curgă râuri de lacrimi
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Garda de Fier" a început o luptă electorală îndârjită, pe care o conducea "ca pe o campanie de război". Apelurile legionarilor cereau răzbunarea împotriva celor răspunzători pentru situația economică, moratoriu sau reducerea plății datoriei externe, "dreptate pentru popor, [...] pâine pentru săraci"715, iar atitudinea guvernului național-țărănist, condus de Al. Vaida-Voevod, "nașul" Legiunii, era una permisivă 716. Comentând rezultatele obținute de partidele politice în alegerile generale din 1932, Gheorghe Brătianu își exprima îngrijorarea față de faptul că în unele părți ale țării, grupările
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
a fost Petre Hossu, de la care, ca și de la Ionel Manițiu, am învățat, cercul în care mă învârteam des erau câteva fete, de asemeni liceene, cărora le citeam poeziile mele din ce în ce mai îndrăznețe formal, pe cât de lipsit de vocație și de sărac în manifestări erotice mă arătam lor. Amiciție mai durabilă am legat cu Nena Boilă, blondă și urâțică, fiica ziaristului național țărănist Zaharia Boilă, nepotul lui Iuliu Maniu. Nu cred ca viitoarea lingvistă să fi înțeles ceva din „decadentismul“ meu literar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pentru "animarea socioculturală urbană: misie a democraților moderni". A treia parte a lucrării se ocupă de proiectul orașului, a cărui "reușită depinde de solidaritatea urbană": "la proba concurenței, se naște orașul strateg", în condițiile în care începe "marea frică de săraci și de imigranți". În această parte a cărții, Oblet urmărește "emergența guvernanței urbane" și arată de ce în aceste noi condiții "democrația riscă". În partea de concluzii, autorul încearcă să rezume "căile urbane ale democrației moderne". Putem identifica trei mari perioade
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ale identității colective și noi exigențe privind gestionarea serviciilor publice, să luăm seama la "ghetouri", la cartierele care fac și suportă "secesiunea", creșterea violenței, care au probleme cu integrarea tinerilor, să luăm seama la polarizare, la fractura dintre bogați și săraci. Mobilizarea noastră nu este însă la înălțimea mizelor actuale. Să reflectăm înainte de a acționa, desigur, dar să și acționăm până nu este prea târziu! Mai vrem orașul? Ce oraș vrem? Ce valori, drepturi și libertăți vrem să domnească în el
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
acum mai puțin amenințat de conflictele sociale dintre patroni și proletari cărora le asigura punerea în scenă -, cât de apariția unei logici a separării care tinde să-l mineze. De când bogații nu mai au nevoie să-i exploateze pe cei săraci pentru a se îmbogăți, locuitorii sunt tentați să fugă din vecinătatea celor mai năpăstuiți ca ei, convinși că această promiscuitate ar aduce prejudicii liniștii lor rezidențiale și educației copiilor lor. Mai mult, într-o societate pradă sentimentului vulnerabilității crescânde, care
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mod paroxistic, precum și înmulțirea incivilităților sunt tot atâția indicatori ai incapacității orașului de "a face societate". Cauzele crizei urbane sunt cunoscute, ele decurgând în principal din transformarea raporturilor de producție, care pune acum în lumină o interdependență între bogați și săraci pe care societatea industrială de altădată căuta s-o camufleze. Scăderea drastică a celor angajați în industrie a dus la apariția "claselor periculoase", care se află în oraș, dar nu sunt integrate în el. Spectacolul precarității care afectează mediul urban
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
unul nuanțat. Actuala dezvoltare a comunicării, care suscită creșterea competiției între orașe și caracterul confuz al "guvernanței urbane", ar putea să constituie una dintre noile măști ale depolitizării. Cu toate acestea, în orașul victimă a logicilor separării și "fricii de săraci", apare necesitatea ca dezvoltarea economică, socială și urbană să se întemeieze pe dezvoltarea democrației în jurul unui proiect (Partea a treia: "Proiectul orașului, aglomerația urbană în căutarea cetății"). Conducerea orașului se înfățișează astfel ca o prismă a interogațiilor noastre în privința modurilor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
asupra ariei locuite de populație. Urbanismul lui Haussmann, "organizator și liberal totodată, a căutat mai puțin să afecteze spațiile decât să lase să se desfășoare forțele"2. Haussmanizarea nu a creat anume o mișcare de segregare spațială (bogații la vest, săracii la est), dar demolările au eliberat tot ceea ce oprea o asemenea evoluție. Astfel, expulzații de pe urma lucrărilor haussmaniene trebuiau să se bazeze pe ei înșiși pentru a-și găsi o nouă locuință. Situația lor era cu atât mai delicată cu cât
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în stradă"6. Acolo era locul în care copiii se jucau și își făceau ucenicia; strada și cafeneaua erau locurile pe unde circulau mesajele, unde se manifesta solidaritatea între adulți 7. Desigur, începând cu secolul al XVIII-lea, mai ales săracii erau cei care trăiau în stradă. Cei îmburgheziți, care descoperiseră "intimitatea" caselor 1, au părăsit strada, și nu mai treceau pe acolo decât în cutii izolante: trăsura sau lectica 2. Cât despre cei săraci, aceștia se gândeau mai curând ce
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dispar în primăvara anului 1912. Până la urmă, radicalismul ideologiei anarhiste a dus la subestimarea problemei locuinței. Tema locuinței gratuite, visul de a construi locuințe pentru banii fiecăruia, pariul privind abnegația și generozitatea populare ce aveau să facă situația incomodă a săracului mai suportabilă atunci când vecinul avea să devină locatarul unui palat, toate acestea au făcut să se creadă că problema locuinței poate fi rezolvată relativ simplu 3. Revoluționarismul ambiant lăsa să se creadă că problemele își vor găsi o soluție generală
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]