7,161 matches
-
care are drept fundament iubirea totală și necondiționată a semenului. Acest deziderat reprezintă condiția "sine qua non" a creștinismului: Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți. (Matei 22:34) Regretabil și înspăimântător este faptul că aici funcționa maxima strămoșilor noștri latini: "Homo homini lupus est" " Omul este lup pentru semenul său".(Plaut) Și, în mare măsură, așa a și fost. Timpul trecea și aceleași întrebări la care nu găseam răspuns ne preocupau mintea în timp ce efectuam diferite munci: De ce am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la anul 1912. Bacovia nu-și tipărise prima carte, Arghezi debutase. Abia mai târziu s-au detașat din mulțime Blaga, Pillat, Barbu, Voiculescu, Voronca, Fundoianu. Mai apoi și apoi, Doinaș, Labiș, Dimov, Mircea Ivănescu, giganții poeziei românești ai secolului XX. Strămoșii mei sunt austrieci, am prea puține cunoștințe despre ei. Mergând la Viena, am găsit pe panourile dimprejurul unor șantiere numele lui Rudolf Denk. Truda poetului nu are monedă de schimb A.B.Suntem la început de iarnă aproape de sfârșitul anului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
umflați cu bani nemunciți, dar conștienți de cerințele luminoasei epoci de aur. A.B.Dacă ar trebui să mulțumiți cuiva pentru ce sunteți astăzi, cui ar trebui? Știu că vă place foarte mult să vorbiți despre familia Dvs., despre părinți, strămoși... Strămoșii mei sunt austrieci, am prea puține cunoștințe despre ei. Mergând la Viena, am găsit pe panourile dimprejurul unor șantiere numele lui Rudolf Denk. Inginerul și arhitectul face parte dintr-o ramură a familiei mele, pe trunchiul austriac. Numele Denk
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu bani nemunciți, dar conștienți de cerințele luminoasei epoci de aur. A.B.Dacă ar trebui să mulțumiți cuiva pentru ce sunteți astăzi, cui ar trebui? Știu că vă place foarte mult să vorbiți despre familia Dvs., despre părinți, strămoși... Strămoșii mei sunt austrieci, am prea puține cunoștințe despre ei. Mergând la Viena, am găsit pe panourile dimprejurul unor șantiere numele lui Rudolf Denk. Inginerul și arhitectul face parte dintr-o ramură a familiei mele, pe trunchiul austriac. Numele Denk mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Era foarte greu să publici. În primul rând, pentru că trebuia să fii, într-o oarecare măsură, proletcultist. În volumul meu de debut sunt doar două povestiri bune, restul sunt niște chestii ratate, dar simțeam că zestrea primită de la părinți, de la strămoși, trebuia dezvoltată. Am muncit din răsputeri să scap de toate mizeriile proletcultismului. A.B.Ce prietenii v-au marcat în viață? Foarte multe. Nu pot să amintesc decât puține nume, nu am avea spațiu pentru toate, am fost strâns legat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
din dorința de a se întoarce în țara natală. Era mistuit de dorul meleagurilor în care deschisese ochii, tânjea după îmbrățișarea mamei și forța proteguitoare a tatălui. Voia să audă și să-și vorbească din nou limba moștenită de la iluștrii strămoși. Tot ce-i fusese oferit și obținuse prin naștere îi era interzis prin legile oamenilor. Se născuse liber, dar vremurile îl transformaseră într-un paria în patria sa. El însă, asemenea fiului rătăcitor, a luat hotărârea de a înfrunta orice
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Moartea lui a adus ceea ce dorea lumea ostilă democrației la noi : dispariția deținuților politici din politică și intrarea lor în patrimoniu, că deți‑ nuții politici sunt foarte buni dacă sunt morți. Nu mai sunt aici să ne deranjeze, devin niște strămoși buni de pus în vitrină. Cam asta s-a realizat cu moartea lui Coposu. Trebuie zis, pe de altă parte, că, deși Coposu e un mit și un model moral, a fost complet ineficient în a construi un PNȚCD care
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
la 1774, după cum avea să se întâmple cu Basarabia în 1918... MOTO De la Socrate... Toate trec și ... Toate vin... La Sadoveanu „Bucovina e mai mult a amintirilor ș-a morților” Cuvânt înainte Privesc harta cu teritoriul și populația din perioada strămoșilor noștri conduși de Burebista... Harta din perioada lui Decebal și Traian, dar și pe cea de după Unirea cea Mare înfăptuită de românii lui Ferdinand întregitorul... Priviți-o și dumneavoastră, pentru că v-o depun alăturat. Și judecați! Mă uit și la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Biblioteca Românească întocmită în 12 părți, după numărul lunilor anului. Editorul revistei o motivează astfel: „De vreme ce dovedit lucru este că românii sunt viță a romanilor vechi, pre vrednic lucru este ca românii să aibă cunoștințe despre acei preastrăluciți ai săi strămoși și să știe minunatele lor fapte, începutul și lățirea împărăției lor. Întru aceasta eu vreau să slujesc neamului mieu și să dau la lumină istoria romanilor cea veche, pre limba românească, de la facerea Romei. Și fiindcă Roma e făcută în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
numit Lațium, înainte de a ajunge cu vorova la facerea Romei, voiu să găsesc despre Lațium, întru care voiu urma izvodul Istoriei lui Eutropius cel în Veneția la anul de la întruparea Domnului 1521 prin Aldus tipărit.” El publica chipul lui Romulus, „strămoșul românilor” și viața acestuia, promițând că „De voi pricepe că românii noștri au voe, după cum se cade să aibă, și sunt bucuroși a ceti istoria romanilor celor vechi strămoșilor săi, voi mâna înainte această istorie, arătând cumplitele lor războaie și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
întruparea Domnului 1521 prin Aldus tipărit.” El publica chipul lui Romulus, „strămoșul românilor” și viața acestuia, promițând că „De voi pricepe că românii noștri au voe, după cum se cade să aibă, și sunt bucuroși a ceti istoria romanilor celor vechi strămoșilor săi, voi mâna înainte această istorie, arătând cumplitele lor războaie și biruinți asupra altor neamuri, până ce ajunseră a stăpâni preste toată lumea și alte a lor minunate fapte.” După ce publicarea revistei a fost întreruptă încă din 1821, vroind o Bibliotecă Românească
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
din Principatul Moldovei. ... Acestora li sau dat ranguri de boierie și moșii întinse dintre care, însă, durere, numai pe cele dintâi le-au păstrat. Așa erau mazilii și răzeșii pe vremurile acelea... În mâna slavismului cotropitor și-au uitat limba strămoșilor iar factorii competenți nu s-au ocupat de soarta lor...” Aceasta o face acum gazeta de față. „Să lăsăm ca în oceanul cotropitor al slavismului să se înece, fără a mișca un deget măcar, comune mari românești, ca Cuciurul-mare, unde
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Vacanța noastră pascală nu durează decât o săptămână, 9-16 aprilie, întrucât, într-o țară protestantă, Paștele nu prea are importanță, dar Crăciunul are una cu atât mai mare, vacanța universitară de Crăciun cuprinzând 7-8 săptămâni. Pur păgânism, solstițiul hibernal al strămoșilor noștri fiind cel care domină de fapt ciclul sărbătorilor. - În ceea ce privește datele conferințelor, ar fi mai bine să-l lăsăm pe decan să le fixeze în cadrul sejurului dvs., fiindcă, în același timp, avem și vizita unui arheolog olandez, iar pentru că decanul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
vara lui 1945, Herescu le-a ascuns împreună cu hârtiile sale intime. Herescu a murit de inimă, în 1962...) Vă împărtășesc în întregime îndoielile cu privire la viitorul IAHR și chiar al istoriei religiilor. Dar - ce să facem? Eu prefer să pier asemeni strămoșilor mei daci la Sarmizegetuza. Aș vrea să mai pot scrie două cărți importante - dintre care prima, despre „primitivi”, e destul de avansată - și să mă retrag într-o grădină: Italia, Franța - literatură, filosofie. Dintr-un anumit punct de vedere, Chicago a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și salopetei proletare, au ales să poarte caschetă și uniformă cu însemne și stele sovietice pe epoleți. Săracă, zestrea lor culturală nu-i ajuta să gîndească. Noțiunile pe care le aveau despre dreptate se dovedeau infinit mai rudimentare decît ale strămoșilor cu bîtă și unelte de piatră. Justiția lor a fost oarbă pentru că și-au acoperit ochii nu cu eșarfa adevărului, ci cu steagul partidului. Din pînza roșie cu seceră și ciocan și-au croit mantie și glugă de călău. Analfabeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sîrma ghimpată și care îi urmărea cu mare compasiune determină cîteva remarci însoțit de o pilduitoare întîmplare: "Rușii lipoveni se refugiaseră la gurile Dunării în urma unor lungi și nedrepte persecuții religioase. În secolul al XVIII-lea, protopopul lor, Avacuum, un strămoș spiritual al bătrînului cu oile, fusese condamnat, ca și noi, pentru delicte de conștiință și exilat în Siberia. Înaintau prin viscol, el și preoteasa lui, se înfundau în nămeți, femeia se poticnea din ce în ce mai des și cădea în zăpadă. La un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
trei” pe care, parcă speriați de blasfemia pe care o comitem de a nega Unul - condiția legământului lui Adonai sau Iahve cu Abraham -, Îl reducem din nou la „Unul”, proclamând „misterul Sfintei Treimi”. Da, i-am uitat pe zeii Grecilor, strămoșii noștri spirituali, dar... ei nu ne-au uitat, nu ne-au părăsit și ne apar În momentele cele mai neașteptate - nepotrivite?! - ale diurnului nostru care ne mână, ne macină și ne obosește fără milă și Încetare. (Poeții, cei mari, Își
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care Își pierduseră speranța! La atâția Români de ispravă care și-au sfârșit zilele „Înainte”, cu acea imensă amărăciune că „lumea s-a Întors pe dos”, că suntem părăsiți de lumea civilizată, a Apusului, și că România lor și a strămoșilor lor se afundă Încă o dată În marasmele istoriei, o „piatră prea grea” pentru un popor, o „populație” de pe ambele versante ale Carpaților ce, atât de târziu și totuși!, s-a regăsit stăpână pe un Întins și bogat teritoriu, unită și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
probabil, și vitalității moștenite se pare de la „Brebani”. Așa cum sensibilitatea - instrumentul meu prim cu care „lucrez” și „produc”, cu care „atac”, dar și cu care „mă apăr!” - o moștenesc pe linie maternă, prin maica mea șvăboaică și, prin ea, cine știe ce strămoș neamț „dezaxat” sau „original din cale afară” mi-a transmis această „neliniște” care e de fapt, În adânc, sensibilitatea creatoare, dinamică. Nemulțumirea față de „ceea ce este”, uimirea activă a adultului care, după ce În marile și multiplele etape ale copilăriei „a creat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
neoromantică? Omul de la țară prin noroc Înțelege o vreme acceptabilă, potrivită semănării și strângerii recoltei, sănătatea animalelor și a familiei, copii harnici, bisericoși, și, poate nu În ultimul rând, un anume prestigiu În sânul comunității. Un nume. O viață lungă. Strămoși onorabili. Noroc pentru mine a Însemnat Încă de la Început luciditatea faptului de a mă fi născut din „părinți vizibili”, În sânul unei familii „clasice”. Este probabil prima și cea mai concretă față a norocului omenesc; de a te naște Într-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Noi am putea adăuga la aceasta că vitalitatea extraordinară a Românului - rod al unei târzii intrări decisive, lucide, În istoria continentului, dar și al atâtor etnii care s-au Îmbinat În sângele său! - l-au ajutat să-și păstreze cultul strămoșilor, limba, credința - și chiar și credința În viață! -, ca și tradiția. Iar Unirea Principatelor și apoi Marea Unire i-au adus și darul demnității, al acelui orgoliu de sine, ca ființă individuală și istorică, orgoliu ce este unul din stâlpii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
individului aflat pe ambele coaste ale Carpaților, Încă uimit - și, adeseori, ca un „copil”, neștiind ce să facă cu uimirea sa! - de Împlinirea acelui vis al unor Spirite singuratice În istoria sa, Unirea celor de o limbă, cei care au strămoși comuni și atâtea reflexe asemănătoare și distincte, „nobile”. Acel orgoliu sau „respect de sine”, real, organic, fără de care noi nu vom ieși din capcana atâtor vicii și apucături pe care le-am moștenit de la huni, tătari, greci, fanarioți, slavi etc.
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înfățișarea tipică a unor burguri germane. Divizările religioase aduceau un grad În plus de complexitate. Majoritatea românilor părăsiseră la 1700 Biserica ortodoxă pentru a deveni greco-catolici (Blajul, sediul Mitropoliei greco-catolice, era supranumit „Mica Romă“ a românilor). Germanii (sași, ai căror strămoși au emigrat Începând de pe la mijlocul secolului al XII lea În cea mai mare parte din regiunile nord-vestice ale Germaniei, unii dintre ei rude Îndepărtate ale saxonilor care au trecut În Anglia) Îmbrățișaseră luteranismul. Ungurii erau Împărțiți Între reformați (calvini), catolici
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pe solul autohton. Fundațiile se raportau astfel la creații exterioare, prestigioase, mai apropiate de perfecțiunea Începuturilor. La originile Romei se afla troianul Enea. Francezii și englezii au apelat și ei În Evul Mediu la doi troieni, Francus și Brutus, considerați strămoși Îndepărtați ai celor două monarhii. Pentru Europa medievală și modernă, Roma a reprezentat principalul reper mitologic. Ideea imperială și ideea creștină — cele două mari componente ale civilizației europene — Își găseau aici punctul de plecare, simbolicul „centru al lumii“. Pentru oamenii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de statele mai puternice. Pentru românii din Transilvania, situația era mult mai gravă: un popor de țărani, dominați de aristocrația maghiară. Cum să nu apară seducătoare revanșa prin istorie? Nația aceasta, aflată Într-o situație precară, a fost cândva, prin strămoșii ei romani, stăpâna lumii! Și este de presupus că o nouă istorie glorioasă o așteaptă În viitor. Orientarea latinistă a fost continuată și amplificată de curentul numit „Școala ardeleană“. Contextul său istoric Îl constituie anexarea Transilvaniei la Imperiul Habsburgic, urmată
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]