8,805 matches
-
lui Ravelstein În viața mea de zi cu zi. Când a murit, mi‑am dat seama că‑mi făcusem un obicei din a‑i povesti lui tot ce se Întâmplase de când nu ne mai văzusem. Deși avea un mod foarte straniu de a mi se năluci, n‑am să pretind că nu‑și făcea o apariție insidioasă de acolo de unde o fi continuând să existe. Cele ce vă spun nu trebuie să ia forma unei discuții despre viața de după moarte. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o amâni timp de un secol nu rezolvă nimic. Trebuie să vă amintesc că eu murisem și Înviasem iar și că În mintea mea se crease o ciudată distanță Între vechiul mod (fals) de a vedea lucrurile și noul mod (straniu, dar eliberator). Engleza nu era limba maternă a Velei și ea nu se simțea În stare să reformuleze ceva, din pricina efortului depus la formularea inițială. Tot ce putea face era să repete ceea ce spusese. Așa Încât mi‑a expus din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
juxtapunere că „Grielescu” nu ar fi fost străin de asasini. Sigur, În realitate a fost altfel: Culianu a fost ucis la peste cinci ani de la moartea lui Eliade, dar probabil nu fără legătură cu moștenirea Gărzii de Fier și cu strania reîncarnare a acesteia În tenebroasele ritualuri punitive ale Securității pseudo-naționale. Cititorul obișnuit va „traduce” automat juxtapunerea În relație cauzală. Poate că asta a și vrut „Chick”. În concluzie: e normal ca Bellow să-l condamne pe Eliade pentru episodul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pantofi albi, de nisip... IOANA: Strânge-mă în brațe... Tare... (Se face tot mai frig și mai întuneric; scurte rafale de vânt, se deschide o ușă de câteva ori, bătută de vânt, se clatină obloanele, clopotul de pe peron; senzație de straniu, de care plutește în aer.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat de senzațiile sale.): Iar mi se pare... mi se pare că se ciocnesc două picături de apă... Mi se pare că se rostogolește o picătură uriașă de apă... spre noi... IOANA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ascuțite și tot nu voiam să mă opresc. Când am isprăvit eram murdar, plin de sânge, dar în culmea fericirii. Aveam un frumos set de piese de șah, mărturie a trudei mele. Și mi-a mai venit încă un impuls straniu. M-am simțit obligat să arăt cuiva, cuiva aflat încă printre cei vii, ce lucru minunat făcusem. Așadar, stârnit de băutură și de puterea creatoare, am coborât la parter și am bătut la ușa vecinului meu, neștiind cine este acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de spion era tipic și faptul că mi-a devenit un prieten atât de devotat și că până la urmă s-a gândit la o cale de a mă folosi atât de nemilos pentru a promova cazua Rusiei. CAPITOLUL DOISPREZECE LUCRURI STRANII ÎN CUTIA MEA DE SCRISORI... O scurtă perioadă de timp am mințit față de Kraft în privința a ceea ce fusesem și ceea ce făcusem. Dar prietenia noastră s-a legat atât de tare, atât de repede, că foarte curând i-am mărturisit totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Scopul acestei greutăți era să ofere elevilor ceva cu care să facă exerciții fizice în recreații. Condiția fizică a copiilor americani, sublinia reclama, era sub cea a copiilor din aproape toate celelalte țări de pe glob. Dar reclama pentru această greutate stranie nu era cel mai straniu lucru din cutia de scrisori. Se găseau acolo alte lucruri mult mai stranii. Unul era de la Filiala Legiunii Americane Francis X. Donovan din Brookline, Massachusetts, o scrisoare într-un plic de format mare. Altul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ofere elevilor ceva cu care să facă exerciții fizice în recreații. Condiția fizică a copiilor americani, sublinia reclama, era sub cea a copiilor din aproape toate celelalte țări de pe glob. Dar reclama pentru această greutate stranie nu era cel mai straniu lucru din cutia de scrisori. Se găseau acolo alte lucruri mult mai stranii. Unul era de la Filiala Legiunii Americane Francis X. Donovan din Brookline, Massachusetts, o scrisoare într-un plic de format mare. Altul era un ziar mic de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a copiilor americani, sublinia reclama, era sub cea a copiilor din aproape toate celelalte țări de pe glob. Dar reclama pentru această greutate stranie nu era cel mai straniu lucru din cutia de scrisori. Se găseau acolo alte lucruri mult mai stranii. Unul era de la Filiala Legiunii Americane Francis X. Donovan din Brookline, Massachusetts, o scrisoare într-un plic de format mare. Altul era un ziar mic de tot, făcut sul și expediat din Grand Central Station. Am deschis mai întâi ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
afecțiune intuitivă decât ar fi presupus simpla dorință de-a prosti un nătărău. Tocmai pozam pentru acest portret când a venit Jones să mă viziteze. Kraft vărsase o sticlă cu terebentină. Am deschis ușa să iasă mirosul. Și o foarte stranie cântare monotonă a început să vină plutind în sus pe casa scărilor și prin ușa deschisă. Am ieșit pe palier și m-am uitat în jos peste balustradă la spirala de stejar și ipsos a casei scărilor. Tot ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
peste balustradă la spirala de stejar și ipsos a casei scărilor. Tot ce-am reușit să văd au fost mâinile a patru persoane - mâini care se mișcau în sus pe balustradă. Grupul se compunea din Jones și trei prieteni. Cântarea stranie era corelată cu înaintarea mâinilor. Mâinile avansau cam un metru în sus pe balustradă, se opreau și atunci începea cântarea. Cântarea monotonă era o numărătoare gâfâită de la unu la douăzeci. Doi dintre însoțitorii lui Jones, garda de corp și secretarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mai mult decât să te putem însoți, indiferent încotro te va duce soarta. Asta... asta da prietenie, am spus eu. — Sper, a zis el. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI NOUĂ ADOLF EICHMANN ȘI CU MINE... Am petrecut două zile în subsolul acela straniu - ca bolnav muncit de gânduri. Hainele îmi fuseseră făcute ferfeniță în bătaia pe care o primisem. Așadar din resursele gospodăriei lui Jones mi s-au dat alte haine. Părintele Keeley mi-a dat o pereche de pantaloni negri lucioși, dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să audă așa ceva, a zis Wirtanen. Cred că au tipărit în jur de o jumătate de milion de exemplare. Au permis comuniștii să se publice o asemenea carte? m-am mirat eu. — Memoriile unui Casanova monogam este un mic capitol straniu în istoria Rusiei, zise Wirtanen. În Rusia n-a putut fi publicată cu aviz oficial... și totuși era o scriere pornografică atât de paradoxal morală, atât de atrăgătoare, atât de ideală pentru o națiune care ducea lipsă de orice în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
zidurilor de legendă ale Ierihon-ului. Cine este Iosua și ce melodie cântă trompetele lui? Ce n-aș da să știu. Muzica divină care a făcut asemenea prăpăd cu niște ziduri atât de vechi nu este zgomotoasă. Este estompată, difuză și stranie. Ar putea fi oare muzica propriei mele conștiințe? De lucrul acesta mă îndoiesc. Nu ți-am greșit cu nimic. Cred mai degrabă că muzica aceasta este probabil pofta unui vechi soldat pentru un pic de trădare. Și ce altceva este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
panourilor de la tribord. Dar cine să mai iasă în spațiu? Cine mai știa cum se activează panourile alea? Cine mai înțelegea, în definitiv, ce voia să spună vocea de droid care cerea „regenerare internă în regim de exploatare nucleară”? Episoadele stranii erau din ce în ce mai frecvente și, cu cât se întâmplau mai des, cu atât Samuel se simțea mai atras de Margareta și de lumea în care o condamnase să trăiască. Încercă într-una din zile să-i deblocheze ilicit coordonatele, dar cunoștințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
afară cu o răsuflare lungă. Scrumă în stratul de mărgăritare și se uită la firele de cenușă căzute pe o frunză. Aș fi vrut s-o întreb „și care-i filonul de aur al viitorului?” dar încremenirea ei era prea stranie; parcă își amintise de ceva foarte important, foarte serios. Rămase imobilă timp de zece secunde, apoi ochii i se mișcară spre farfuria mea. Ia și... Cuvintele i se uscară în gât. Tuși pentru a-și regăsi vocea. — Ia și mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un fel de ceartă domoală, care se stinse curând. Era ora doisprezece și un sfert și în sufragerie un al treilea sforăit se alătură celor două. La ora unu și douăzeci, perdelele se umflară, deși geamul era închis. Un vânt straniu se stârni de nicăieri și învălui ficusul într-un fum ca de țigară. Nimeni nu-l văzu, nimeni nu-l auzi. Se plimbă fără țintă prin casă - era o prezență incertă, nehotărâtă în privința propriei existențe, care ieșise de nicăieri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
catifelei, presărată, ici-acolo, cu luminițe ca niște stele; în prim plan, pluteau mobilele, cu lucirea de un albastru metalic a platinei, radiind lumină în jur aproape ca un halou, și care nu păreau nici animale, nici minerale, ci un straniu hibrid al ambelor. Fâșii de iederă argintie erau înfășurate în jurul lor și prin ele, astfel că păreau niște meteori care căzuseră într-o pădure fermecată și se prinseseră în mreje. E minunat, zise Janey, încă ținându-mă strâns de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
presupunea o serie întreagă de manevre evazive. Ajungând la podul de cale ferată cu ambele oglinzi retrovizoare la locul lor, din fericire, am traversat și am pătruns pe teritoriul nimănui. Acolo, străzile erau late, dar în cea mai mare parte straniu de goale, cu magazine dărăpănate, cu obloane și, ici-colo, câte un vânzător de mașini la mâna a doua. Colonizarea de către tinerii orășeni educați și ambițioși se oprea brusc aici. Nimeni nu voia să locuiască în zona aceea, atât de aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
voință. Voință pe care ceilalți o respectau, pentru că și ăsta era tot un mod de a fi liberi, liberi să nu privească, chiar din clipa când nimic nu-i împiedica să o facă. Înțelese că tocmai intra într-o lume stranie: singura lume amazoniană pe care nu se îngrijise să o cunoască până atunci: lumea omului din selvă. „Văzu“ cum Kano stătea de vorbă în limba lui cu războinicii, cum aceștia clătinau îngrijorați din cap și cum îi arătau celui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
artisticește, întregul proces rămâne în sfera autenticului. Aceasta e performanța pe care o ating foarte puțini. Maestru de necontestat al fantasticului în proză, Mircea Eliade a avut probabil ideea de a realiza o sinteză a mai multe formule generatoare de straniu, nelămurire, ciudățenie. În Nopți la Serampore, motivul labirintului este asociat cu dislocările spațio-temporale, suprapunerile universurilor paralele. Șoferul a așteptat toată noaptea și mașina nu s-a mișcat din curte, dar personajele au rătăcit, întâlnindu-se cu o femeie și cu
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
după cum crede de cuviință. Newton definea spațiul și timpul ca „locuri atât ale lor înșile cât și ale tuturor celorlalte lucruri”, subliniind atotprezența și importanța celor două. Încercarea de definire, răspunsul la întrebări capitale și dorința de a înțelege fenomenele stranii legate de cadrul spațio-temporal au presupus munca a zeci de fizicieni, filosofi, matematicieni, au antrenat dispute și curente contradictorii, au determinat realizarea unor experimente importante (spirala lui Möbius), dar au și deschis porțile către ozonă a literaturii nouă, plină de
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
Sărmanul nefericit. E-un tânăr arătos și e-ntr-o stare fizică excelentă. Aș spune că a fost atlet sau cel puțin cineva care se Îngrijea foarte bine. Se aplecă din nou deasupra cadavrului și, cu un gest ce păru straniu de patern, Își trecu mâna peste ochii tânărului, Încercând să-i forțeze să se Închidă. Unul refuză să se miște. Celălalt se Închise preț de-o clipă, apoi se deschise Încet și se holbă din nou la cer. Rizzardi bâigui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
el, pornind spre o cafenea ce umplea enorma verandă din spatele uneia dintre clădirile de lângă lac. Trase un scaun la una dintre mesele dotate cu umbrele și se lăsă să cadă În el. Înaintea lor se Întindea lacul, cu o apă straniu de albastră; În spatele ei se ridicau munții. Veni un chelner și le luă comanda, se Întoarse câteva minute mai târziu cu două cafele și două pahare de apă minerală. După ce Brunetti Își termină cafeaua și sorbi o gură de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
că ar fi fost murdar. Părul Îi fusese tuns de curând și blugii pe care-l purta aveau o dungă vizibilă de-a lungul fiecărui crac, pe partea din față. Ascultă ce spuneau părinții lui fără să obiecteze și, foarte straniu, nu se certă cu Chiara pentru ultima porție de paste. La terminarea mesei, protestă când i se spuse că era rândul lui să spele vasele, lucru care-l liniști pe Brunetti, dar apoi le spălă fără suspine și mormăituri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]