6,281 matches
-
cel cu care vibrez în chip surprinzător cu greu va fi învoită și cu greu va avea acces la priceperea semenilor mei... Îl trezi din cugetarea-i aparte directorul de colegiu, fost coleg de promoție al doamnei, care se ridică solemn, conștient de importanța lui proprie, precum și de gravitatea momentului, simțindu-se dator să cuvânteze: Profesore, Teoria dumitale de excepțională valoare va fi așezată la loc de cinste în Panteonul marilor descoperiri ale umanității din această epocă de aur, ea trebuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tămbălău în Cetatea noastră în toată noaptea aceea... Iar pe furnica-hoață Marea Farmazoană a exclus-o din Ordinul înaripatelor fără aripi, fiindcă încălcase știuta Lege ca, niciodată, să nu apeleze la ceea ce era neîngăduit: la vulgarul Miracol! Seara, la sindrofia solemnă, greierele-viorist, căruia îi plăcuse de tânăra furnică, atât de simplă în felul ei de a raționa (c'est un roseau pensant! medită el), căuta să-i stea mereu prin preajmă. O invită la dans și, pe netede hexagoane de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu mine acum. Viitorul pentru mine nu e pierdut, numai să fac șapte ani și să mă eliberez, să mă ajute bunul Dumnezeu, să fiu liber și să pot demonstra la societate că pot să fac ceva la viață. Promit solemn la conducere și la bunul Dumnezeu că o să fac ceva bun dacă mă eliberez. Familia pentru mine, nu pot să spun despre ei... Adorm cu ei în gând, mă trezesc cu ei în gând. Au promis că nu mă lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
liniștea în sălașul adânc, al inimii prinse de tumult. Clocotul se aude până departe, la al treilea cer. Îngerii amuțesc, consternați de tristețea care urcă în valuri, treaptă cu treaptă, implorând bucuria. Tăcerea strigă. Cerul uimit îngenunchează și el în solemnă așteptare. Încetul cu încetul, zbuciumul se stinge, ochii se deschid larg, inima își domolește suspinul, timpul o ia din loc, iar sufletul zâmbitor dă mâna cu pacea. Candela încă mai pâlpâie, ruga urcă, dar timpul nu se mai oprește până la
Candela inimii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83373_a_84698]
-
ne întoarcem de la jumătatea unui concert înapoi spre începutul lui! Dar nu se poate. Un cântec îmbătrînește în timpul cât îl cântăm. El începe tânăr, luminos, plin de încredere și de speranță. Se maturizează, continuă îngîndurat, apoi deodată îmbătrînește. Uneori îmbătrînește solemn, alteori îmbătrînește melancolic. Asta n-are importanță. Ceea ce contează e că se apropie de sfârșit și de moarte. O moarte somptuoasă nu e mai puțin moarte... Dacă am încerca să ne întoarcem... dar nu, nu se poate. Nici să ne
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
serios, încît fără voie m-a ascultat. După câteva clipe i-am făcut un semn condescendent. ― Poți să stai jos acum. M-am așezat și eu pe lada goală, ca pe un jilț. Nici un judecător n-a arătat, cred, mai solemn pe jilțul său. Am răsfoit cele câteva hârtii albe, după care am anunțat cu o voce gravă: ― Începem audierea martorilor. Și m-am întors spre ea, făcîndu-i semn să se apropie. ― Jură că vei spune adevărul și numai adevărul. ― Jur
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
firmă măruntă ca aceasta, dar îi ținea o companie plăcută, era loială și, cel mai important, era discretă. — Nu trebuie să discutăm ceea ce vedem în profesiunea asta, subliniase Mma Ramotswe când o angajase, iar Mma Makutsi încuviințase dând din cap solemn. Mma Ramotswe nu se aștepta ca ea să priceapă ce înseamnă confidențialitatea - botswanezilor le place să discute tot ce se întâmplă - și a fost surprinsă să afle că Mma Makutsi înțelege foarte bine ce implicații are clauza de confidențialitate. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
culeagă pietricele. — Acesta este cuarț, îi explică, arătându-i o bucată de rocă albă. Câteodată se găsește aur în cuarț. Ea luă roca și o examină. — Îți plac pietrele? — Vreau să mă fac geolog, îi spuse el pe un ton solemn. La noi în hotel stă, din când în când, un geolog. El mă învață să deosebesc rocile. Îi zâmbi încurajator. — Ar fi o slujbă interesantă, comentă ea. Aproape ca și munca de detectiv. Cauți lucruri. Îi dădu înapoi bucata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în sala de sport, la culesul frunzelor. Parcul era dincolo de stradă. În parc creșteau statui. Parcul era concesionat cimitirului. Istoria aliniată simetric de-a stânga și de-a dreapta aleilor. Petru își primea zilnic porția de complicitate. Pe soclu, moartea este solemnă; mai sus de trunchiul copacilor, se moare ca în cer. Copii, ce este scris pe bustul Veronicăi Micle? Da, bravo! 10! L-a iubit mult, a iubit-o, era frumoasă, avea părul blond, obrajii catifelați, ochii... și profa, babă trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și desface-mă ca pe o scoică, dar lasă-mi arca întreagă. Dintr-un bulgăre de pământ Dumnezeu și-a modelat obsesia de a nu fi singur cu fiecare ființă plămădită, tot mai al nimănui. Fericirea lui Petru, la apelul solemn, în cataloagele cerului, o promisiune amânată. I se cuvenea să primească nu cu firimitura, nu cu lingura, nu cu potirul, ploaie de fericire ar fi meritat să-i inunde sângele, furtună de fericire în inimile netăiate împrejur. Privea Petru fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zidește împrejur până când sângele se va elibera din strânsoare și va lega cărămida precum cuvântul lui Dumnezeu!" Manole, pe atunci, suferea ca orice pământean de naivitatea lui Adam, de egoismul lui Noe, de trufia lui Moise, de orgoliul lui Iisus. Solemnă, pădurea îngâna cântare: "Toată grija lumească să o lepădăm, cu taină să o lepădăm!" Umbrele sălciilor, precum niște femei la necurăție, umpleau pridvorul; plopii făceau închinăciuni ca-n vreme de furtună, vântul îndoia genunchii; stejarii legau nod în frunze pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
proști, copii neînțărcați, cum îi scapi din mână, se bagă în căcat până la gât. Of, Doamne! Am și eu un specimen acasă, mi-am tocat nervii cu el, beizadea mamei lui de nesimțit!" După fiecare concluzie, procurorul lua un aer solemn, calm, demn, introspectiv, apoi, de unul sigur, se aproba ferm, fără dubii. 71. Nu era închis pentru prima dată, i s-a mai întâmplat în '89. Pe 14 decembrie, la Iași, manifestele anunțau despre niște portocale ce urmau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spectral, abstract, parcă duh, parcă nălucă, i-a atins umărul, apoi s-a depărtat brusc, speriat. În bezna celulei, două respirații aproape stinse trădau prezența. Petru a încercat o poziție de drepți în fața arătării difuze, un salut milităresc, un aer solemn. Petru a inspirat moartea ca pe o aromă de primăvară timpurie, apoi (în virtutea amintirilor) a scuipat-o ca pe o bucată de plămân putred: Bunicul avea o vorbă: moartea nu trebuie luată în seamă. Cu moartea nu se cade să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cetățenii Celui Mai Mare Imperiu. Era nervos, încordat, timid, aproape mut, avea o înfățișare jalnică. Mai bine de zece ani fusese ținut departe de afacerile interplanetare și locale. Enro se întrerupse, grav, și cu ochii lucind. Continuă pe același ton solemn, - Din această dimineață a dat dovadă în două rânduri de sclipiri de clarviziune și de comprehensiune străine caracterului său. În timpul săptămânii acesteia pe nava amiralului Paleol s-a purtat, într-o anumită măsură, conform cu trecutul său. În timpul celui din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
imaginare. Noi, cele de sector, gândi moartea, suntem cele care realmente muncim serios, curățind terenul de excrescențe, și, de fapt, dacă cosmosul o să dispară, nu m-ar surprinde deloc dacă asta nu o să se Întâmple ca urmare a unei proclamații solemne a morții universale, răsunând printre galaxii și găuri negre, ci ca un ultim efect al acumulării micilor morți particulare și personale care intră În responsabilitatea noastră, una câte una, ca și cum găina din proverb 7, În loc să-și umple gușa bob cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se așază pe un umăr sau fac un semn de adio, când lucrează, când stau liniștite, când dorm, când se trezesc, și atunci moartea, terminând observația, conchise că nu e adevărat că antonimul Îngâmfării ar fi umilința, chiar dacă o jură solemn toate dicționarele din lume, bietele dicționare, care trebuie să se călăuzească pe ele și să ne călăuzească și pe noi cu cuvintele existente, când sunt atâtea cele care Încă lipsesc, de exemplu, acesta care ar fi contrariul activ al Îngâmfării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de făcut, nici gânduri speciale. M-am gândit că într-o bună zi mi-aș fi amintit de momentul acela și l-aș fi umplut cu ceva care nu exista. Amintindu-mi, aș fi găsit maniera în care să redau solemn ceva acum apărea doar inutil. Am luat un pumn de pământ, să-l pun în buzunar, credeam, să-l las să-mi curgă printre degete ca și cenușa, dar l-am vârât în gură. Am mestecat pământ, Angela, poate fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dintr-o scrisoare precedentă, din New York, originea ineditelor oferite de Marana pare să fie cu totul alta: „Sediul OEPHLW, cum puteți vedea din hârtia cu antet, e situat în vechiul cartier Wall Street. De când lumea afacerilor a pustiit aceste edificii solemne, aspectul lor bisericesc, derivat de la băncile englezești, a devenit mai sinistru. Sunt la un citofon. Sunt Ermes. Vă aduc începutul romanului lui Flannery. Mă așteptau de o bucată de vreme, de când telegrafiasem din Elveția că reușisem să-l conving pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
felul principal, încă ceva de băut și un platou cu trufe cu sos de brânză. — Ei, ce zici? întrebă Emmy. — Maică-mea te-a pus să-mi faci asta? — Da, scumpo. A fost ideea mamei tale ca eu să promit solemn că anul viitor o să mă culc cu fiecare bărbat pe care îl cunosc, iar tu să fii de acord să te vezi numai cu o singură persoană. E o tipă deșteaptă, spuse Emmy. — Haideți, oameni buni, să fim serioși o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
reputația lui. Or, către sfârșitul acestei luni, autoritățile ecleziastice ale orașului nostru hotărâseră să lupte împotriva ciumei prin propriile lor mijloace, organizând o săptămână de rugăciuni colective. Aceste manifestări ale pietății publice urmau să se încheie duminică printr-o slujbă solemnă ținută sub protecția Sfântului Roch, sfântul ciumat. Cu această ocazie i se ceruse părintelui Paneloux să ia cuvântul și de vreo cincisprezece zile el se smulsese de la scrierile sale despre Sfântul Augustin și Biserica africană, cu care își cucerise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
surprinzător care, cu multe nopți în urmă, pe terasele de deasupra ciumei, urmase atacului porților. De pe atunci se gândise la această tăcere care se ridica din paturile în care el lăsase să moară oameni. Pretutindeni era aceeași pauză, același interval solemn, mereu aceeași potolire de după bătălii, era tăcerea înfrângerii. Dar aceea care îl învăluia acum pe prietenul lui era atât de compactă, se potrivea atât de perfect cu tăcerea străzilor și a orașului eliberat de ciumă, încât Rieux simțea clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Park Avenue. Sincer, îmi sfâșie inima. Sinceritatea ei în legătură cu cele mai bune prietene e încurajatoare, dar noroc că nu sunt bârfitoare, altfel, cele mai multe dintre prietenele ei nu i-ar mai fi mult timp prietene bune. Brusc, Julie deveni neobișnuit de solemnă. Mă anunță că are să-mi spună ceva serios. —Charlie se-ntoarce la LA. Sunt răvășită, bineînțeles, dar am insistat să-mi trimită flori o dată pe săptămână și a acceptat imediat... Ce drăguț! E clar că Julie îl are pe Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
inima, dacă doar crede că e îndrăgostit fără să fie. Eugenia, doamnă, domnule, m-a trezit la viață, la adevărata viață și, indiferent a cui ar urma să fie, eu îi datorez recunoștință veșnică. Și acum, la revedere! Și plecă solemn. Dar nici nu plecase bine, și doña Ermelinda strigă: — Fetițo! XII — Domnișorule - intră a doua zi Liduvina să-i spună lui Augusto -, a venit călcătoreasa. — Călcătoreasa? A, da, să poftească! Fata intră aducând coșul cu rufăria lui Augusto. Se priviră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
știam ce spun. — Și Rosario aia... — Oh, pentru Dumnezeu, Eugenia, nu-mi mai aminti de asta, nu te mai gândi la Rosario! Eugenia își scoase atunci pălăria, o puse pe o măsuță, se așeză din nou și apoi, tacticos și solemn, zise: — Bine, Augusto, dacă tu, care ești la urma urmelor bărbat, nu te consideri obligat să te ții de cuvânt, nici eu, care nu sunt nimic mai mult decât o femeie, nu trebuie să mă țin de el. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spaima lui. — Exact. Ei bine, așa e prostul negativ sau defensiv. Când i se năzare o prostie, și el știe că așa este, când se pregătește să repete unul din locurile comune ale bunului-simț pur, oglindă a trivialităților, o proclamă solemn și emfatic, de parcă ar rosti un aforism profund sau ar descoperi un principiu luminos de extracție proprie, dar numai pentru ca altcineva, la fel de prost ca el, să pice în laț. Mă credeți prost? Păi eu, ca să mă apăr, mă voi preface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]