6,626 matches
-
Născută din nevoia unei reviste literare la Cernăuți, pentru că luptele politice fratricide din Bucovina se aflau în toi și luaseră un caracter prea personal, cu o notă puțin obișnuită, cu tabere constituite nu pe bază de principii ideologice, ci pe simpatii personale, cu trădarea intereselor românești, și apeluri la intervenția străinilor, neglijarea problemelor majore ale românilor, dar cu înjghebarea unor partide de clasă, erau fenomene pe care publicația trebuia să le clarifice. Mai ales că tinerimea bucovineană, formată la școala românească
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
să le clarifice. Mai ales că tinerimea bucovineană, formată la școala românească, îndrumată de unii profesori cu vederi mai largi, treziți la conștiința națională și încălziți de mândria națională, acumulate din vechiul regat,refuza înregimentarea lor în partidele existente, cu simpatie la ideea statului austriac, și doreau altceva: românismul. Dacă dincolo de politică, tinerii făceau fie și numai literatură, ei nu aveau unde să o publice, iar cuprinderea ei în publicațiile existente, de obicei presă de partid, ar fi fost bănuiți de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
la ideea statului austriac, și doreau altceva: românismul. Dacă dincolo de politică, tinerii făceau fie și numai literatură, ei nu aveau unde să o publice, iar cuprinderea ei în publicațiile existente, de obicei presă de partid, ar fi fost bănuiți de simpatie și aderență la cei care patronau foaia. Iar în vremea aceea, în foiletonul multor ziare, iscăleau totuși nume multe, insuficient cunoscute: G. Rotariu - Rotică Codrean (G. Tofan), V. Vitescu (V. Vitencu), Leandru, S. BeucaCostineanu, Taniu și N. Dracinschi, V. Huțan
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sau aproape!) colegilor mei de la Facultatea de Litere a Universității din Salerno, o universitate de provincie, dar cu un număr de studenți poate mai mare decât al celor din München șicu un staff de proporții echivalente. În ce mă privește, simpatia mea față deel a crescut proporțional de fiecare dată când am auzit că era ținta unor acuze grave și neîndemânatice din partea unor personaje pentru care am încă o stimă considerabilă, dar în care nu mă încred, din rațiuni temeinice. Menționez
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de istoria religiilor pentru licee, unde ideile dvs. vor fi amplu utilizate - mă întreb dacă există lucrări asemănătoare pentru liceele franceze. Sper că dna Eliade este bine și noi, soția mea și cu mine, îi prezentăm omagiile noastre pline de simpatie. Vă trimit urările mele de mai bine, Stig Wikander P.S. Bineînțeles, căderea Anei Pauker a bucurat pe toată lumea - dar ce înseamnă asta? - mereu vor exista bandiți care s-o înlocuiască... ȘȘAm remarcat prea târziu că am trimis cartea lui Abrahamsson
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Ascona. După cum știți, ei și-au petrecut Șsubl. S.W.Ț vacanța foarte aproape de Ascona, la Solduno, unde Kerényi le-a găsit o vilă nu foarte scumpă. Widengren s-a arătat foarte amabil, destul de prevenitor, și îmi vorbea cu mare simpatie de dvs. M-a rugat să încerc să-i plasez la Payot traducerea la Religionensvärld, a cărei a doua ediție suedeză va apărea peste puțin timp2. I-am promis să mă ocup, deși nu îmi fac prea multe speranțe. (Bănuiți
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nici un efort oficial”. Pentru istoria deziluziilor provocate de Gheorghiu, vezi și Virgil Ierunca, Trecut-au anii..., Humanitas, București, 2000. 8. Amănuntele nefaste ale biografiei primilor ani de exil petrecuți în Franța s-au cristalizat pentru Eliade ca o consecință a simpatiilor sale legionare. În toamna lui 1946 Eliade ar fi putut primi, prin ordinul Ministerului francez al Educației, o catedră la École Pratique des Hautes Études. Fiind cetățean român, decizia finală nu se putea lua fără consultarea Legației- „ministrul nostru, distinsul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
despre ce este vorba, probabil un ulcer de stomac. Prin urmare, nu vă va putea întâlni la aerodrom, dar va fi acolo cineva care vorbește franceza. Fiți bine venit. Gândurile cele mai bune doamnei Eliade. Primiți, domnule, sentimentele mele de simpatie, Gunnel Wikander”, Lund, 12 aprilie 1952. „Din păcate, Stig Wikander fusese de curând internat într-o clinică, și, deși ne vedeam zilnic, n-am putut sta îndelung de vorbă, așa cum ne făgăduisem. I-am cunoscut însă soția și cele trei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
An Adventure in Collecting the Past, Princeton University Press, 1982. S-a presupus și că la originea acestui refuz s-ar fi aflat eventuala tensiune dintre poziția ferm anti-nazistă a lui Kerényi, înainte și după război, și descoperirea treptată a simpatiilor față de Garda de Fier ale lui Eliade, care devenise tot mai influent în cercul de la Ascona. Acestei insinuări, Moshe Idel i-a răspuns foarte prompt: fostele opțiuni politice ale celor doi savanți nu au influențat în nici un fel relația lor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nouă ediție o pregătesc acum. Iertați-mi stilul telegrafic - sunt într-atât de copleșit de muncă, fiindcă au trecut mai bine de cinci săptămâni pe care le-am „pierdut”. Urându-vă bun venit la Uppsala și Stockholm, rămân cu toată simpatia al dvs.ș,ț Geo Widengren II*tc "II*" (nedatată)** Drag coleg și prieten, Acum două săptămâni vă trimisesem cartea mea fenomenologică - spre stânjenirea mea, am primit-o înapoi azi-dimineață. „Necunoscut” etc. Nu-mi explic acest accident. Îmi încerc din
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
să primească premiul Nobel pentru prima dată tocmai astăzi un român, care nu scrie pe linie. De aceea l-a și trimis pe Zaharia Stancu la Stockholm ca să arate acolo, în cercurile autorizate, că Guvernul român n-ar privi cu simpatie o asemenea distincție acordată lui Blaga. De aceea a și fost abandonată pentru moment această idee". Cazul lui Blaga este plin de similitudini cu cel al lui Boris Pasternak, laureat Nobel pentru, între altele, Doctor Jivago, și obligat de guvernul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și simplu treceau sub tăcere. Noi am ajuns la libertatea în creație pe care unii din noi o visau, la literatura pe care Lenin o prezicea: "Aceasta este o literatură liberă, pentru că nu lăcomia și carierismul, ci ideea socialismului și simpatia pentru cei ce muncesc vor face să se înroleze în rîndurile ei noi și noi forțe. Aceasta va fi o literatură liberă, pentru că ea nu va servi unei eroine suprasătule, nu celor zece mii din pătura de sus care se plictisesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu aproape toți piteștenii, regimul comunist i-a ales drept țapi ispășitori pe legionari; alegerea n-a fost întîmplătoare, fiindcă se știa că legionarii erau adversarii cei mai de temut ai regimului comunist și ei nu se bucurau nici de simpatia marilor democrații din occident. 8) Alături de legionarii incriminați, ca lucrul să pară credibil în fața străinătății, a început și o mică parte din oamenii Securității, conducerea închisorii de la Pitești și Gherla; numai că, în vreme ce grupul Țurcanu a fost executat, securiștii așa-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de drept comun, spărgător, Jidic se numea, acum era, eu l-am văzut cu grade, dar se zicea că fusese maior, acum se zice că ar fi fost avansat colonel. Și Jidic ăsta avea o stimă pentru mine, avea o simpatie, stimă n-aș putea să zic, avea o simpatie, acționam așa, le făceam jocul lor, mi-a spus că a vorbit cu Drăghici, care e supărat pe mine, tov. ministru e supărat pe tine, și eu am să-i spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
eu l-am văzut cu grade, dar se zicea că fusese maior, acum se zice că ar fi fost avansat colonel. Și Jidic ăsta avea o stimă pentru mine, avea o simpatie, stimă n-aș putea să zic, avea o simpatie, acționam așa, le făceam jocul lor, mi-a spus că a vorbit cu Drăghici, care e supărat pe mine, tov. ministru e supărat pe tine, și eu am să-i spun cum acționezi, că ai lucrat cum trebuie, răspunzi bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dintre cei mai plăcuți și mai interesanți camarazi de pușcărie, își purta zeghea ca pe un costum de vacanță, iar conversația lui schimba baraca mizerabilă în salon. Avea geniul rîsului. Se amuza copios de nefirescul existenței noastre, cu înțelegere și simpatie față de suferința generală, cu dispreț pentru prostia unora. Atunci cînd se pornea pe rîs, se metamorfoza (avea și o teorie a pseudomorfozelor) într-o sticlă de șampanie, al cărei conținut nu se mai termina. Butelia aceea cu lichid înspumat arunca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se ascundeau sub diverse pseudonime pentru a scăpa de judecata aspră a minților înverșunate. Știau foarte bine că indiferent cât de bine ar fi scris, cântat, pictat sau orice altceva ar fi făcut, numele lor adevărate ar fi știrbit din simpatia care li s- ar fi cuvenit pe drept. Ușor îi mai iubeau oamenii pe- ai lor în acele timpuri și greu îți făceai loc în inimile lor dacă erai ovreu sau țigan. Dar de ce nu te iei, domnule, în serios
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
zice și mai cântă una-două când trebuie ? Și el face politică, probabil, în mintea dumneavoastră. Și astfel a ajuns Cristi, nici gardist fiind, zvonindu-se că e comunist, nici comunist fiind, zvonindu-se mai apoi că e gardist. Neatrăgându-și simpatia niciunora, ce îl doreau cu ardoare pentru puterea sa de influență, pe care n-a folosit-o niciodată în scopuri politice, nu a atras nici admirația vreu- nora, când indiferența era considerată înaltă trădare de ambele părți. — Ce ești așa
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
adolescenți sau post-adolescenți, a poeților și a aventurierilor de orice fel. Omenirea, În epoca așa-zis sclavagistă, „s-a organizat” În jurul unor imperii militare, În cea feudală - pentru care noi, ca și maestrul nostru Eminescu! avem o anume Înclinare și „simpatie”! -, În jurul unor mari familii, iar din sânul acestui generic numit feudalism s-a născut ideea sfântă nouă azi, cu care am crescut și care ne-a format - de națiune! Ce va fi mâine? Nu știm și, după căderea atâtor scenarii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Rațiu; provenit dintr-o familie ardeleană luptătoare pentru Marea Unire, pentru Ardealul românesc, om de afaceri din Marea Britanie și care Înainte de decembrie ’89 inițiase În S.U.A. congrese ale „Românilor de pretutindeni”. Rațiu, În câteva rânduri, mi-a dat semne de simpatie, dar am ezitat să fac acel pas de „apropiere activă” de P.N.Ț.; astăzi, citindu-i jurnalele, regret de a nu o fi făcut. Deoarece, „cearta” dintre cei doi, Coposu și Rațiu, a dus nu numai la o Întârziere a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bucuria „ascunsă” pe care tinerelul care am fost a trăit-o citind și recitind aceste două romane fundamentale - ce sunt mai mult decât atât! - se explică și prin faptul că găsisem o justificare profundă, amplă, a propriilor mele Înclinări și simpatii instinctive Într-un moment În care, anii cincizeci, profund și brutal staliniști!, individul și cultul, valoarea sa erau nimicite În praf pentru cultul maselor și al „rolului lor În istorie”. Dar... după ce ne deosebim „noi, romanticii” sau „postromanticii” sau, mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Primul a publicat În 1935 volumul-eseu Bucarest, cea de-a doua, mai târziu, Începând din 1960, o Trilogie balcanică, ale cărei prime două volume (Marea șansă și Orașul decăzut) au drept cadru România anilor 1939-1940. Cel dintâi privește țara cu simpatie, cealaltă cu o antipatie nedisimulată. Remarcabilă În această nepotrivire este Însă acordul fundamental asupra caracterizării civilizației românești În sine. Celor doi vizitatori, care altminteri nu au nimic comun unul cu celălalt (În afara apartenenței lor la cultura apuseană), România le apare
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
putut menține atâta vreme! Era menit să dispară de când se născuse. România se afla În situația particulară a unei țări căreia comunismul Îi era cu deosebire străin. O țară predominant rurală, fără o tradiție consistentă de stânga și fără vreo simpatie pentru ceea ce venea de la Moscova. Era, din acest punct de vedere, la antipodul Cehoslovaciei (al Cehiei Îndeosebi), țară urbanizată și industrializată, cu un partid comunist puternic și unde simpatiile nu lipseau pentru „marele frate“ slav de la Răsărit (Înainte de război, partidul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
predominant rurală, fără o tradiție consistentă de stânga și fără vreo simpatie pentru ceea ce venea de la Moscova. Era, din acest punct de vedere, la antipodul Cehoslovaciei (al Cehiei Îndeosebi), țară urbanizată și industrializată, cu un partid comunist puternic și unde simpatiile nu lipseau pentru „marele frate“ slav de la Răsărit (Înainte de război, partidul comunist număra În România doar o mie de membri, În Cehoslovacia — 80000, În Ungaria — 30000, În Polonia — 20000, În Iugoslavia — 15000 și În Bulgaria — 8000). Paradoxul este că această
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mare majoritate pe Iliescu. Însă apelul la ceea ce putea deveni un război civil a descalificat moral Puterea și, În primul rând, pe Iliescu. Occidentul privea cu uluire la ceea ce se Întâmplă. În primul moment, revoluția română suscitase un val de simpatie În Întreaga lume. Cu atât mai puternică a fost dezamăgirea, odată ce notele false s-au Înmulțit. Iar „mineriada“ din iunie a pus capac la toate. Prin voia propriilor conducători — mai preocupați de viitorul lor decât de viitorul țării —, România s-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]