7,856 matches
-
-ngrașă pentru alții. Înghite la răbdări prăjite. Scrie pe ghiață. Milă mi-i de tine, dar de mine mi se rupe inima. Făgăduieli am o ladă îndesată cu genunchile. Se învață ca viermele în hrean. Se deprinde ca țiganul cu scânteia. Omu-i tare ca fierul și slab ca oul. Toată paserea pe limba ei piere. Se năcăjește să sfredelească năsipul. Învață bărbieri la capul meu. Un nebun zvârle o piatră în baltă și zece învățați nu pot s-o scoată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zale Bogdan purta contăș de coloarea sângelui dulamă, ca mușchiul, de catifea. Căciula de râs cu pene de cocor și piatră de olmaz Gugiumanul avea în frunte o floare de argint în care o piatră de olmaz, cât o lacrimă, scânteia cu fulgere mărunte. Și din legătura de argint se încovoia pană subțire de cocor. Cizme de marochin roș pinteni mari argint spată grea Calul, în piept la crucea hamului avea bold. Cingătoare de piele de pardos, paftale de argint dela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
adevăr neînduplecat. Inima noastră e așezată "la stânga". Moscova 15-25 Dec. 952 1. Radio Premiile de Stat din R.P.R. 2. Articol la Literaturnaia Gazeta, despre aniversarea a 5-a a R.P.R. 3. Radio Despre premiile internaționale Stalin p. pace. 4. Coresp. Scânteia, Bârlădeanu, interview despre premiile internaț. Stalin p. pace. 5. Coresp. "Smiena" ziar lunar, despre univers, teatre, premiile Stalin etc. Vizită la Cartea Copilului și la Editura de Stat p. literatura artistică. Vol. Nuvele și Povestiri s-a epuizat. Am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o cetate, adică o întăritură de pământ și bârne. În 1462, această întăritură nu mai avea nici un rost, era doar un reper topografic „unde a fost cetatea lui Duma Negru”. Satele lui Duma Negru erau grupate în apropiere de satul Scânteia, toponimul luând numele de la proprietarul lui, boierul Scânteie. Dovadă că cetatea nu avea nici o importanță o constituie documentul din 1608, prin care Toader Scânteie și fratele lui Mihăilă, fii lui Scânteie Bătrânul, nepoții și strănepoții lui Duma Ciornei (adică Duma
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bârne. În 1462, această întăritură nu mai avea nici un rost, era doar un reper topografic „unde a fost cetatea lui Duma Negru”. Satele lui Duma Negru erau grupate în apropiere de satul Scânteia, toponimul luând numele de la proprietarul lui, boierul Scânteie. Dovadă că cetatea nu avea nici o importanță o constituie documentul din 1608, prin care Toader Scânteie și fratele lui Mihăilă, fii lui Scânteie Bătrânul, nepoții și strănepoții lui Duma Ciornei (adică Duma Negru- numele se slavizase între timp, era la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
parte de ocină unde a fost Mândrea, care „să numescu acum Scânteiaștii pe Rebrice”. Această fărâmițare extremă a unei moșii ne demonstrează că moșia lui Duma Negru ajunsese în 1462 în proprietatea lui Nicoară Sârbescul, după aceea în proprietatea boierului Scânteie, iar nepoții lui Duma Negru vindeau două părți din a patra parte dintr-un sat, ca în 1628 să ajungă în stăpânirea mânăstirii Bârnova. Este greu de stabilit valoarea tuturor satelor lui Duma Negru pe care le cumpără Nicoară Sârbescul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fost un fel de paravan al pregătirii sale ca politruc și om al sovieticilor. Să nu uităm, Ion Iliescu a avut un cult pentru Marea Țară de la Răsărit, ca absolvent al Institutului Energetic de la Moscova, a publicat un articol în ”Scânteia” intitulat ” Fericirea de a studia în Uniunea Sovietică”. Deși a fost în preajma lui Nicolae Ceaușescu și a clanului său, apoi declarat indezirabil pentru conducerea de partid, Ion Iliescu năa gândit o clipă că ar putea să-l ierte pe Dictator
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aurel”. El este menit a fi purtat ca podoabă distinctivă, transformând fecioara întrun ideal marital: „Fata să mi-l poarte,/ Fetiță,/ ’N cosiță,/ Rar,/ La zile mari”. Valorificarea în plan estetic are o implicație puternică. „Fulgul de aur sugerează prima scânteie a focului solar, atât la începutul zilei, cât și la începutul noului ciclu solstițial”, punerea lui în păr dă fetei de măritat puteri cosmice și încarcă planul uman cu toată vitalitatea astrului. Balada Broasca - Roasca I(32), cu o structură
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
copite schintei”. Leul, el însuși întrupare a haosului în colinde, devine pentru zmeu ceea ce Negru este pentru mezin. Ajutorul „cabalin” îi plasează pe zmeii suflători de foc, precum balaurii, în directă legătură cu energiile mistuitoare ale distrugerii prin ardere (văpăi, scântei). Comparația frecventă a calului voinicului cu leul, dar și transfigurarea felinei în planul cabalin au la bază o încărcătură psihopompă comună: „în Apocalips calul morții prezintă un remarcabil izomorfism cu leul” și o prezență acustică similară, tunătoare: „galopul calului e
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se urca în pod și de acolo pe-o bortă făcută în acoperiș eșia afară care vrea, care nu, venea în tindă și eșia afară pe ușa tindei. În pod era facută o ursoaică 1 în care să se oprească scânteile să nu se ducă în acoperiș și să ia foc casa. Casa era tuchită 2, joasă, când nu eșea fum era bine, cînd eșea fum era ca în iad. Și acolo am crescut 6 ani. Și pe tata meu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de carne? Despre astea nu pot să vă spun nimic, eu speram să-mi spuneți dumneavoastră, fiind mai aproape de aceste probleme. Noi știm ce se întâmplă în situația internațională, în politica externă. După câteva săptămâni, după ce un articol din cotidianul "Scânteia" publicase vestea terminării plăților datoriei României către Fondul Monetar Internațional, fără să se evoce în vreun fel o măsură de îmbunătățire a vieții materiale cotidiene a populației țării, ofițerul îmi explică gândul lui. Nu a zis nimic Tovarășul cu prilejul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
arhitectură, istorice, religioase; cercetarea științifică în unele domenii de inginerie seismică, ca ductilitatea energetică; proiectarea pe baza conceptului de SET; teoria materialelor compozite - preocupări care au fost concretizate prin realizări și publicații. Printre lucrările care poartă semnătura sa amintim: Casa Scânteii (azi Casa Presei Libere), Sala Palatului, Postăvăria Română și multe altele. Îa parte la proiectarea silozurilor de cereale de mare capacitate, cu celule circulante legate în bloc monolit, executate cu cofraje glisante de la Fieni, Medgidia, Turda, Bicaz. Pentru introducerea în
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
clinician al vremii. Nu era de neluat În seamă. Presa vremii n-a trecut cu vederea această opțiune a mea. Într-un articol despre “Munca și realizările Facultății de Medicină Veterinară” În primul an de aplicare a reformei Învățământului, ziarul “Scânteia Tineretului” din 20 iulie 1949 scria: “Studentul Paul Ioan din anul V a studiat atât de temeinic la Laboratorul de Anatomie Patologică, Încât astăzi, când asistenții și profesorii sunt plecați În concediu, el poate Îndeplini singur toate lucrările cerute de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
totul în țară, așadar, și revoluția din Decembrie 1989, cerînd astfel o nouă legitimare istorică. Dacă au programat ceva în cultură, asta n-a fost decât mediatizarea impostorilor în dauna scriitorilor autentici, prin intermediul revistei Săptămîna sau a Suplimentului literar-artistic al "Scânteii tineretului". Ori, după cum bine știm, în Săptămîna optzeciștii erau puși la stîlpul infamiei numit "judecata de apoi a poeților". Fenomenul cultural opzecist n-a fost creat, ci doar urmărit de Securitate. Se știe că în afirmarea generației '60 a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ca și a frecventării taberei celor "buni", ferit de pericolul de a mă duce spre școala, cât o legiune, a scriitorilor care se întreceau în a scrie pe linie, acei șacali ai succesului literar facil, cu premii acordate de "Luceafărul", "Scânteia tineretului" și CC al UTC. Din instinct, repet, m-am ferit, însă era destul de posibil să cad în capcana găștilor de atunci și să cred că a scrie înseamnă a cotiza la teoriile facile ale propagandei literare comunistoide. A contat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai curând un efect al descompunerii voinței artistului și mai ales a percepției acestei descompuneri de către cei din jur, de către posteritate, de către cei care fac biografiile acelor creatori care au avut neșansa să se îmbolnăvească atât de cumplit. însă, da, scânteia de nebunie, care face diferența între, să zicem, un Rimbaud și un Lenau, ori, dacă vrei, ia alte exemple, în care scânteia de nebunie a făcut artă viabilă, fără moarte, iar luciditatea, conștientizarea actului artistic ca act de cumințenie și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Rimbaud și un Lenau, ori, dacă vrei, ia alte exemple, în care scânteia de nebunie a făcut artă viabilă, fără moarte, iar luciditatea, conștientizarea actului artistic ca act de cumințenie și umilință, smerenie, n-a creat decât surogate, da, acea scânteie de nebunie a putut, de exemplu, să-l facă pe Goethe să fie genial și la șaptezeci de ani, iar abandonul scânteii de nebunie în favoarea unei conștientizări a vieții ce l-a dus spre alte scopuri l-a făcut pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
luciditatea, conștientizarea actului artistic ca act de cumințenie și umilință, smerenie, n-a creat decât surogate, da, acea scânteie de nebunie a putut, de exemplu, să-l facă pe Goethe să fie genial și la șaptezeci de ani, iar abandonul scânteii de nebunie în favoarea unei conștientizări a vieții ce l-a dus spre alte scopuri l-a făcut pe Rimbaud să dispară și să rămână doar cu ce "scânteia de nebunie" l-a făcut să fie. Și apoi, trebuie să știi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe Goethe să fie genial și la șaptezeci de ani, iar abandonul scânteii de nebunie în favoarea unei conștientizări a vieții ce l-a dus spre alte scopuri l-a făcut pe Rimbaud să dispară și să rămână doar cu ce "scânteia de nebunie" l-a făcut să fie. Și apoi, trebuie să știi, crezi că e floare la ureche să fii normal? Nu, nu e deloc ușor. Forme de nebunie la poeții de azi? Crezi că Nichita Stănescu ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
după 1985, și eram alergat "pe teren" după reportaje, mă nimeream în cabinetul câte unui director sau grangur mare, pe ramura lui, din industrie sau agricultură, și-mi turuia verzi și uscate, în limbajul acela de lemn al "plenarelor" din Scânteia, din care nu puteai reține absolut nimic, mă simțeam la mare depărtare de omul acela, în cu totul altă lume, îl priveam în ochi și îl ascultam minute în șir, minunându-mă că nu-și dă seama că trișez și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poftește, dă-i! Nu! Să-l mai ținem În frâu! Altfel ne scoate din Rai. Pofta e de la diavol. Da! Trupu-i putregai puturos. După 4-5 zile, când e mort, nu te mai apropii de el. Miroase urât. Iar sufletul e scânteie dumnezeiască. El este nemuritor. Să avem grijă mare de suflet, să-l spălăm mereu prin lacrimi și spovedanie, Însoțite de fapte bune și râvnă la rugăciune! Să fim buni și milostivi cu toții! Asta e dorința Celui Ce ne-a zidit
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
în documentul original), Tolontan „conferențiază” în continuare despre capitalism, iar muncitorul Braunstein (parcă nume predestinat !!) abordează tema marxismului. Realizarea unei gazete de perete intra în atribuțiile tovarășului Constatinescu, în timp ce alții se angajau să vândă cât mai multe exemplare ale ziarului „Scânteia”. În realitate, Fabrica Nicolina beneficia de o tradiție deloc de neglijat pe linia învățământului de partid și a formării de cadre, încă din perioada interbelică, astfel încât, imediat după război, personajele citate au putut acționa cu lejeritate. Le găsim implicate în
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
celor care absolveau Școala Profesională Nicolina. S. P.: - Ați spus că ați lucrat în Nicolina între 1987 și 1991. D. G.: - Da. S. P.: - Au ajuns ecouri ale evenimentelor de la Brașov ? Din ’87 ? D. G.: - Da, deci, da. Tocmai, că scânteia care a pornit de la Utilaj tehnologic, la secția aceea, deci, a fost... Deci, se auzise, n-aveai voie să vorbești, noi, cel puțin, cei din conducerea secției, absolut trebuia s-auzim și să nu comentăm, să nu discutăm, dacă s-
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mașinuța” (locomotiva, n.a.) urca din greu coasta unui deal, așa încât unii călători, plictisiți de stat în vagoane, coborau pe lângă tren, culegeau flori din mers, apoi urcau din nou. „Răsuflând pe nări șuerătoare de aburi, împroșcând un mănunchiu mai bogat de scântei, namila de fer se oprește”. Ajuns pe vârful Dobrinei, „învăluită în întunericul pădurei dese, călătorul este impresionat de minunatele locuri pe care le străbătea: pădurea fermecată care se îmbracă în haina-i de vară”; el, călătorul, nu rămâne insensibil la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
nu e cu noi e împotriva noastră! Așa o fi? Și de ce? În "grădina lui Fidel" n-am căutat cu dinadins și premeditare, în cele 365 de zile, urâtul, detestabilul, criticabilul, cenușiul, de întâlnit adesea în trecut și azi, ci "scânteia" de interesant, tipic, specific, original, ce face din Cuba și cubanezi entități particulare, distincte și de atracție în America Latină și Caraibe. Despre frumusețea Cubei, ce să mai vorbim! A remarcat-o Columb, la 28 octombrie 1492: Această insulă este cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]