5,479 matches
-
mai blestemat, O sabie au luat, Sfântul tău cap ți-au tăiat Și de trup te-au dezlegat Și-ai rămas părăsit De nimenea socotit <endnote id="(81)"/>. De data aceasta, știm exact când, unde și cine a „izvodit” aceste stihuri : „decât toți mai păcătosul” crâsnicul Picu Pătruț, din Săliștea Sibiului, la 1842. Simeon Florea Marian <endnote id="(141)"/> și, după el, Tudor Pamfile <endnote id="(112)"/> au refăcut istoria și legenda Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, numit „Sf. Ioan
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sportivi, buturuga mică răstoarnă carul mare. Din păcate nu eram nici la fotbal, nici pe vremea lui Mircea cel Bătrân (nedevenit încă cel Mare). Apropo de domnitorul muntean cântat de Eminescu în Scrisoarea III. În acele zile, pornind tocmai de la stihurile eminesciene evocând sfidarea adusă lui Baiazid, poetul Niculaie Stoian a născocit, prin parafrază, vizându-l evident pe Brejnev, versurile vieții sale: „N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid / Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Leonid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Assisi!), amestecându-le apoi pe amândouă cu multe alte noțiuni, complet străine, precum șovinism, naționalism, rasism, a îndrăznit să declame Eminescu. O mai făcuse și altădată. Acum a ales un cunoscut pasaj din „Împărat și proletar”, oprindu-se și incluzând stihul ce se termină cu „căci morți sunt cei muriți”. Ultimul cuvânt rostit de recitatorul improvizat a fost acoperit de „Aplauze puternice, prelungite” (citez din România liberă din 24 iunie 1988, p. 3). Poate, altădată, și de urale. Căci această scenă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a creat la Soroca o mișcare culturală de mare prestigiu despre care scrie atât de frumos poetul Dimitrie Iov. 1971 C. A. Munteanu În numele vechilor idealuri, a purității gândurilor și simțămintelor noastre dintotdeauna Îți pun la Îndemână un volum de stihuri „Vestala neagră”. Nu se Înstrăinează asemenea pământului natal, cu nici un preț. Să-ți rămână semn al trecerii noastre batjocorite. 1973 Țepelovanu Vasile - Ploiești. Curajul sorocenilor de a se aduna din nou va fi urmat cu siguranță și de alți absolvenți
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Călinescu vorbise la Fălticeni despre psihologia provincialului. În toată această atmosferă Nicolae Labiș se pregătea pentru ce avea să ajungă mai târziu. La Fălticeni a cunoscut-o pe Lucica Boroianu, muza care, dintre toate, i-a inspirat cele mai frumoase stihuri de dragoste. JERTFA UNIRII În spirit patriotic, după 1859 capitala Moldovei a renunțat la poziția de cel dintâi oraș al țării, în noua Românie mulțumindu-se dor cu rolul de capitală culturală. Avea cea mai veche universitate, oameni de spirit
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ci ne-a mințit. Privind înapoi, la existența adevărată, descoperim că ne-a stat mult mai bine ascunși în păduri decît cu mîna pe sabie. Probabil că nici balada legendarei Miorița n-a fost culeasă pe de-a-ntregul. Lipsesc ultimele stihuri, cu deznodămînt tragic, în care pesemne că oaia, demoralizată de suprimarea baciului celui vrednic, își marchează un autogol epocal și decisiv. Pînă în clipa critică, Steaua avusese o existență peste așteptări, iar după trecerea ei, a încercat să alunge, prin
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
prelucrare a lui N. Costin după Antonio de Guevara. Toate acestea reprezintă însă numai un material care a rămas neprelucrat artisticește. POEZIA Deși Hasdeu pretindea a fi găsit într-o psaltire versuri războinice compuse de chiar Ștefan cel Mare, întîiele stihuri (slavone) ce se cunosc sunt ale lui Udriște Năsturel din Molitvenicul slav de la 1635, repetate apoi în Pravila de la Govora din 1640. Întâia epigramă română vine ca un răspuns în Cartea de învățătură a mitropolitului Varlaam (Iași, 1643): Deși vezi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Cartea de învățătură a mitropolitului Varlaam (Iași, 1643): Deși vezi cândva sămn groaznic, Să nu te miri când se arată puternic. Sunt în total 12 versuri stângace, făcute în sudori, după care urmară și altele. Într-un grup de 8 stihuri ale lui Varlaam găsim și o primă "imagine": Valuri multe rădică furtuna pre mare, mai vârtos gândul omului întru lucrul ce are. Abia Miron Costin poate fi socotit ca un liric în adevăratul sens al cuvântului (dădea și câteva lămuriri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de Scudéry. E vorba de "căile amorezești", de temutul, fratele prepusului și clevetirii, prieten al necredinței, de căială și alte abstracțiuni de acestea. V. POGOR, N. DIMACHE, I. PRALE Comisul Vasile Pogor, traducător al Henriadei lui Voltaire (1838), a lăsat stihuri de modă veche, străbătute de simțul deșertăciunii și de grija mântuirii, descriind în tuș foscolian sinistritatea cimiterială: Galeriile surpate, stâlpii sfărmați și căzuți Peste aur, peste lustru îi văd cu mușchiu învăscuți, Scările, ce se văd roase de omenescul picior
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
jucând în jurul focurilor, la răsunetul fluierelor câmpenești, caii nechezând, boii călcând apăsat înaintea plugurilor, taurii, mieii: Plăcute zbierări de turme Aerul îl umple tot; Tauri grei p-ale lor urme Apăsate mugiri scot. În poezia conceptuală, Văcărescu are vibrație, dignitate. Stihurile făcute sub stemă în 1818 (La pravila țării) se întemeiază pe un umor trist de imagini: vultur degenerat în corb, romanul în român. Ceasornicul îndreptat cultivă intenționat monotonia. În vreme ce poetul roagă ceasul să treacă repede peste clipele rele și să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care poetul arată o insațietate lirică infinită, nesăturată nici măcar cu prestigiul lui Eminescu: Pe Eminescu, noi poeții tineri, Zadarnic încercăm, nu-l vom ajunge. Cântecele lui fără seamăn Sunt pentru noi miraj de neatins... Dar Eminescu nu cuprinde tot În stihurile lui dumnezeiești. Durerea romînească-i mult mai mare Și n-o cuprinde toată nici un cântec. Interesanți sunt I. O. Suceveanu pentru poezii cu ziceri "ca prin țara Ouașului", C. Argintaru și moțul V. Copilu-Cheatră pentru dialectalismele lor. Ion Th. Ilea dă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Teodoreanu, T. și-a adunat poeziile, parodiile, epigramele, aforismele, fabulele în volumele Scuzați pentru deranj..., Tatuaje (1977), Revers (1980), Complimente necesare (1983), Acarnița (1986), Zâmbete cu supliment (1987), Asta-i situația (1989), Cartușiera (1991), Dioptrii pentru ochelarii de cai (1995), Stihuri marțiale (1999) ș.a. Este autorul unor antologii consacrate epigramei, parodiei, aforismului, fabulei și foiletonului. Ținta satirei lui poate fi colegul de breaslă, scriitorul, măruntul funcționar, marii șefi, ca și „monștrii sacri”, fenomenul social ori situația cotidiană, prozaică: „Orice imperiu /Are
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
Asta-i situația, Chișinău, 1989; Stați jos, copii!, Chișinău, 1990; Cartușiera, pref. Victor Prohin, Chișinău, 1991; De ce v-ați dus de-acasă?, Chișinău, 1991; Bocetul, Chișinău, 1992; Dioptrii pentru ochelarii de cai, pref. Victor Prohin, Chișinău, 1995; Ghicitori, Chișinău 1995; Stihuri marțiale, Chișinău, 1999; Toporul taie închinându-se, pref. Const. Zărnescu, Cluj-Napoca, 2000; Coloana nătângilor, Chișinău, 2001; Îngerii din cerul gurii, pref. Const. Zărnescu, Cluj-Napoca, 2003. Antologii: Mere acre, Chișinău, 1982; Atlas comic, Chișinău, 1987; Unei, unui, unor... (Epigramă românească), Chișinău
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
dependentă de cea Catolică. Trădarea preotului Atanasie, principala unealtă în mâna oficialităților, îi stârnește lui T. o indignare furioasă și determină alcătuirea a două capitole lirice: Plângerea oilor în mijlocul lupilor și, în versuri, Arăta-vom și alte ale lui Atanasie stihuri. Cu anul 1713 se reia pomelnicul preoților din Șchei, a căror activitate este de acum strâns legată de împotrivirea față de unirea cu catolicii. Pe fondul acestor preocupări generale sunt inserate și fapte mai puțin importante, ținând de administrație și de
TEMPEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290130_a_291459]
-
poeme”) sau discret și romantic („Rochia ta de-un galben aprins îmi acoperă inima / uimind-o ușor / o grâne, câmpuri!”), poetul va imagina o lume nostalgică, al cărei principal reper va fi „nucul din ogradă”. Și Fuga statuilor (1979) conține stihuri compuse „sub semnul dragostei de țară” (Noaptea în câmp, Au plecat olteni la coasă, Teascuri de struguri, Poveste cu dealuri, Somnul secerătorilor). Ț. îmbracă teme bucolice în haine moderniste, insistând, cu o nestăpânită propensiune metaforică, asupra lucrurilor care trebuie păstrate
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
și meditații asupra morții. În Ostrovul iubirii (1986) poeziile, alcătuite din câte patru catrene, pot fi citite într-un flux continuu, ca un singur poem, iar titlurile - lungi și gândite ca într-un puzzle - se întrepătrund, de asemenea, ca niște stihuri interdependente. „Landul”, „crinii somniei”, „cerul iadnic”, „timpul nimbat” ș.a. sunt combinații lexicale proprii autorului care, mereu cu o poză teatrală, ridică osanale, compune litanii, epitalamuri - versuri de adorație etc. Zoe Dumitrescu-Bușulenga vede la T. o „confesiune târzielnică”, în dulcele stil
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
mai 1895, apoi la 20 februarie și la 3 martie 1898. Este redactată, așa cum se specifică în primul număr, de un grup alcătuit din tineri fără experiență literară. Din proza sau din poeziile publicate nu lipsesc semnele talentului. Notabile șunt stihurile lui Jean Boniface Hétrat. O vagă atmosferă eminesciana și un sentimentalism discret caracterizează versurile lui Const. D. Popescu, în timp ce fugarele notații ale lui Victor A. (actorul Victor Antonescu), cuprinzând schițarea unei situații dramatice sau descrierea unor caractere, dovedesc spirit de
FREAMATUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287087_a_288416]
-
muncii de traducător, propune o versiune complex elaborată a poemelor lui Stéphane Mallarmé. Mai mult decât o simplă tălmăcire, Album de versuri (1988), cu secțiunile ei artistic asamblate, este o poveste despre Mallarmé și opera sa. Limeriks (1992), antologie a „stihurilor fără noimă” întocmite de Edward Lear & Comp., pentru prima dată transpuse în românește, se întemeiază pe vervă lingvistică, inventivitate asociativă și umor. Primul volum de versuri al lui F., scris în colaborare, Texte pentru Phoenix (1976), arată disponibilitatea față de resursele
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
precaritatea artistică. Ecouri argheziene, minulesciene, bacoviene etc. se întâlnesc în mod obișnuit; poezia cu care se deschide primul număr se intitulează Psalmii unui analist, alta e o „rugă”, iar sub titlul Pagini nouă și cu un semnificativ moto din poemul Stihuri este înseilată o seamă de „note” ce constituie una dintre primele prezentări integral elogioase referitoare la universul poetic arghezian, așa cum se contura el după 1910. Tonul uneori ditirambic poate șoca, dar intuițiile pe care le reflectă acest patetic „cult” arghezian
FRONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
fost pentru C. anul Titu Maiorescu; influența acestuia asupra viitorului povestitor se va dovedi nu mai puțin binefăcătoare decât aceea a lui Eminescu. Căci povestitorul își începe cariera strâns legat de aceea didactică, prin scrierea unor mici bucăți de proză (stihurile sunt nesemnificative) pentru manuale, texte din rândul cărora câteva se ridică la nivelul operei. C. se înscrie și în anul al doilea, 1864-1865, al Școlii Preparandale. Susținut în continuare de Titu Maiorescu - care era și membru al Comitetului de inspecție
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
învață pe bunica, Chișinău, 1951; Versuri noi, Chișinău, 1952; Mi-i drag să meșteresc, Chișinău, 1953; La noi în ogradă, Chișinău, 1954; Poezii și poeme, Chișinău, 1954; Bucurii pentru copii, Chișinău, 1956; Cânturi de ieri și de azi, Chișinău, 1958; Stihuri alese, Chișinău, 1958; Licurici, Chișinău, 1961; Pic, pic, pic, Chișinău, 1962; Freamăt, Chișinău. 1962; Ieșire din legendă, Chișinău, 1963; Triluri vesele, Chișinău, 1963; Dragostea noastră cea de toate zilele, Chișinău, 1966; Versuri, Chișinău, 1967; De la mic la mare, Chișinău, 1968
DELEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286718_a_288047]
-
lui transpar deprimarea și amărăciunea unui „învins al Vieții”. Primele încercări literare, nepublicate, ale lui D. sunt în franceză - versuri și proză, compuse fie dintr-o pornire spontană, fie ca exercițiu livresc. După debutul din 1885, în „Revista literară”, cu stihuri românești, va mai colabora la „Epoca”, unde se servește și de pseudonimul Bedecu, „Convorbiri literare”, „L’Indépendance roumaine”, la care folosește și semnătura Théodore Florésco, „Literatură și artă română”, „Sămănătorul”, „Adevărul de dimineață”, „România ilustrată”, „Noua revistă română”, „Rampa”, „Scena
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
aventura galantă ce a adus sfârșitul poetului Al. Hrisoverghi. Cu puțin timp înainte de a muri, D., care renunțase la poezie încă din vremea primei tinereți, a vrut să-și distrugă manuscrisele. Într-o vreme el dobândise o anume notorietate prin stihurile lui - nepublicate - făcute pentru propria-i plăcere ori improvizate „din poronca” cine știe cui. Lirica lui D., preponderent erotică, nu se îndepărtează prea mult de aceea a lui Costache Conachi și Alecu Văcărescu. Sunt acrostihuri galante, în care, într-un chip convențional
DIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
acelor valori clasice perene, care sunt culturale și morale în egală măsură. Colaborează cu versuri Volbură Poiană, Eugenia H. Ionescu (Ada Umbră), Gheorghe Năsturaș, Ion Sân-Giorgiu, iar N. Iorga inserează „versuri noi” de Ienăchiță Văcărescu (O rugăciune către Sf. Fecioară, Stihuri la Cișmeaua din Cotroceni). Proza este semnată de George Vâlsan (G. Iederă), H. Stahl, Dumitru Moruzi, S. Vârtej ș.a. Contribuie cu articole N. Iorga ( Până când s-a întrebuințat limba română oficială în Basarabia), Panait Cerna (O nouă epistolă a lui
DRUM DREPT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286879_a_288208]
-
Novac (1913), ca și pentru altele pe care le-a scris, au fost creații culese de alții, surse pe care de altfel le numește. Posedând o remarcabilă iscusință de a relata accesibil fondul subiectelor pe care le recreează nu în stihuri populare, ci în versuri de 14-16 silabe, D. și-a dobândit o mare popularitate în rândurile cititorilor fără mari pretenții, dovadă și numeroasele ediții pe care le-au cunoscut principalele sale scrieri: Isprăvile lui Păcală - 18, Gruia lui Novac - 13
DULFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286896_a_288225]