11,293 matches
-
Am putut chiar fi văzut într-un hotel, păcătuind, după cum se spune, în același timp cu o prostituată bătrână și cu o fetișcană din cea mai bună societate. Cu cea dintâi făceam pe cavalerul îndrăgostit, iar pe a doua mă străduiam să o învăț anumite realități. Din nefericire, prostituata avea o fire foarte burgheză: nu după multă vreme a consimțit să-și scrie memoriile pentru un ziar religios foarte deschis Ia ideile moderne. Fetișcana, la rându-i, s-a măritat, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Sunt avute în vedere în egală măsură aspectele demne de apreciat și cele demne de privirea noastră 5 critică, scriitorul în primul rând propunând aceste două coordonate, prin organizarea materialului, dar mai cu seamă prin simțirea vibrantă pe care se străduiește să o transmită și cititorului. „Gaselnița” lui Vasile Ilucă - Spiritul domnesc, întruchipat de bătrânul călugăr, și Zeița Istoriei, metamorfozată în bătrâna țigancă - este demnă de subliniat în mod aparte, pentru că ea l-a ajutat pe scriitor să evite inevitabila monotonie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
un pic de prieteni... Am hălăduit cândva împreună pe drumuri lungi și întortocheate, căutând limanul dincolo de ceață. Uneori am reușit. Alteori... Și nu din vina noastră, ci din pricina lipsei unui far care să ne arate calea spre țărm...Ne-am străduit și noi cât am putut, însemnând pe răboj și bune și rele...Totul...” Simțeam cum ocolește adevărul. Altădată mi-a spus că voi afla la timpul potrivit cine este de fapt el... Acum, însă, s-a oprit din vorbire cam
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
astăzi n.n) , „Ulița Mare”, sau, cum i se mai spunea, „Ulița Boierilor” (Ștefan cel Mare și Sfânt n.n). „Mă bucur că am cu cine sta de vorbă și mai ales că știi multe lucruri despre cele vechi.” Mă străduiesc și eu să țin pasul cu sfinția ta. Altfel mi-ar fi rușine dacă n-aș ști nimic din ce a fost odinioară. Călugărul îmi întinde un nou manuscris și îmi zice: „Acum ai să vezi și o faptă nelegiuită
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
gușa și comandase fetei să aducă bomboane și apă. Nebăgată în seamă nici chiar de dobitocul de moș, Sia adusese tava. Bomboanele nu avea să le uite, nici să le ierte niciodată nici unuia. Sta acum ca o stâncă care se străduie să cadă ucigător peste alții și, în truda ei, se sfărâmă. Abia spre nouă, ca unul care știe la ce oră se prânzește în lumea bună, Lică plecă, lăsând o impresie excelentă soților Rim, care schimbase între ei priviri si
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
urnise în sfârșit. Ca și cum acum abia găsise un debușeu activității sale materne, Lina alerga pentru ceremonie. Prietenele alarmate și care o năpădeau cu consolări fățișe creau Linei obligații, în loc s-o ușureze. Solicitudinea tuturor da importanță înmormîntării și Lina se străduia nu numai pentru cele strict necesare, ci ca să fie totul ,,bine". Cum prietenele veneau s-o asiste în acea împrejurare, Lina hotărâse ca Sia să fie transportată la o biserică centrală, unde va fi mai lesne tuturor să vie, fără
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
D-lui Prof.-Scriitor Constantin Străchinaru din Iași, pentru frumoasele aprecieri la cea de-a II-a ediție a acestei cărți. Și Părintelui consilier cultural și redactor al Revistei „Lumina creștinului”, Preot Cornel Cadar, al Eparhiei Romano-Catolică, care s-a străduit să citească manuscrisul, îi aduc aceleași mulțumiri pentru îndrumări și aprecieri. Nu pot fi uitați nici ostenitorii Tipografiei Trinitas, care au făcut ca această carte să vadă lumina tiparului într-o formă atât de îngrijită și de accesibilă cititorului, doritor
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de cultură, românul care ne-a lăsat o lecție de cum se moare senin, cu conștiința împăcată că a făcut tot ce a putut să facă pentru Neamul său și, care în preajma plecării din această lume pe care atâți se străduiesc s-o strâmbe, a putut rosti în fața enoriașilor săi, ca un părinte copiilor adunați la patul plecării, Înalt Prea Sfințitul fiind în strălucitoarele odăjdii și în fața Sfântului Altar: “Dragii mei, m-ați chemat, am venit, m- ați ascultat, v-am
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
momente retrăite din viața din tranșee în care ofițerul Mânăstireanu își tratează subalternii ca un adevărat părinte educator (memorabilă rămâne pomenirea ostașilor cu „cireșele paterne”); momente postcomuniste, în care veteranul Alexandru Mânăstireanu este omagiat în solemne reuniuni oficiale și se străduiește să restituie onest un trecut, altfel în mare pericol de ocultare. Dar domnul Profesor nu trăiește în trecut: observă cu pătrundere și ascuțime a privirii și a judecății prezentul social și politic, personaje și întâmplări ale noului mileniu, de aici
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
un regret pentru omul simplu care fusese consăteanul nostru Gh. Slavu, dar plin de calități omenești, petrecut dincolo de Styx... Alexandru Mânăstireanu a continuat să publice în periodicele din zonă, dar mai ales în revista „Academia Bârlădeană” diferite cronici de carte, străduindu-se și prin aceste activități să ducă mai departe amintirile în calitate de „Călător... prin vâltoarea vremii”. Așa se face, fără a fi vorba de o surpriză pentru mine, care eram înștiințat din vreme în vreme cum decurge travaliul, ca la 11
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
sumedenie de aprecieri care ar fi în măsură să facă din scrisul meu o carte de valoare?! Poate aveți dreptate sau poate că nu aveți. Singurul lucru pe care vreau eu să-l subliniez este acela că eu m-am străduit să scriu fără termeni sofisticați - pretențioși, că doar așa, cum am vorbit tuturor oamenilor din jurul meu și mai ales așa cum m-am adresat tuturor elevilor care mi-au trecut prin mână - cum se spune - în cei aproape 40 de ani
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
un regret pentru omul simplu care fusese consăteanul nostru Gh. Slavu, dar plin de calități omenești, petrecut dincolo de Styx... Alexandru Mânăstireanu a continuat să publice în periodicele din zonă, dar mai ales în revista „Academia Bârlădeană” diferite cronici de carte, străduindu-se și prin aceste activități să ducă mai departe amintirile în calitate de „Călător... prin vâltoarea vremii”. Așa se face, fără a fi vorba de o surpriză pentru mine, care eram înștiințat din vreme în vrem cum decurge travaliul, ca la 11
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
a asigura, pe cât posibil, bunăstarea celor dragi. Era de o hărnicie ieșită din comun, călăuzit și de o minte isteață privind acțiunile ce avea să întreprindă. Cu ce avea până la război și cu ce a primit după război s-a străduit pentru bunul trai al familiei ce avea. Prin 1922 a făcut o nouă casă mai spațioasă, lângă căsuța modestă în care crescuserăm noi, copiii. Avea nevoie de bani pentru construirea noii case și a apelat la un mic „bancher”, din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
nevoie de o lege specială, dată în folosul țărănimii îndatorate - anulând datoriile țăranilor și oprind deposedarea silită de pământ a celor în cauză. În momentul activării acelei legi tata se afla în rândul celor datori, beneficiari ai legii. S-a străduit și după strângerea recoltei s-a prezentat bancherului cu suma datorată exact la termenul scadent. Când a văzut despre ce e vorba, prudent, bancherul ezită să primească suma, crezând despre tata că e trimis de cineva ca să-i întindă o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
din anul următor de învățământ, să se mute la o altă școală. Din aceeași localitate. Măsura s-a dovedit a fi salutară, nu,însă, șiîn stare să pună capăt suferințelor copilelor. Îl urmăreau, pas cu pas, fiecare,în felul său, străduindu-se să o întreacă,în pricepere și acțiuni, pe cealaltă. Fieîi ieșeau în întâmpinare, ca din întâmplare, lui Iulian; fie că îl urmăreau la mică distanță, ferindu-se să fie observate, spre a evita întâlnirea frontală și dialogurile. Anii de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
probleme de soluționat. Atunci când se întâmpla, ca, vreun careva, să nu-și poată îndeplini norma în timpul stabilit de patroană, aceasta, cu o voce de coasă, când trece prin slaba rezistență a ierbii, i se adresa, cu reproșul: nu te-ai străduit suficient; nu ai dat randamentul necesar. Ba m am străduit, doamnă, dar, pentru Dumnezeu, este prea mult, ce ne cereți. Este peste poate. Nu! La mine, nu există prea mult, că eu știu cât să cer, fiecăruia. La mine, nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nu-și poată îndeplini norma în timpul stabilit de patroană, aceasta, cu o voce de coasă, când trece prin slaba rezistență a ierbii, i se adresa, cu reproșul: nu te-ai străduit suficient; nu ai dat randamentul necesar. Ba m am străduit, doamnă, dar, pentru Dumnezeu, este prea mult, ce ne cereți. Este peste poate. Nu! La mine, nu există prea mult, că eu știu cât să cer, fiecăruia. La mine, nu poate fi vorba de nici un peste poate. Nu trebuie, să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mai potrivit pentru confesiuni. Și nici eu nu eram într-o stare potrivită unei discuții despre certitudini. Fixam tavanul văruit proaspăt, gîndindu-mă la ce putea să urmeze. Un nou infarct? O operație pe inimă? într-un târziu, i-am răspuns, străduindu-mă să mă comport firesc. ― Am crezut că sensul vieții este chiar viața. Acum nu mai sunt sigur. ― Asta nu se poate, a zis, imediat, profesorul, cu o energie neașteptată, care arăta că nu era vorba de o părere convențională
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că sunt prizonier. Mă învîrt prin încăpere, încercînd să-mi stăpânesc panica. Dacă nu reușesc, mă trezesc buimăcit de emoție, speriat, gata să strig. Dacă reușesc, invariabil, se petrece același lucru. La un moment dat, ușa pe care m-am străduit în zadar s-o forțez se clatină din balamale, ca bătută de vânt, sau încetează să mai opună rezistență. Nu trebuie decât s-o împing ușor. Atunci, mă năpădește, brusc, altă panică. Oare ce mă va aștepta dincolo de ușă? După ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lipsă de umor, stângăcie și rigiditate m-a condamnat să văd în "mondenități" un chin, o corvoadă, o suferință, deși, în singurătate, am tânjit mereu după ele. Ar fi trebuit să-mi dau seama din capul locului, poate, că mă străduiam în zadar. La petrecerile pe care n-am avut inteligența sau prevederea să le ocolesc, mă mișcam ca un elefant printre porțelanuri, cum m-am ironizat eu însumi. Vorbeam fie prea tare, ca orice timid care ține să demonstreze că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
18. Modelul meu, niciodată atins, a fost tatăl meu. El a reușit să mă facă, de mic, să doresc ce dorea el, fără să-mi dea nici un sfat. Pur și simplu, încercam să ghicesc ce anume dorea, după care mă străduiam să fiu pe măsura așteptărilor lui. Și, cum îl zăream mereu cu ochelarii pe nas, citind, de câte ori nu era prea istovit de muncă sau nu se ducea la cârciumă, a fost aproape o fatalitate să-mi arăt interesul pentru cărți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai viguroase decât noii mei colegi, în schimb ei posedau un lustru care mie îmi lipsea. Diferențele săreau în ochi chiar după ce, primind uniforma, ce făcea parte din bursă, n-am mai avut un aspect folcloric. Pe mine, oricât mă străduiam să-mi așez noaptea, la internat, pantalonii sub saltea, pentru a le da o dungă aproximativă, uniforma nu cădea turnată. Umblam cu cămăși aduse din Lisa, care nu erau făcute pentru a pune cravată, și tuns chilug, ca un pușcăriaș
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
62. Am coborât cu liftul și, la capătul unui alt coridor, unde a trebuit să ne strecurăm printr-un furnicar de pacienți, am pătruns într-o sală plină de persoane în halate albastre și cu măști de tifon. M-am străduit să par brav, să nu mă comport ca o cârpă. Doar când am urcat treptele mesei pe care urma să mă întind pentru coronarografie, vitejia mea s-a clătinat, cerîndu-mi un efort special de voință. Concluzia a fost seacă. E
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ochi lâncezi, ca ai adolescentelor, și un nas cârn care-i dădea un aer aproape impertinent, dar, încolo, nu atrăgea atenția prin nimic deosebit. Scundă, cu obrazul ars de soare și îmbrăcată modest, se deosebea, totuși, de femeile care se străduiesc să placă. De aceea m-a mirat avertismentul ironic al unui coleg de la spital care mă zărise cu ea. Femeia aceea e ca plantele carnivore, am impresia. Dacă apucă să te prindă, nu mai ai scăpare." Am devenit, brusc, curios
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
hotărât să mă "educ" prin voință, mi-am impus să beau. Mi-am detestat reținerile de "persoană defectă", iar rezultatul a fost că m-am angajat, cu o sumbră seriozitate, în niște exhibiții ridicole. În special la balurile studențești mă străduiam să nu-mi dau de gol inapetitul pentru alcool, de parcă era vorba de o boală rușinoasă, urâtă, de care nu vroiam să afle nimeni. Balurile aveau loc, săptămânal, sâmbăta noaptea, și se organizau în cantina "Casei studenților", de pe Plevnei, scoțîn-du-se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]