5,454 matches
-
etc., criterii ce reprezintă vechi reminiscențe din organizarea și administrarea obștilor sătești românești. Situația se constituie într-un argument prin care se demonstrează că devălmășia venea atât de departe în timp, că era atât de înrădăcinată în mintea și obișnuința sătenilor, încât, vrând-nevrând, a trebuit să supraviețuiască sub diferite forme timp îndelungat. Iată și câteva date documentare în plus menite să întărească punctul de vedere expus mai sus. În anul 1832, Judecătoria ținutului Tecuci avea de rezolvat un litigiu iscat între
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
au dat rămas” și iau moșia întreagă în stăpânirea lor, „a cărei moșie venitul vânzându-l cu anul, dumisali paharnic iar s-au fost acolisit și, în tărie, au luat de la posesoru moșiei” patru stoguri de fân, pentru despăgubirea cărora sătenii au trebuit „să răspundă” solidar, cerând, la rândul lor, instanței judecătorești să-l oblige pe paharnic la despăgubire, el „nefiind răzăș nicicum”, adică nici prin moștenire, nici prin danie sau cumpărare, prin urmare, nu poate fi acceptat în rând cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de a cere să fie despăgubiți în totalitate. În cele din urmă, răzeșii din Umbrărești au reintrat în stăpânirea celor 13 stânjeni de moșie „rău vânduți”, păstrându-se integritatea obștii. Se observă și în acest caz prioritatea intereselor comune, ale sătenilor, forța lor obștească fiind superioară celei individuale, a boierului, chiar dacă acesta era la vremea respectivă o personalitate cu vază și avere, cum era atunci postelnicul Panaite Balș. Este adevărat că răzeșii, se pare, au reușit să obțină sprijinul autorităților de la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
la pricină”; Toader Hojoc (Ojoc) - „bolnav”; Vasile Căulea - „la Galați”; Gheorghe Căulea - „la Galați”; Anghel vornic - „la Galați”; Gavril Borș - „au fost la Tecuci la vremea zurbalei”; Constantin Pătrașc se spune clar că „n-au fost”, însă despre alți doi săteni de pe listă, Dumitru Borș și Manolache Ciobotariu, nu se arată nici că au fost, nici că nu au fost. Aceste persoane urmau să fie arestate la Umbrărești, de către jandarmii trimiși cu ordinul ca „numaidecât va aduce la Isprăvnicie pe acești
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
fiind în concordanță cu firea liniștită a țăranului român. O asemenea formă de organizare și un asemenea mod de existență au contribuit la cultivarea și promovarea spiritului de dreptate și de adevăr, stări ce au animat în vremea respectivă pe săteanul din obște, spiritul lui de cinste și nepărtinire, de într-ajutorare și cooperare în folosul obștii și al fiecăruia în parte, stimulând și întreținând dragostea și atașamentul pentru pământul strămoșesc. Toate aceste trăsături distinctive, susținute prin practici și obișnuințe moștenite
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
nu stau așa, deoarece numeroase sate depinzând administrativ pe linie statală de ținutul Tecuciului aveau statut de sate libere, fie comunitatea în totalitatea ei, o lungă perioadă de timp, chiar după întemeierea statului, fie o parte a comunității formată din sătenii care nu acceptau să se pună sub autoritatea unui stăpân individual, boier sau mănăstire. Cazul Umbrăreștilor este elocvent din acest punct de vedere, dar sunt și altele precum Buceștii, Lieștii, Corodul, Matca, Cudalbii etc., sate care, fie în totalitate, fie
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
speța dată, dar și a modului cum se desfășura fenomenul justițiar și cel social-economic, la timpul și în locul menționate în documentul din care am reprodus. Încă o dată constatăm că cei interesați să vândă sau să doneze fac parte din categoria sătenilor obșteni cu stare mai bună, deținători ai unor mici dregătorii locale, dar cu aspirație de a fi promovați în altele superioare, sau măcar să fie menținuți în cele pe care le au, deoarece ele, funcțiile, sunt generatoare de putere politică și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
libertate, dar îndârjirea și rezistența lor merită și trebuie să fie pusă în evidență, căci ne ajută să constatăm, pe bază de dovezi concrete, cum au fost create stăpânirile boierești de-a lungul istoriei noastre și cum și-au pierdut sătenii libertatea și răzeșiile lor. Recapitulând, rezultă că în a doua jumătate a secolului al XVII-lea au coexistat la Torcești trei stăpâniri și anume: - 100 de stânjeni aparțineau răzeșilor, care nu au acceptat să vândă ori să facă danie; - moșia
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și destul de substanțiale, cifrele din urmă fiind acelea care se află mai aproape de realitate, admițând că se puteau strecura anumite greșeli sau că, la amanetare, suprafața pusă putea fi dată mai mare pentru a obține mai ușor creditul. Apoi, locul sătenilor, în situația din 1848, este arătat în suprafață de 176 fălcii, plus 16 pogoane vie, iar în 1864, suprafața lor măsurată să fie de 395 fălcii, mai mult decât dublul celei din 1848, deși nu trecuseră prea mulți ani între
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Sirețălul n-are apă”, în timp ce locul aceleiași mori de pe Bârlovița s-a păstrat atât în amintirea localnicilor, cât și documentar, în cartea de hotărnicie pomenită mai sus. Nu știm, pentru că actul este lipsit de precizie, dacă în anul 1664, când sătenii din Umbrărești fac danie hatmanului Neculai Racoviță un „vad de moară”, se afla și instalația corespunzătoare acolo. După cum an văzut însă, din actele Conăcheștilor și altele anterioare lor, Umbrăreștii sunt menționați adeseori cu mori în apa Bârladului. Cu toate că, în scrisorile
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
unde o mare suprafață din teritoriul comunei este acoperită cu plantații de vie nobilă, cât și hibridă. Din textele documentare rezultă că în trecut viile aveau ca complementaritate pomii fructiferi, pruni și nuci, în multe din acte specificându-se că sătenii au „vii și livezi” aflate în vatra satului și fiind îngrădite. Grădinăritul este o altă îndeletnicire de complementaritate ce s-a bucurat de o deosebită preocupare atât din partea stăpânilor boieri, cât și din partea sătenilor gospodari. Există unele documente ce dau
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
multe din acte specificându-se că sătenii au „vii și livezi” aflate în vatra satului și fiind îngrădite. Grădinăritul este o altă îndeletnicire de complementaritate ce s-a bucurat de o deosebită preocupare atât din partea stăpânilor boieri, cât și din partea sătenilor gospodari. Există unele documente ce dau informații în legătură cu prezența grădinilor de zarzavaturi pe teritoriul al cărui istoric îl înfățișăm, ca și pe cel din împrejurimi. Documentele nu abundă în știri sub acest aspect și nici nu sunt prea vechi, dar
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Este vorba de așa-numitele bănci populare, înființate prin Legea asupra Băncilor Populare sătești din 29 martie 1903, cu modificările aduse în anii 1904, 1905 și 1906. Asemenea instituții au luat ființă în multe comune și purtau nume seducătoare pentru săteni precum „Belșugul”, „Zorile”, „Izvorul”, „Isvorul Bogăției” etc. și erau considerate societăți comerciale. Aveau drept scop acordarea de credite în condiții avantajoase pentru țărani, membri sau nemembri societari. Băncile populare își desfășurau activitatea sub îndrumarea și controlul unui organism național numit
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
hibridă. În prezent, suprafața aceasta este ocupată cu vie nobilă. Constatăm că nu a fost posibilă distribuirea prin vânzare a tuturor loturilor către locuitori în anii 1912 și 1913, căci un nou act de vânzare-cumpărare, între Casa Rurală și 112 săteni, poartă data 27 decembrie 1923, dată la care se vând încă 602,6470 ha, în aceleași condiții ca și cele anterioare. În felul acesta, întreaga suprafață a Casei Rurale a fost împărțită țăranilor în schimbul sumelor de bani convenite prin actele
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
țărani cu gospodării bine întemeiate, cu avere consistentă în diverse obiecte și nu în bani. Spicuim acum câteva date dintr-o diată (testament), făcută puțin timp după 1849 de către Simion Mocanu, din care se poate desprinde cum arăta gospodăria unui sătean de stare materială mijlocie. El lăsa moștenire „o casă cumpărată de la preotul Ilie”, destul de încăpătoare, cu mai mult de două camere din moment ce prevede clauza ca „jumătate să rămâie fiului meu, Grigoraș”, iar cealaltă „jumătate”, în care sta el cu soția
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
noștri cu case în lunca Bârladului au fost beneficiari ai locurilor oferite, dar ei nu le-au folosit în scopul pentru care le-au fost date; după ultimul război, le-au înstrăinat celor dornici să se stabilească aici, cei mai mulți fiind săteni din Cătunași, deveniți iveșteni. Pe tronsonul de drum ce ține de la Barcea până la Ivești au fost prevăzute și segmentate, în 1844, următoarele cantoane: -cantoanele nr. 11 și 12, pe moșia Umbrărești a lui Grigore Suțu; -cantonul nr. 13, pe moșia
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
stăpânirea obștească la cea particulară, cu un singur stăpân, cum au fost Barcea, Drăgăneștii, Torceștii, Piscu etc. Dăm câteva exemple de asemenea forme de stăpânire întărite documentar. Pe 13 noiembrie 1662, Eustratie Dabija voievod scrie „la vătamanul și la toți sătenii din sat din Pașcani”, ținutul Bacăului, și le dă știre și le poruncește: „v-am luat de pre seama boiarinului nostru Pătrașco logofăt al treilea și v-am dat pre mâna stăpânu vostru [...], Vasile ceaur, fost hatman, să fiți a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
fost hatman, să fiți a/i/ lui precum ați fost și mai înainte și să ascultați de dânsul întru tot ce va da învățătură” (subl. I. S.). Ceva mai târziu, 5 iulie 1695, Constantin Duca voievod „poruncește vornicelului și tuturor sătenilor din Iugani [...] să ascultați de Ilie Catargiul vistiernic”, căruia i s-a cuvenit acest sat”, moștenire de la socrul său, Iordache Ruset, iar acestuia zestre de la Maria, fiica lui Dabija voievod. Satele de pe teritoriul comunei noastre au cunoscut amândouă formele de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
întreaga comunitate, treburile se desfășurau normal, în matca firescului uman. Dacă însă individul era unul avid de avere și de putere politică, cu un comportament imoral și abuziv (acest fel de stăpâni va deveni precumpănitor ca număr în timp), între sătenii ascultători și stăpânul abuziv se vor produce valuri de nemulțumiri și contradicții cu urmări neplăcute. Obligațiile locuitorilor ajung, în multe cazuri, atât de numeroase și de grele încât devin asemuitoare valurilor ce se ridică necontenit, amenințând cu înnecarea în greutăți
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de nora sa, Elinco Manu. Din această situație nu trebuie să se înțeleagă cumva că țiganii umbrăreșteni s-au ridicat, din punct de vedere economic, al preocupărilor și comportamentului zilnic, la un nivel corespunzător traiului decent, în rând cu al sătenilor români, alături de care au conviețuit sute de ani. Ei au rămas cu vechea lor mentalitate, aceea de a munci puțin și a trăi de azi pe mâine. Cerșitul la săteni cu ocazia sărbătorilor ori a diferitelor prăznuiri a rămas până
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
la un nivel corespunzător traiului decent, în rând cu al sătenilor români, alături de care au conviețuit sute de ani. Ei au rămas cu vechea lor mentalitate, aceea de a munci puțin și a trăi de azi pe mâine. Cerșitul la săteni cu ocazia sărbătorilor ori a diferitelor prăznuiri a rămas până azi o practică a vieții lor, excepție făcând doar 2-3 familii în ultimul timp. Și, ca să se înțeleagă și să se interpreteze corect această realitate, în sensul de a nu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
satul Umbrărești”, de unde înțelegem că nu se aflau în starea de vecini din moment ce puteau alcătui o singură unitate fiscală. E de presupus că, după separarea din 1704, cele două comunități umbrăreștene, cea a răzeșilor din partea de jos și cea a sătenilor de sub stăpânirea boierului Manolache Costachi din partea de sus, să se fi separat atunci nu numai ca moșie, prin linia despărțitoare pomenită în urmă, ci și sub aspectul obligațiilor față de stat, birul. Acum, în 1742, când Manolache Costachi deține dregătorie înaltă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
posibil să fi oferit anumite avantaje pentru partea sa. În problema vecinilor și a veciniei putem conchide că nu a existat o asememea categorie de țărani în satele noastre, că țărănimea umbrăreșteană a cunoscut numai cele două categorii și anume: sătenii liberi - răzeșii - ce și-au conservat vechile structuri economice și administrative din Umbrăreștii partea din jos, Condrea și Slobozia-Torceștii (Cătunașii și Salcia) până la sfârșitul secolului al XIX-lea; sătenii dependenți de o stăpânire individuală, obligați să achite dijmă și să
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
că țărănimea umbrăreșteană a cunoscut numai cele două categorii și anume: sătenii liberi - răzeșii - ce și-au conservat vechile structuri economice și administrative din Umbrăreștii partea din jos, Condrea și Slobozia-Torceștii (Cătunașii și Salcia) până la sfârșitul secolului al XIX-lea; sătenii dependenți de o stăpânire individuală, obligați să achite dijmă și să efectueze anumite munci gratuite pentru nevoile stăpânului lor, în condițiile consemnate documentar ca fiind „după obicei”. În această situație au fost locuitorii din Siliștea (Umbrăreștii partea de sus), Bozieștii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pe toate zilele stăpânilor săi. Iară vecinii numai partea bărbătească slujescu, scoțând la lucru numai un om dintr-o casă, măcar câți ficiori a avea omul; iară partea femeiască nu slujește, nici au acea supunere ca robii. Că vecin va să zică sătean megiaș fără de moșie, atâta numai că din sat nu este volnic să iasă”, fiind legat de moșie. Din pasajul de mai sus reiese clar în ce consta calitatea de vecin: om fără moșie și legat de sat, mai exact spus
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]