6,492 matches
-
subterane cu grad de mineralizare ridicat și, care sunt puse în evidență de izvoare - majoritatea ascensionale, legate de faliile care afectează depozitele miocene. Aceste izvoare care apar în general la baza versanților, de o parte și de alta a pârâului Sărata. În Sărata-Monteoru, în mai multe puncte s-au realizat descoperiri arheologice atribuite mai multor epoci. Cele mai vechi urme de locuire datează din eneolitic și au fost găsite în partea de sud-vest și în cea de est a localității, aparținând
Sărata-Monteoru, Buzău () [Corola-website/Science/301039_a_302368]
-
astăzi fiind închisă publicului. La începuturi, stațiunea a profitat de proximitatea căii ferate București-Buzău-Galați, construită în 1870 înaintea stațiunii. Grigore Monteoru a finanțat construcția gării Monteoru, pentru a facilita transportul petrolului extras la mină și din sonde. Astăzi, halta "Băile Sărata Monteoru" este prima haltă după Buzău către Ploiești, dar ea se află la 8 km depărtare de stațiune, pe teritoriul comunei învecinate Stâlpu și, deservește în principal localitatea de reședință a acestei comune, care se află mult mai aproape de ea
Sărata-Monteoru, Buzău () [Corola-website/Science/301039_a_302368]
-
local, aici funcționând anual în lunile mai-august și un centru de informare turistică. În cadrul județului Buzău, care a înregistrat în 2012 3097 de locuri de cazare și 57.000 de sosiri cu 166.700 de înnoptări, comuna Merei (din care Sărata Monteoru reprezintă aproape întreaga activitate turistică) avea 889 de locuri de cazare în care s-au înregistrat 11.997 de sosiri cu 76.070 de înnoptări, ceea ce arată că aici există 28% din capacitatea de cazare a județului în care
Sărata-Monteoru, Buzău () [Corola-website/Science/301039_a_302368]
-
a zonei. Turismul de weekend este principalul tip de turism practicat, numeroși turiști venind din Buzău pentru a folosi doar ștrandurile, fără a avea nevoie de unitățile de cazare. Distanța de 15 km față de principalul centru urban, Buzău, face din Sărata Monteoru o destinație de cicloturism pornind din oraș. Consiliul Județean Buzău remarca, în strategia sa de dezvoltare pe anii 2010-2015, slaba promovare a stațiunii, identificând izvoarele și turismul balnear de la Monteoru ca oportunități de dezvoltare a turismului în județ. Sărata-Monteoru
Sărata-Monteoru, Buzău () [Corola-website/Science/301039_a_302368]
-
împroprietărirea "însurățeilor" conform legii din 1879. Numele satului a fost dat în cinstea cavaleriei române participante la recent încheiatul război ruso-turc. Prin sat trece drumul județean asfaltat DJ 220, care permite legătura auto cu orașele Buzău (32 km) și Râmnicu Sărat (26 km). În apropiere se exploatează zăcăminte de gaze naturale. Are o fabrică de brânzeturi. Ocupația de bază este agricultura. Are o școală I-IV, cu două clase simultane. În sat funcționează și o grădiniță cu o grupă combinată. Există
Roșioru, Buzău () [Corola-website/Science/301036_a_302365]
-
mare parte din populație locuind în satul de reședință, Poșta Câlnău, aflat pe șoseaua DN2, și în mai multe sate de pe valea Câlnăului. Comuna este traversată de șoseaua națională și europeană DN2, în segmentul care leagă orașele Buzău și Râmnicu Sărat; la Poșta Câlnău, această șosea se intersectează cu șoseaua județeană DJ220, care leagă comuna spre est de Boldu și Bălăceanu, iar spre nord-vest de Zărnești și Murgești. La Zilișteanca, din DJ220 se ramifică șoseaua județeană DJ215A, care leagă comuna de
Comuna Poșta Câlnău, Buzău () [Corola-website/Science/301033_a_302362]
-
principală a fost Zilișteanca, sat denumit astfel deoarece a fost înființat pe la 1790 pe o "siliște" (vatră de sat părasit). Satul Poșta Câlnău a apărut mai târziu, după apariția releului poștal în care se schimbau caii între Buzău și Râmnicu Sărat. Stația de poștă Câlnău avea, conform unui document din 1811, 140 de cai, iar alte documente ulterioare arată numere mai mici. Tot în acea perioadă de început s-a format și nucleul satului principal al comunei de astăzi; acest sat
Comuna Poșta Câlnău, Buzău () [Corola-website/Science/301033_a_302362]
-
fost denumit astfel deoarece era locuit de lucrători străini. În 1831, după ce vechiul pod de lemn a fost distrus de viitură, s-a construit, sub supravegherea arhitectului Freiweit, podul de piatră peste râul Câlnău pe drumul dintre Buzău și Râmnicu Sărat, acesta fiind primul pod de piatră din Muntenia. Anastase Tarba Verussi, unul dintre supraveghetorii construcției podului, a delapidat bani destinați proiectului și a cumpărat cu o sumă mică mai multe piese din tezaurul de la Pietroasele, pe care le-a ascuns
Comuna Poșta Câlnău, Buzău () [Corola-website/Science/301033_a_302362]
-
Scurtești, Stăncești și Vadu Pașii (reședința). Ea se află pe malul stâng al râului Buzău, la confluența cu Câlnăul, imediat la nord de orașul Buzău. Este străbătută prin satul Gura Câlnăului de șoseaua națională DN2, care leagă Buzăul de Râmnicu Sărat și Focșani. La Gura Câlnăului, din DN2 se ramifică brațul estic al șoselei județene DJ203K, de-a lungul căreia sunt înșiruite toate satele comunei, și care merge aici de-a lungul râului Buzău, pe malul său stâng. Prin comună trece
Comuna Vadu Pașii, Buzău () [Corola-website/Science/301051_a_302380]
-
Greceanu, și în localitate au trăit frații Șerban și Radu Greceanu, care au scris o parte din operele lor acolo. Tot în Vernești își are originea familia Marghiloman. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Vernești făcea parte din plasa Sărata a județului Buzău și era compusă din cătunele Agudu, Clinciu și Vernești, cu o populație totală de 710 locuitori. În comună funcționau o școală mixtă și două biserici, dintre care una este biserica Buna Vestire, zidită de jupân Jipa și
Comuna Vernești, Buzău () [Corola-website/Science/301053_a_302382]
-
Nicolae Mavrocordat în Țara Românească. În acea perioadă, pe actualul teritoriu al comunei, mai funcționau și comunele Valea Teancului (la poalele dealurilor, către Merei), Gura Nișcovului (pe cursul inferior al Nișcovului) și Cândești (mai sus pe Buzău) în aceeași plasă Sărata. Comuna Cândești era formată din cătunele Cândeștii de Jos, Cândeștii de Sus și Sătuc, cu o populație de 1840 de locuitori în 381 de case. În comună funcționau 2 școli, având în total 113 elevi (din care 35 de fete
Comuna Vernești, Buzău () [Corola-website/Science/301053_a_302382]
-
Râmnicelu (denumită Rîmnicelu în saitul primăriei comunei) este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Colibași, Fotin, Râmnicelu (reședința) și Știubei. Comuna se află pe cele două maluri ale râului Râmnicul Sărat, imediat în aval de municipiul Râmnicu Sărat. Ea este străbătută prin partea sa sudică, de șoseaua națională DN22, care leagă Râmnicu Sărat de Brăila, iar prin cea nordică de șoseaua județeană DJ202, care leagă Râmnicu Sărat de comuna Măicănești (; DN23
Comuna Râmnicelu, Buzău () [Corola-website/Science/301035_a_302364]
-
denumită Rîmnicelu în saitul primăriei comunei) este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Colibași, Fotin, Râmnicelu (reședința) și Știubei. Comuna se află pe cele două maluri ale râului Râmnicul Sărat, imediat în aval de municipiul Râmnicu Sărat. Ea este străbătută prin partea sa sudică, de șoseaua națională DN22, care leagă Râmnicu Sărat de Brăila, iar prin cea nordică de șoseaua județeană DJ202, care leagă Râmnicu Sărat de comuna Măicănești (; DN23). Din DN22, la Râmnicelu se ramifică DN203P
Comuna Râmnicelu, Buzău () [Corola-website/Science/301035_a_302364]
-
56,59%), cu o minoritate de penticostali (35,25%). Pentru 7,89% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Obidiți", făcea parte din plasa Râmnicul de Sus a județului Râmnicu Sărat și era formată din satele Obidiți (astăzi, Râmnicelu) și Mărăcinii Grecului, având în total o populație de 771 de locuitori. În comuna Obidiți, funcționau o școală de băieți cu 27 de elevi înființată de stat în 1876, și o biserică
Comuna Râmnicelu, Buzău () [Corola-website/Science/301035_a_302364]
-
Fotin zidită de Ioan G. Ciurea în 1890, una în Ștubeiu zidită în 1838 de Alecu C. Nicolescu și a treia la Colibași zidită de locuitori în 1888. În 1925, ambele comune se regăseau în plasa Boldu a județului Râmnicu Sărat. Cătunele Mărăcinii Grecului și Obidiți fuseseră unite, iar comuna Obidiți avea un singur sat și o populație de 1109 locuitori. Comuna Știubeiu avea 736 de locuitori. În 1931, în comuna Obidiți a apărut și satul Ceaușu. În 1950, județul Râmnicu
Comuna Râmnicelu, Buzău () [Corola-website/Science/301035_a_302364]
-
Cătunele Mărăcinii Grecului și Obidiți fuseseră unite, iar comuna Obidiți avea un singur sat și o populație de 1109 locuitori. Comuna Știubeiu avea 736 de locuitori. În 1931, în comuna Obidiți a apărut și satul Ceaușu. În 1950, județul Râmnicu Sărat a fost desființat, iar comunele au fost transferate raionului Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1964, comuna Obidiți a luat numele de "Râmnicelu" și în 1968, comuna Știubeiu a fost desființată și, inclusă
Comuna Râmnicelu, Buzău () [Corola-website/Science/301035_a_302364]
-
Bălțați) este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Oreavu, Rubla și Valea Râmnicului (reședința). Satele comunei au suferit de-a lungul istoriei numeroase rebotezări, separări și comasări. Ea se află imediat la sud de orașul Râmnicu Sărat, pe malul drept al râului Râmnicu Sărat. Este traversată în partea sa de vest (satul Oreavu) de șoseaua națională și europeană DN2, care leagă Buzăul de Râmnicu Sărat. La Oreavu, DN2 se intersectează cu mai multe șosele județene: ramura estică
Comuna Valea Râmnicului, Buzău () [Corola-website/Science/301052_a_302381]
-
Muntenia, România, formată din satele Oreavu, Rubla și Valea Râmnicului (reședința). Satele comunei au suferit de-a lungul istoriei numeroase rebotezări, separări și comasări. Ea se află imediat la sud de orașul Râmnicu Sărat, pe malul drept al râului Râmnicu Sărat. Este traversată în partea sa de vest (satul Oreavu) de șoseaua națională și europeană DN2, care leagă Buzăul de Râmnicu Sărat. La Oreavu, DN2 se intersectează cu mai multe șosele județene: ramura estică a lui DJ203A leagă comuna de alte
Comuna Valea Râmnicului, Buzău () [Corola-website/Science/301052_a_302381]
-
separări și comasări. Ea se află imediat la sud de orașul Râmnicu Sărat, pe malul drept al râului Râmnicu Sărat. Este traversată în partea sa de vest (satul Oreavu) de șoseaua națională și europeană DN2, care leagă Buzăul de Râmnicu Sărat. La Oreavu, DN2 se intersectează cu mai multe șosele județene: ramura estică a lui DJ203A leagă comuna de alte așezări de pe malul drept al râului Râmnicului Sărat: Râmnicelu, și mai departe de Ciorăști și Măicănești (județul Vrancea, DN23); ramura vestică
Comuna Valea Râmnicului, Buzău () [Corola-website/Science/301052_a_302381]
-
satul Oreavu) de șoseaua națională și europeană DN2, care leagă Buzăul de Râmnicu Sărat. La Oreavu, DN2 se intersectează cu mai multe șosele județene: ramura estică a lui DJ203A leagă comuna de alte așezări de pe malul drept al râului Râmnicului Sărat: Râmnicelu, și mai departe de Ciorăști și Măicănești (județul Vrancea, DN23); ramura vestică a aceluiași drum duce spre valea Câlnăului prin Grebănu și Murgești; în vreme ce DJ203H duce spre Topliceni și Buda, și mai departe spre nord către Dumitrești (Vrancea). Conform
Comuna Valea Râmnicului, Buzău () [Corola-website/Science/301052_a_302381]
-
de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,21%). Pentru 4,24% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Bălțați", făcea parte din plasa Râmnicul de Sus a județului Râmnicu Sărat și era formată din cătunele Bălțați și Rubla (divizat pe atunci în Rubla Mare și Rubla Mică). În comună funcționau 5 mori de apă, 2 cu aburi, 2 biserici una la Bălțați, ridicată de locuitori în 1865 și alta în
Comuna Valea Râmnicului, Buzău () [Corola-website/Science/301052_a_302381]
-
comuna a luat numele de "Valea Râmnicului", satul "Bălțații Vechi" a devenit "Valea Râmnicului", "Dărâmați" a devenit "Oreavu", iar "Bălțații Noi" a devenit "Satu Nou". Patru ani mai târziu, în 1968, la revenirea la organizarea administrativă pe județe, județul Râmnicu Sărat nu a mai fost reînființat, iar comuna a devenit parte a județului Buzău. Tot atunci, satele Rubla Mică și Rubla Mare s-au unit, formând satul Rubla, iar Satu Nou a fost inclus în satul Valea Râmnicului. Patru obiective din
Comuna Valea Râmnicului, Buzău () [Corola-website/Science/301052_a_302381]
-
monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local, toate fiind clasificate drept situri arheologice. Primul este așezarea din epoca migrațiilor (secolele al IV-lea-al VI-lea) descoperită la nord-est de Oreavu, pe terasa înaltă a râului Râmnicu Sărat. Un al doilea sit, aflat în punctul „Movila Miresii” de lângă satul Rubla include o așezare neolitică din mileniile al VI-lea-al V-lea î.e.n., una din perioada Halstatt (secolele al XII-lea-al V-lea î.e.n.), și una aparținând
Comuna Valea Râmnicului, Buzău () [Corola-website/Science/301052_a_302381]
-
aceste meleaguri își avea grădinile și livezile Doamna Neaga, fiica lui Vlaicu Tatrul, Clucerul din Cislău, și soția lui Mihnea Turcitul, domn al Țării Românești între anii 1577-1583, 1585-1591. Doamna Neaga era stăpână a comunelor Rușovăț, Cislău, Lapoș, Tisău, Grăjdana, Sărate, Valea Scheilor. Prin faptul că oamenii comunei Lapoș au dat numele ei la numeroase locuri (Biserica Doamnei Neaga, puțul Doamnei Neaga, Poiana Doamnei Neaga, zidul Doamnei Neaga) arata ca aceștia îi purtau respect vrând să păstreze vii amintirea si legenda
Strezeni, Buzău () [Corola-website/Science/301045_a_302374]
-
Topliceni (în trecut, Zgârciți) este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Băbeni, Ceairu, Dedulești, Gura Făgetului, Poșta, Răducești și Topliceni (reședința). Ea se află în nordul județului, la nord-est de Râmnicu Sărat, satele ei întinzându-se de-a lungul cursului mediu al râului Râmnicu Sărat, în amonte de oraș. Comuna este traversată de șoseaua națională DJ203H, care o leagă spre sud-vest de Valea Râmnicului (DN2, lângă Râmnicu Sărat), și spre nord-est de
Comuna Topliceni, Buzău () [Corola-website/Science/301048_a_302377]