6,083 matches
-
foc disan. E o zâs. E o ținut minti cum o zâs mă-sa. Și e pi urmî s-o dus acasî, o mâncat ce-a h’i făcut, s-o culcat...El leapădă chelea di porc. E s-o sculat ș-o dat foc la cuptior și i-o băgat chelea di porc în foc, în cuptior. El s-o trezit în n’irosu ceala di păr di porc” (Vizureni - Galați). Decodarea în registru lumesc (nărav) a aspectului luat în fața
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
astrului, integrând în mit și revelând mistere. Deschiderea ușii de la a 13-a chilie repornește timpul de la momentul inițial al gloriei totale: „Cum o deschide cade leșinată la pământ de atâtea mândrii ce văzuse. Dacă se deșteptă, dă să se scoale și ca să poată ridica mai repede adie un scaun cu degetul, atunci toate curțile țiuiesc și degetul îi rămase într-aurit”. Sucombarea conștientului echivalează în plan inițiatic cu moartea temporară prin coborârea în id, iar restabilirea controlului conștient devine o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și basmele, în care statutul de împărat este sinonim cu consacrarea. Orațiile de nuntă confirmă ideea acceptării în societate doar după depășirea pragului inițiatic prin scenariul bine cunoscut al vânătorii: „Și din puterea tânărului nostru împărat/ De dimineață s-a sculat/ Pe ochi negri s-a spălat,/ Biciu-n mână a luat/ Și pe cal a-ncălicat,/ Ș-a purces la vânat” (RâmnicuSărat). Scena pregătirii vânătorii este familiară, fiind „ritualul de purificare cunoscut din colinde, descântece și plugușoare (deșteptatul devreme, spălatul feței albe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
albe, pieptănatul și îmbrăcarea straielor noi)”. Atât în orații, cât și în colinde, ochii sunt întotdeauna negri și fața albă. În textele ceremoniale de nuntă apare și mai mult negru, cu referire la păr: „Tânărul nostru împărat/ Dimineața s-a sculat,/ Față albă și-a spălat/ Chică neagră-a pieptănat,/ În straie noi s-a îmbrăcat” (Cașin - Bacău). Sobrietatea portretului alb-negru și atenția sporită care se oferă ceremonialului pregătitor sunt în acord cu orice excurs mitic, fiindcă transcende lumea albă și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în sacru, semn că fecioara a asimilat puterile mitice: „Dumbrăvile cu izvoară/ Cine bea pe loc se-nsoară./ Și jupânul nostru mire,/ Fiind foarte însetat,/ La un izvor s-a plecat,/ Și setea și-a stâmpărat;/ Dar când s-a sculat în picioare/ A zărit lâng-o floare/ O urmă de fiară” (Bucovina). Locul din care bea împăratul are o funcție augurală, izvoarele vin din sacru și predestinează consacrarea socială a inițiatului. Urma căutată înglobează fecunditatea sălbatică și candoarea vegetală și devine
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe Mihail Sadoveanu "un băițoi mare parcă era fiu de lipovan"(p.45). Frânturi din viața cotidiană a Fălticenilor sunt surprinse prin "taraful de lăutari a lui Anghel Balica" alcătuit din opt cântăreți "și mort să fi fost tot te sculai, așa cântau de frumos" (p.46), taraful lui Balica, fiind cel mai vestit din zona Fălticenilor. Un alt episod este cel cu protopopul Gheorghe Zaharian "neam de țigan și nici n-are obraz, nici rușine și nici frică de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
floare albă de cireș. Era frumoasă, s-o rupi în genunchi! Când își sărbătorea Iorgu Mironescu patronu lui la Sfântul Ghiorghi, venea taraful de lăutari a lui Anghel Balica, alcătuit din 8 cântăreți și mort să fi fost, tot te sculai, așa cântau de frumos. Cine lua parte la sărbătorirea patronului lui Iorgu Mironescu? Dl.Costică Mălinescu, om foarte frumos și de petrecere, cu Dna lui, Maria, tot frumoasă. Ea era fiica Anicăi Berendei, care era moașă împărătească, măcar că moșea fimei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
administrator de moșie". Și tata i-a spus: "Domnule căpitan, eu nu mă duc. M-a luat la armată de 17 ani și am trăit 7 ani în armată și am venit la 24 de ani. M-am culcat și sculat 7 ani cu cornul. Și nu-mi mai trebuie, să fiu la ordinul nimănui ori cât mi-ar da. Vreau să fiu liber, să fiu de capul meu. Și dacă Domnul general Lecca și-a trădat pe Domnul său, cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mama mamei lor în sanie și au venit unde făcea preotul Vasile Mihăilescu Iordanu și au răsturnat baba cu tălpile în sus. Și cum pe atunci nu erau chiloți s-a văzut tot Parisul babei. Și Jan zice bunică-să: "Scoală bunică, aici ai venit să-ți arăți arma, unde face părintele Mihăilescu Iordanu ?" A râs și popa și toți oamenii. Nu-i întrecea nici dracu la ghidușii. Și Iorgu Vasiliu la bătrânețe a trăit foarte greu. Au murit feciorii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
puteau ține în picioare. Eu am dansat cu tot dragul, polcuță scuturată, și vals ca furtuna, de rară frumuseță, cântat de Anghel Balica mare chitarist și cu taraful lui compus din 8 muzicanți. Mort să fi fost și tot te sculai să joci. Și Grigore Lateș socrul cel mare n-a poftit la nuntă 2 elevi străluciți: pe Ioan V.Balan și pe Gh.Grigoriu, ca și cum nunta n-ar fi fost de nasul lor. Ei erau țărani și nunta era boerească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
bun cu soldații. Iar căpitan Frunzeti, a lăsat ca credincios al său pe un fiu, care era elev cu gradul de sergent de la Școala Militară. Și cum însera și după ce se da stângerea, el își bătea joc de noi culcați sculați pe șesul Ischirului, turteam toate murdăriile cu pieptul nostru. Eu m-am dus și i-am spus Locotenentului Pleșoianu. Și el a venit și ne-a găsit noaptea pe șesul Ischirului culcați-sculați. I-a dat o batjocură ca lui și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Simion Mehedinți. În care se scria: "În țara asta când un om îi nedreptățit și are înaintea cui să-și plece capul și să ceară dreptate". Și trăia și Regele Ferdinand [77] și ministru Ion Brătianu [78]. Și s-a sculat în picioare dl. prof. Simion Mehedinți și-a zis: "Eu am scris acel articol, că-i drept așa cum am scris". Iar în 1926 și-a pus candidatura pentru deputat în jud. Suceava și n-a reușit că nu-l cunoștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
copaci. Pentru treaba asta Pașcanu i-a dat un cal sur de frumuseță rară. Într-o zi când peria calul i-a trântit o copită în pântece lui M.Bîtlan, s-a culcat în pat și nu s-a mai sculat. N-au știut țăranii dar a știut Dumnezeu. Vasile Ștefănescu-Potlog era de o mândrie fără pereche ca și Mihai Bîtlan și de-o răutate fără margini. Când un țăran nu vrea să-i vândă o bucată de pământ el vorbea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
militare: Lazarovici Grigore, Hritcu Gheorghe, Constantinescu C.C. (i) Funcționari publici: Balâi Victor, Țoev (Tabacaru) Teodor, Caracci Ion, Mazilu-Sârbu Victor. (5) Absolvenții liceului din Bolgrad și-au terminat în procent de peste 85 % studiile superioare, iar restul au pregătire liceeala sau în scoli tehnice sau economice. Cu toții au facut strălucit față obligațiilor profesionale. O caracteristică a lor: exigenți, principiali, cinstiți în activitatea desfășurată. Printre victimele totalitarismului perioadei 1945-1958 s-a aflat poetul Robert Eisenbraun (ps. Cahluianu Robert, Andrei Ciurunga), care în opera sa
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
handbalistul Ștefan Birtalan, la sport, valorile reale ale acelui moment, în toate domeniile. Când lua diploma, fiecare rostea câteva cuvinte, eu am întrebat dacă n-aș putea cânta ceva din Maramureș, în locul cuvintelor formale, așa se face că am cântat Scoală, gazdă, din pătuț/ Florile dalbe/ Și ne dă un colăcuț/ Florile, florile dalbe, cu mii de oameni în față și un succes imens, un colind de pe Valea Izei, neinclus atunci în nici o culegere folclorică și total necunoscut, din jocurile copiilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
după mine și m-ai scos pe umerii Tăi, Doamne, că ești bun și ne iubești. Pune și În inimile noastre cele Împietrite dragoste din noianul Iubirii Tale, Doamne”. Muntele Sinai În dimineața zilei de 5 noiembrie 2003 ne-am sculat mai de dimineață ca de obicei și la ora 5 am plecat de pe Muntele Eleonului, Împreună cu părintele Irineu de la Biserica Antim din București, sora Maria (72 aniă și părintele Ștefan care slujește la Bacău. Mai era cu noi o soră
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
la Galați Din Moldova la Bicaz! Din Muntenia la Alba Să se nască iarăși țara Țara noastră Românească Din străbuni să Dăinuiască! Printre stele și luceferi Tu cu jale ne privești Ștefan Vodă! Cu noi ești! Din mormânt te vom scula Pe urmași vei Apăra... Plecăm fruntea la pământ Pentru Ștefan, domnul Sfânt! Brâncoveanu Constantin 23.10.2006 Oh, Brâncovene Constantine Și cu fii lângă tine Ai luptat pentru al țării bine Viața voi v-ați dat Și credința n-ați
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
s-au luminat Și poruncă nouă le-a dat Să facă și ei așa, Întru pomenirea Sa! Fiindcă Pâinea cea cu vin „Sânge“ e și „trup“ Divin Însă Iuda Încătrănit S-a dus noaptea La vândut! După Cină s-au sculat S-au dus și s-au rugat În grădina Ghețimani. Cu sudori de Sânge Cine oare nu ar plânge? Și ucenicii au luat Să vegheze i-a rugat! Și Întuneric s-a lăsat, O ceată de mișei Și cu Iuda
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
jos la pământ Fața Lui de sânge plină Se proptează În țărână Iar peste El, Crucea grea La Pământ Îl apăsa Vezi, creștine, ce-ai lucrat Când Porunca ai călcat? Câte chinuri, câtă jale Pentru păcatele tale? Și ostașii Îl sculau Și cu biciul Îl loveau Stă Măicuța și privește Inima i se topește! Neîncetat se strigă: Moarte! Iar Pilat s-a temut foarte De Iisus nu s-a Îndurat La moarte L-au condamnat Jidavii Îi apucară Și-o cruce
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și-a trebuit să stau un an acasă. Ei, vă imaginați, după ce am stat un an acasă, m-au omorât părinții cu munca. Mergeam, plecam de luni dimineață, aveam pământ mult, la 10-12 kilometri de comună. Acolo dormeam, acolo ne sculam și ne întorceam săptămâna, sâmbăta cu duminica aialaltă. Vă dați seama, eu, un copil acolo, mic, am rezistat cât am rezistat, dar spre toamnă, când au început cursurile la școală, eu îi spun lui taică-meu că eu mă duc
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
am spus. Deci, în anul I, se lucra numai în vagoane, făceam..., aveam ore, practic, în atelierele de meserie. Acolo aveam pile, aveam absolut tot, ciocane, dălți, tot, tot, tot, tot. Venea instructorul și ne făcea pe tablă câte-o sculă. Cu ce a-nceput ? A-nceput cu o placă hexagonală, „mamă-tată”... Este una din cele mai grele probe de făcut, în care hexagonul ăla trebuia să intre perfect, interschimbabil, pe toate șase laturile, să-l faci numai din pilă. Vă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
duminica, să poți ieși în oraș. Deci, pe noi ne-a călit, efectiv, școala asta profesională, ne-a făcut oameni. Că mulți au plecat din timpul școlii. N-au suportat, n-au suportat plantoanele, n-au suportat, dimineața, să se scoale la cinci, să facă mâncare pentru oameni sau să se ducă la practică, la masă, când veneai, la prânz. Când eram în anul II, nu intrai la masă dacă nu veneai cu semnat de la maistru că-ai fost la practică
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
acest context existau diferențe notabile între munca și situația sclavilor de pe plantații și mine și cei de la oraș .Cei de la oraș munceau mai puțin, mâncau mai bine, primeau uneori recompense. Cei de pe plantațiile de trestie de zahăr, de exemplu, se sculau înainte de răsăritul soarelui și munceau până la apus. Regulamentul promovat la 1842 de căpitanul general Valdes prevedea un program zilnic de 10 ore, în perioada recoltărilor chiar de 16 ore. Munca le era coordonată de un "mayoral" vechil, ajutat de câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ca să mă pot mișca. Picioarele mă dureau și mi se contractau În așa hal, că orice poziție era de nesuportat, și mă-ntorceam de pe-o parte pe alta, bălăcindu-mă-n hainele mele fleașcă. O voce de negru cînta „Scoală-te, femeie, scoală, mișcă-ți curu’ ăla mare!” Voci traversau pereții. „Patruj’de ani! Mamă, nene, nu pot face patruj’de ani!” În noaptea aia, la doișpe, nevastă-mea mi-a plătit cauțiunea și m-a așteptat la ieșire cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mișca. Picioarele mă dureau și mi se contractau În așa hal, că orice poziție era de nesuportat, și mă-ntorceam de pe-o parte pe alta, bălăcindu-mă-n hainele mele fleașcă. O voce de negru cînta „Scoală-te, femeie, scoală, mișcă-ți curu’ ăla mare!” Voci traversau pereții. „Patruj’de ani! Mamă, nene, nu pot face patruj’de ani!” În noaptea aia, la doișpe, nevastă-mea mi-a plătit cauțiunea și m-a așteptat la ieșire cu niște pastile. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]