6,135 matches
-
care erau fie țigani, fie tătari. Țiganii erau vânduți de boieri că sclavi, dăruiți de domnitor sau capturați în războaie. Chiar Ștefan cel Mare a adus cu el câteva mii de sclavi țigani în Moldova după campania din Țară Românească. Sclavii nu puteau fi uciși de stăpân. Practicau meșteșuguri pe moșie. Țăranii liberi se numeau moșneni în Țară Românească sau răzeși în Moldova. Un sat românesc era împărțit în vatra, unde se situau locuințele, și hotarul satului, format din terenul agricol
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
extrăgea aramă la Bratilovo, iar în Buzău erau extrase resurse de chihlimbar și sulf. Când a început perioada fanariotă, minele au fost închise pentru că turcii să nu mărească tributul și să preia minele. În Țările Române, sarea era extrasă de sclavi țigani, pe când în Transilvania erau mineri specializați. În Transilvania erau centre meșteșugărești dezvoltate. În Țările Române, meșterii transilvăneni ce aparțineau breslelor ardelene au deschis ateliere. Erau țesători și cojocari care produceau îmbrăcăminte, măcelarii, fierarii. Dezvoltarea a fost produsă de resursele
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
era ostilitatea băștinașilor a caror inițială prietenie a disparut datorită brutalității europenilor. Columb a reușit să-i învingă pe băștinași în bătălia din martie 1495 și a deportat un număr mare dintre ei în Spania pentru a fi vânduți că sclavi. Regina Isabela s-a opus și supraviețuitorii au fost returnați. O comisie regală de investigații a ajuns la Isabella în octombrie 1495. Pentru că acest grup critică insistent politică să, Columb a stabilit o nouă capitala în Sânto Domingo și a
Cristofor Columb () [Corola-website/Science/298301_a_299630]
-
de nebunie. Pentru a fi "purificat" el se duce la Delphi, dar acolo, insultând oracolul, își atrage asupră-și mânia lui Apollo. În urma omorului și a sacrilegiului comis, el nu mai poate fi purificat decât dacă se va vinde ca sclav, timp de trei ani, pentru a sluji un stăpân. Astfel ajunge Heracle în slujba Omphalei, regina Lidiei. Acesta este răstimpul în care eroul, robit și iubit de regină, participă la vânătoarea mistrețului din Calydon. După împlinirea termenului de robie, Heracle
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
fost brutal oprimate. În nici un teritoriu cucerit nu au fost acceptate măsuri de autoguvernare. În loc de astfel de soluții, ideologii naziști rasiști au promovat politica estului European colonizat de coloniști germani, cu băștinașii sortiți morții, evacuați, sau reduși la statutul de sclavi. In majoritatea spatiului cucerit au fost înființate Comisariate care se ocupau cu jefuirea la maxim a bogățiilor de tot felul: Comisariatul Teritoriului de Est (Reichskommissariat Ostland), in germană) si Comisariatul Ucrainei (Reichskommissariat Ukraine). Doar acestea două au fost puse in
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
Francezii au debarcat în secolul XVII pe insulă și au luat-o în posesie în numele Regelui Franței, fiind botezată insula Burbon (), numele dinastiei familiei regale. În urma acestei decizii, pe insulă au început să sosească coloniști, ce au adus cu ei sclavi pentru a lucra noile plantații de pe insulă, unul dintre guvernatorii ce au contribuit în mod important la dezvltarea ei fiind "Bertrand-François Mahé de La Bourdonnais", ce a ocupat postul de guvernator între 1735 și 1745. În urma revoluției franceze sclavagismul a fost
Réunion () [Corola-website/Science/298403_a_299732]
-
Paris. În 26 septembrie 1806, insula este redenumită "Insula Bonaparte" în onoarea noului împărat al Franței și se află în prima linie a conflictului anglo-francez pentru controlul Oceanului Indian. Sclavagismul a fost reinstaurat, ceea ce a dus la refugierea unor grupuri de sclavi în interiorul insulei unde au format un regat tribal independent. În 1810 insula intră sub dominație britanică, dar este retrocedată Franței în 1814. Datorită mâinii de lucru ieftine și serviciilor furnizate de sclavi, pe insulă se dezvoltă cultura trestiei de zahăr
Réunion () [Corola-website/Science/298403_a_299732]
-
ceea ce a dus la refugierea unor grupuri de sclavi în interiorul insulei unde au format un regat tribal independent. În 1810 insula intră sub dominație britanică, dar este retrocedată Franței în 1814. Datorită mâinii de lucru ieftine și serviciilor furnizate de sclavi, pe insulă se dezvoltă cultura trestiei de zahăr, iar în urma descoperirii metodei de polenizare artificială a vaniliei, aceasta cultură se dezvoltă, insula devenind principalul producător mondial. În 20 decembrie 1848 are loc abolirea definitivă a sclavagismului, zi sărbătorită în continuare
Réunion () [Corola-website/Science/298403_a_299732]
-
o rată de creștere a populației importantă, de aproximativ 1,63%, datorită unei puternice rate a natalității, de 21,48‰ comparativ cu rata decesului de doar 5,55‰. Insula era nelocuită la descoperirea acesteia, populația fiind formată din coloniști sau sclavi din Madagascar și alte regiuni din Africa de est, din India și din Europa. Insula prezintă un metisaj pronunțat, aproximativ 90% din populație fiind creolă. Religia predominantă este catolicismul, cu peste 85% din populație, pe insulă practicându-se și islamismul
Réunion () [Corola-website/Science/298403_a_299732]
-
crucificare, acestora să le fie fracturate picioarele, pentru a le reduce suferința în timpul supliciului. După întoarcerea la Roma în 73 î.Hr., Cezar a fost ales membru al Colegiului Pontifilor. Revenirea lui Cezar la Roma a avut loc în toiul răscoalei sclavilor conduși de fostul gladiator Spartacus. Senatul trimisese legiuni după legiuni pentru înfrângerea revoltei, dar forțele lui Spartacus au ieșit învingătoare de fiecare dată. În 72 î.Hr., Adunările romane l-au ales pe Cezar în funcția de tribun militar, aceasta fiind
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
operațiunile veneților. Dar ingeniozitatea romană a intrat în acțiune, și aceștia au început să folosească cârlige lansate de arcași pentru a cuceri vasele veneților. În scurt timp, veneții au fost complet învinși, și ca multe triburi înaintea lor, vânduți ca sclavi. În total, zeci de triburi au fost forțate să capituleze în fața dominației romane și sute de mii de prizonieri au fost trimiși înapoi la Roma, ca sclavi. Odată cu înfrângerea rezistenței galice, Cezar și-a îndreptat atenția dincolo Canalul Mânecii. Totuși, cucerirea
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
veneții au fost complet învinși, și ca multe triburi înaintea lor, vânduți ca sclavi. În total, zeci de triburi au fost forțate să capituleze în fața dominației romane și sute de mii de prizonieri au fost trimiși înapoi la Roma, ca sclavi. Odată cu înfrângerea rezistenței galice, Cezar și-a îndreptat atenția dincolo Canalul Mânecii. Totuși, cucerirea nu era atât de completă pe cât părea. Cezar a fost nevoit să se confrunte mai întâi cu alte incursiuni germanice, înainte de a putea traversa către insulă. Și
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
rol în omor, nefiind niciun participant care să nu-i lovească corpul în timp ce el zăcea, până când, înjunghiat de douăzeci și trei de ori, și-a dat ultima suflare.“ Apoi i-au abandonat trupul înjunghiat și însângerat acolo. După trei zile, sclavii i-au descoperit trupul. Corpul lui Iulius Cesar a fost expus în forum și a fost examinat de către Antistius care a demonstrat că numai una dintre cele 23 de plăgi a fost letală. Ea a penetrat toracele printre coastele 1
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
largi, a renunțat să distrugă Templul lui Apollo din Delfi doar în ultimul minut, văzând, conform legendei, o amenințare în formă de fulger. În același timp o bandă migratorie de celți, circa 10.000 de luptători, împreună cu femeile, copiii, și sclavii lor treceau prin Tracia. Trei triburi galice au trecut dinTracia în Anatolia la invitația regelui bitinian Nicomedes I, care a cerut ajutor pentru lupta sa contra fratelui său. Ulterior ei s-au stabilit în Frigia și Cappadocia în Anatolia centrală
Galia () [Corola-website/Science/297135_a_298464]
-
de orz, miere, lapte, undelemn, carne de iepure și de păsărele servite cu salată grecească. La Roma, odata cu cucerirea Greciei, cetătenii au împrumutat de la greci nu numai mitologia ci și gastronomia care începe să se rafineze. La târgurile de sclavi, un bucătar era cotat mai sus decât un pedagog. În timpul ospețelor costisitoare, între feluri excentrice, aveau loc lupte de gladiatori. Pentru asezonarea produselor culinare se folosea, drept principal condiment, un sos denumit "garum", sau "liquamen" (adică "zeamă", "suc" sau "sos
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]
-
din secolul al VII-lea î.Hr. și a fost pusă în circulație de culegerile indiene "Panciatantra" și Hiptopadesa compuse în sanscrită de Bidpay și traduse în arabă, dar creatorul ei este considerat grecul Esop (care, se zice,a fost un sclav eliberat pentru vorbele sale de duh). Fabula clasică are o structură dualistă. Începând cu titlul găsim în ea o opoziție între două personaje ale căror poziții subiective sunt dezaxate, unul se situeză pe o poziție superioară și îl domină pe
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
în nordul Maltei. Cu toate acestea, prin 1613 punctul central al festivităților s-a deplasat la Catedrala Sf. Paul, din Mdina, și cuprinde procesiuni cu torțe, aprinderea a 100 de petarde, curse de cai, și curse pentru bărbați, băieți și sclavi. Festivaluri moderne de Mnarja au loc în și în jurul pădurilor din , chiar în afara orașului . Se spune că în vremea cavalerilor, aceasta era singura zi din an când maltezilor li se permitea să vâneze și să mănânce , privilegiu altfel rezervat cavalerilor
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
XVI. Din această epocă încep misiunile catolice auxiliare iar din secolul al XVIII-lea misionari protestanți își fac simțită prezența în peisajul spiritual din estul Africii. La fel ca în marea majoritate a continentului negru la acea dată, comerțul de sclavi este una dintre cele mai profitabile afaceri din zonă. În 1860 se stabilesc aici marseillezi dar Convenția de la Berlin din 1855 împarte această parte a Africii între cele trei mari puteri coloniale: Franța, Marea Britanie și Germania. Aceștia au stăpânit până în
Togo () [Corola-website/Science/298063_a_299392]
-
Congo, zonă în care existau statele Kongo, Ndongo și Lunda. Statul Kongo se întindea de la frontiera cu Gabon la nord până la Râul Kwanza la sud. În 1575, Portugalia a înființat o colonie la Luanda pentru a profita de comerțul cu sclavi. Portughezii au început să controleze coasta teritoriului pe parcursul secolului al XVI-lea printr-o serie de tratate și războaie. Astfel s-a născut colonia Angola. Olanda a ocupat Luanda în perioada 1641-48. În 1648 Portugalia a recucerit Luanda și a
Angola () [Corola-website/Science/298070_a_299399]
-
și populație albă de origine europeană. Țara a devenit patria unor popoare numeroase din Africa, Asia și Europa (buri) care provin, in mare parte, din Marea Britanie si Olanda. Populația de culoare provenită din alte regiuni sunt numiți „Khoisan” fiind urmașii sclavilor care au fost aduși majoritatea din coloniile olandeze din India de est. Acest stat african are o structură socială complexă, fiind compusă până în anul 1991 din patru clase sociale mai importante, (albi, negri africani, de altă culoare și asiatici) se
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
Xhosa, Basotho, Venda, Tswana, Tsonga, Swazi și Ndebele, procentul populației de culoare albă reprezintă 9,2 % care sunt europeni veniți prin secolul XVII, populația numită de culoare (8,9 %) sunt de proveniență africană foarte diferită care au fost aduși ca sclavi. Populația de origine asiatică (2.5 %), mai ales indiană au fost aduși pe plantațiile de trestie de zahăr din Natal pe la mijlocul secolului XIX, ei trăiesc mai ales în provincia KwaZulu-Natal. 73,52% din numărul populației sunt de religie creștină (catolici
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
viziunii romanilor. Nu numai că relațiile sexuale între persoane de același sex erau permise, dar chiar și legiuitorii consideraseră de cuviință să introducă norme care să ofere legitimitate unor asemenea legături. Astfel, erau permise contactele sexuale dintre bărbații romani și sclavi, dar numai în situația în care cetățeanul latin juca un rol activ în relație. În aceeași ordine de idei, femeilor romane le erau permise relațiile homosexuale fără a implica, însă, în acestea, parteneri sclavi, încălcarea acestor reguli putând atrage după
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
sa lucrare "Viețile celor 12 cezari" (de la Cezar și până la Domițian), doar doi monarhi nu au avut relații cu alți bărbați, Octavian Augustus și Claudius I. Mai mult, Nero este considerat primul împărat roman care s-a căsătorit cu un sclav (Sporus), practică reluată circa două sute de ani mai târziu de împăratul roman de origine siriană, Elagabal. Nici chiar după încheierea dinastiei Iulio-Claudine, dinastie în care monarhi precum Tiberius, Caligula sau Nero șocaseră prin preferințele sexuale și prin excentricități, moravurile de pe
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
au fost fondate de către cei doi fii ai regelui Alladei care au fost formate în nordul și sud-estul regatului. În 1724 Abomey a cucerit Allada, a capturat portul Ouidah în 1727 și a devenit un regat faimos în comerțul cu sclavi. În aceeași perioadă În Abomey au fost recrutate pentru serviciul regulat soldați femei, cunoscute și ca "Amazoane". Portughezii au fondat pe actuala coastă a Beninului un centru comercial la Porto Novo, urmați odată cu dezvoltarea comerțului cu sclavi de comercianții englezi
Benin () [Corola-website/Science/298077_a_299406]
-
în comerțul cu sclavi. În aceeași perioadă În Abomey au fost recrutate pentru serviciul regulat soldați femei, cunoscute și ca "Amazoane". Portughezii au fondat pe actuala coastă a Beninului un centru comercial la Porto Novo, urmați odată cu dezvoltarea comerțului cu sclavi de comercianții englezi, olandezi, spanioli și francezi. La mijlocul secolului XVII francezii și-au stabilit centre la Ouidah și Savé, în timp ce englezii și portughezii și-au construit forturi în apropiere la începutul secolului al XVIII-lea. În 1727 portughezii au construit
Benin () [Corola-website/Science/298077_a_299406]