5,507 matches
-
apă și gradul ridicat de legare de eritrocite și de proteinele plasmatice , este de așteptat ca Rapamune să nu fie dializabil în vreo măsură semnificativă . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Sirolimus inhibă activarea celulelor T indusă de cei mai muți stimuli , blocând transducția semnalului intracelular , atât cea calciu- dependentă cât și cea calciu- independentă . Studiile demonstrează faptul că efectele sale sunt mediate printr- un mecanism diferit de cel al ciclosporinei , tacrolimusului și altor agenți imunosupresori . Studiile experimentale sugerează faptul că sirolimusul
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
apă și gradul ridicat de legare de eritrocite și de proteinele plasmatice , este de așteptat ca Rapamune să nu fie dializabil în vreo măsură semnificativă . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Sirolimus inhibă activarea celulelor T indusă de cei mai muți stimuli , blocând transducția semnalului intracelular , atât cea calciu- dependentă cât și cea calciu- independentă . Studiile demonstrează faptul că efectele sale sunt mediate printr- un mecanism diferit de cel al ciclosporinei , tacrolimusului și altor agenți imunosupresori . Studiile experimentale sugerează faptul că sirolimusul
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
sau intraventriculară sau asupra contractilității miocardice sau a repolarizării ventriculare . Ivabradina poate interacționa , de asemenea , cu Ih , curentul de la nivelul retinei , care este foarte asemănător curentului If cardiac . Participă la rezoluția temporală a sistemului vizual prin diminuarea răspunsului retinei la stimuli luminoși puternici . În condiții declanșatoare ( de exemplu , schimbarea rapidă a luminozității ) , inhibarea parțială a Ih de către ivabradină produce fenomenele luminoase care pot fi ocazional percepute de pacient . Fenomenele luminoase ( fosfene ) sunt descrise ca o strălucire intensă trecătoare într- o zonă
Ro_829 () [Corola-website/Science/291588_a_292917]
-
sau intraventriculară sau asupra contractilității miocardice sau a repolarizării ventriculare . Ivabradina poate interacționa , de asemenea , cu Ih , curentul de la nivelul retinei , care este foarte asemănător curentului If cardiac . Participă la rezoluția temporală a sistemului vizual prin diminuarea răspunsului retinei la stimuli luminoși puternici . În condiții declanșatoare ( de exemplu , schimbarea rapidă a luminozității ) , inhibarea parțială a Ih de către ivabradină produce fenomenele luminoase care pot fi ocazional percepute de pacient . Fenomenele luminoase ( fosfene ) sunt descrise ca o strălucire intensă trecătoare într- o zonă
Ro_829 () [Corola-website/Science/291588_a_292917]
-
puțin afectat la pacienții tratați cu infliximab , cu toate acestea , modificările de la nivelul limfocitelor , monocitelor și neutrofilelor au reflectat treceri spre valorile normale . Celulele mononucleare din sângele periferic ( PBMC ) al pacienților tratați cu infliximab au evidențiat un răspuns proliferativ la stimuli nediminuat , comparativ cu pacienții netratați ; după tratamentul cu infliximab nu s- a observat nici o modificare substanțială în sinteza de citokine de către PBMC stimulate . Analiza celulelor laminei propria din celulele mononucleare , obținute prin biopsie de la nivelul mucoasei intestinale , a arătat că
Ro_898 () [Corola-website/Science/291657_a_292986]
-
La majoritatea pacienților cu diabet, inclusiv cei cu ACO, s-au costatat anomalii ale funcției endoteliale și reglării vasculare (21). Mediatorii disfuncției endoteliale în diabet sunt numeroși, dar o cale finală comună importantă este afectarea biodisponibilității NO. NO este un stimul puternic pentru vasodilatație și limitează inflamația prin modularea interacțiunii leucocite-perete vascular. De asemenea, NO inhibă migrarea și proliferarea celulelor musculare netede vasculare (CMNV) și limitează activarea trombocitelor. In consecință, pierderea homeostazei normale a NO poate induce la o cascadă de
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
foarte vulnerabil la orice agresiune mecanică, chimică sau fizica externă. De altfel, menirea sensibilitatii pentru durere este aceea de a permite corpului sa-si utilizeze la maximum capacitatile dar fara consecinte negative ( 31 ). Pierderea progresivă și neuniformă a sensibilității pentru stimulii externi explică de ce se pot constata ulcerații la pacienții cu diabet la care o examinare neurologică grosieră a sensibilității superficiale poate duce la impresia greșită că aceasta este pastrată incă. O examinare sistematică constată intotdeauna prezența, chiar pe teritorii mai
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
diabet la care o examinare neurologică grosieră a sensibilității superficiale poate duce la impresia greșită că aceasta este pastrată incă. O examinare sistematică constată intotdeauna prezența, chiar pe teritorii mai restrânse a hipoesteziei sau reducerea vitezei cu care pacientul percepe stimulul. Un echilibru foarte delicat al sensibilității protejeaza piciorul de consecințe negative chiar in condițiile unor solicitări neobișnuite. În studii de termografie ale plantelor la alergatori s-a constatat că după o anumită 15 distanță de alergare apar pe plante așa
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
nu cantitativă a sensibilității. Pe de altă parte însă, alți autori 38 recomandă, cel puțin pentru testatarea sensibilității cu monofilamentul, metoda “alegerii forțate” (forced choise) prin care pacientului i se cere doar sa răspundă cu da sau nu la aplicarea stimulului (62). În ceea ce privește explorarea electrofoziologică, reproductibilitatea, specificitatea si sensibilitatea sunt mult imbunatatite, însă accesibilitatea ei pentru practica curentă rămâne limitată (63). De asemenea, nu întotdeauna tehnica cea mai reproductibilă și cu sensibilitatea și specificitatea cele mai bune (ex. evaluarea electromiografică a
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
cilindru are o lungime de 1,7 cm, iar diametrul lor crește progresiv de la 12,5 mm la 40 mm. Principiul metodei se bazează pe "fiziololgia si psihofizica senzorială" și permite aprecierea capacității unui individ de a discrimina senzorial doi stimuli de circumferințe diferite. Algoritmul recomandat pentru testare are ca scop stabilirea capacității de a discrimina cea mai mica diferență între circumferințe, la aplicări repetate atât in sens crescător cât și descrescător a cilindrilor. Evaluarea se face la subiectul in decubit
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
studiu prospectiv, randomizat și placebo controlat desfășurat în 38 de unități ambulatorii din Germania (120). Au fost incluși 260 de pacienți cu diabet tip 2 cu simptome de PDP (reducerea sau absența reflexului ahilian, reducerea pragului de percepție la diverși stimuli și un scor pentru simtome). Tratamentul a constat în administrare zilnică a 100, 600 și 1200 mg/zi de acid alfa-lipoic prin injectări de 30 de minute, pe o perioadă de trei săptămâni. TSS (Scorul total al simptomelor) s-a
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
ei pe cele trei segmente ale orizontului temporal - trecut, prezent, viitor. În psihologie, memoria este procesul în care informația este codificata, stocata și recuperată. Codificarea permite informațiilor din lumea exterioară să a ajungă la cele cinci simțuri în formele de stimuli chimici și fizici. În această primă etapă informațiile trebuie să fie schimbate, astfel încât să poată să fie puse în procesul de codare. Depozitarea este a doua etapă sau proces de memorie. Această implică faptul că informația este menținută pe perioade
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
încercărilor și erorilor, adaptarea devenind, practic, imposibilă. Funcția memoriei devine, așadar, o condiție bazala indispensabilă a existenței și adaptării optime, a unității temporale a personalității noastre. Ea se datoreaza plasticității creierului - proprietatea de a-si modifică starea internă sub influența stimulilor externi - și capacității lui de înregistrare, păstrare și reactualizare a „urmelor” acestor stimuli. Memoria umană a cunoscut o amplă dezvoltare istorică, în cursul căreia și-a restructurat atât schemă de functionare internă, prin trecerea de la forme imediate la forme mediate
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
bazala indispensabilă a existenței și adaptării optime, a unității temporale a personalității noastre. Ea se datoreaza plasticității creierului - proprietatea de a-si modifică starea internă sub influența stimulilor externi - și capacității lui de înregistrare, păstrare și reactualizare a „urmelor” acestor stimuli. Memoria umană a cunoscut o amplă dezvoltare istorică, în cursul căreia și-a restructurat atât schemă de functionare internă, prin trecerea de la forme imediate la forme mediate (prin limbaj și procedee mnemotehnice de natură logică), cât și aria de cuprindere
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
depozit de descompunere rapidă a informațiilor auditive, un alt tip de memorie senzorială care stochează scurt sunetele care au fost percepute pentru durăte scurte de timp. [[ tactila este un tip de memorie senzorială care reprezintă o bază de date pentru stimuli de atingere. [[Memoria pe termen scurt]] permite amintirea pentru o perioadă de câteva secunde până la un minut fără repetiție. Capacitatea să este foarte limitată: George A. Miller (1956), atunci când lucra la Bell Laboratories, a efectuat experimente care arata ca depozitul
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
au loc procesele de gândire și pe care le folosim ca să învățăm și să raționalizam diferite subiecte. Cercetătorii au făcut distincția între memoria de recunoaștere și amintire. Sarcinile memoriei de recunoaștere solicită persoanele în a indica dacă au întâlnit un stimul înainte (cum ar fi o imagine sau un cuvant). Sarcinile memoriei de amintire solicită participanților să reprimească informațiile învățate anterior. De exemplu, persoanele ar putea fi solicitate să reproducă o serie de acțiuni pe care le-au văzut înainte sau
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
amânate și provocate pentru sugari au fost utilizate pentru a evalua memorie amintirii. Tehnici utilizate pentru a evalua memorie recunoaștere sugari includ următoarele: [[Procedura comparației pereche vizuală]] (se bazează pe obișnuință): copiilor le sunt în primul rând prezentate perechi de stimuli vizuali, cum ar fi două fotografii alb-negru reprezentând chipuri umane, pentru o perioada fixă de timp; apoi, după ce a fost familiarizat cu cele două fotografii, acestor fotografii "familiare" li se adaugă o fotografie nouă. Timpul petrecut pentru privirea fiecărei fotografii
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
învățarea perechilor asociate - atunci cand un individ învăța să asocieze un anumit cuvânt cu altul. De exemplu, atunci când se administrează un cuvânt, cum ar fi "sigur" trebuie să învețe să spună un cuvant specific, cum ar fi "verde". Acest lucru este stimul și răspuns. Amintirea liberă - În această sarcină unui subiect i se cere să studieze o listă de cuvinte și apoi mai tarziu li se va cere să se amintească sau să scrie cât mai multe cuvinte pe care și le
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
de sodiu (NaCO), bicarbonatul de sodiu (NaHCO), salpetrul de Chile (NaNO), soda caustică (NaOH), boraxul (NaBO·10HO), tiosulfatul de sodiu (NaSO·5HO). Ionii de sodiu au o mare importanță în procesele fiziologice din organism, în depolarizarea membranelor, și în transmiterea stimulilor. Contrar tendinței de difuzie, pompa de sodiu-potasiu scoate ioni Na din celulă și introduce ioni K, polarizând membranele (datorită diferențelor de concentrație de Na si K față de fețele membranei), pozitiv la interior și negativ la exterior. În timpul depolarizării, sodiul pătrunde
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
1969, Dr. Malcolm Sayer (Robin Williams) este un medic dedicat și atent la un spital local din cartierul Bronx al orașului New York. După ce lucrează intensiv cu pacienți catatonici care au supraviețuit epidemiei de encefalită letargică din 1917-1928, Sayer descoperă anumiți stimuli la care răspund acei pacienți; acțiuni ca prinderea unei mingi aruncată către ei, ascultarea de muzică familiară și atingerea umană au efecte unice asupra pacienților speciali și oferă o incursiune în lumea lor. Leonard Lowe (Robert De Niro) se dovedește
Revenire la viață (film) () [Corola-website/Science/315835_a_317164]
-
1915-2003), împreună cu colaboratorii săi au elaborat o metodă de benchmarking pentru cuantificarea creativității, care a fost denumită ""Testele Torrance ale Gândirii Creative (TTCT)"" . Aceste teste de gândire divergentă au măsurat: Fluența". Numărul total de răspunsuri interpretabile, semnificative și relevante la stimuli. Varietatea categoriilor de răspunsuri relevante la problema dată. Răspunsuri care sunt neașteptate, neobișnuite, unice sau statistic rare. Adăugarea de detalii pertinente. In 1990 Torrance a eliminat scala de flexibilitate,deoarece aceasta prezenta o corelație ridicată cu fluența. Testele TTCT au
Creativitate () [Corola-website/Science/315230_a_316559]
-
Conștiența desemnează o stare corticală particulară, caracterizată printr-o sensibilitate specială, individuală, la stimuli interni sau externi, marcând o conștientizare a persoanei proprii și a mediului ambiant. Conștiența reprezintă un aspect al funcționării creierului, este deci un fenomen nervos, propriu organismelor posesoare de sistem nervos central bine dezvoltat, devenind progresiv mai complexă pe măsura
Conștiență () [Corola-website/Science/318699_a_320028]
-
veghe, integrează mesagele parvenite prin aferențele senzitivo-senzoriale din mediul extern sau intern al organismului. Conștiența implică existența și funcționarea unui complex de sisteme aferente senzitivo-senzoriale și a unor centri coordonatori, flexibili funcțional, care înregistrează, transformă în mesaj și coordonează efectele stimulilor. La nivelul centrilor mesajele capătă o anumită semnificație, sunt integrate, iar răspunsurile sunt ulterior îndreptate pe căi eferente. Există patru formațiuni nervoase importante responsabile de activarea și de trezirea corticală, respectiv de întreținerea stării de veghe: Sistemele de conducere a
Conștiență () [Corola-website/Science/318699_a_320028]
-
reflexe), "posturale" (hipotensiunea ortostatică). Din alterările de conștiență de lungă durată fac parte obnubilarea, soporul, stuporul, coma. Deși această stare clinică de gravitate extremă se aseamănă cu somnul, ea se particularizează prin aceea, că în comă pacientul devine areactiv la stimuli de orice natură. Fiziopatologia comei se bazează fie pe o distrucție mecanică a teritoriilor cheie din trunchiul cerebral sau a cortexului (coma anatomică), fie pe o dereglare globală a proceselor metabolice cerebrale (coma metabolică). Medicamentele depresoare a SNC, anestezice și
Conștiență () [Corola-website/Science/318699_a_320028]
-
pe ambele părți ale corpului. Aproximativ 6% dintre persoanele cu epilepsie suferă de crize care sunt, adesea, declanșate de anumite evenimente, fiind cunoscute drept crize epileptice reflexe. Persoanele cu epilepsie reflexă suferă de crize care sunt declanșate doar de anumiți stimuli. Printre factorii declanșatori comuni se numără luminile intermitente și zgomotele bruște. În anumite tipuri de epilepsie, crizele pot apărea mult mai des în timpul somnului, însă în alte tipuri de epilepsie acestea pot apărea aproape numai în timpul somnului. După o secvență
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]