5,563 matches
-
de amestecul potențial din afară care ar încerca să utilizeze arta în scopuri exterioare, anulându-i astfel valoarea și funcția ei specifică. Logica unui subsistem poate să nu fie conformă, integral sau parțial, cu logica sistemului din care face parte. Subsistemul militar poate presa, în anumite condiții, pentru obținerea de resurse importante, necesare dezvoltării sale, chiar spre o politică agresivă care i-ar favoriza promovarea propriilor finalități. Sunt ilustrative, în acestsens, disputele asupra influenței Pentagonului, asupra politicii externe americane. În anii
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
În acest efort propagandistic s-a înscris și lansarea unor programe de dezvoltare de indicatori sociali care urmau să evidențieze efectele pozitive multiple ale eforturilor spațiale asupra întregii societăți americane (Bauer, 1966). Este un caz tipic de tentativă a unui subsistem de a-și promova propriile sale finalități la nivelul sistemului din care face parte. Sistemul de recompense și pedepse este un mecanism care are ca rezultat creșterea autonomiei subsistemelor și amplificarea finalităților lor proprii. Pentru a stimula performanțele subsistemelor, sistemele
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
americane (Bauer, 1966). Este un caz tipic de tentativă a unui subsistem de a-și promova propriile sale finalități la nivelul sistemului din care face parte. Sistemul de recompense și pedepse este un mecanism care are ca rezultat creșterea autonomiei subsistemelor și amplificarea finalităților lor proprii. Pentru a stimula performanțele subsistemelor, sistemele utilizează diferite stimulente pentru membrii acestora: beneficii și penalizări. Devine interesul personal al membrilor subsistemului ca acesta să câștige în importanță în cadrul sistemului. Acest mecanism poate explica, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unui subsistem de a-și promova propriile sale finalități la nivelul sistemului din care face parte. Sistemul de recompense și pedepse este un mecanism care are ca rezultat creșterea autonomiei subsistemelor și amplificarea finalităților lor proprii. Pentru a stimula performanțele subsistemelor, sistemele utilizează diferite stimulente pentru membrii acestora: beneficii și penalizări. Devine interesul personal al membrilor subsistemului ca acesta să câștige în importanță în cadrul sistemului. Acest mecanism poate explica, într-o bună măsură, dezvoltarea unei autonomii disfuncționale a subsistemelor: apărarea de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Sistemul de recompense și pedepse este un mecanism care are ca rezultat creșterea autonomiei subsistemelor și amplificarea finalităților lor proprii. Pentru a stimula performanțele subsistemelor, sistemele utilizează diferite stimulente pentru membrii acestora: beneficii și penalizări. Devine interesul personal al membrilor subsistemului ca acesta să câștige în importanță în cadrul sistemului. Acest mecanism poate explica, într-o bună măsură, dezvoltarea unei autonomii disfuncționale a subsistemelor: apărarea de controlul sistemului, umflarea lor artificială dincolo de funcția efectivă pe care o îndeplinesc în cadrul sistemului mai general
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
stimula performanțele subsistemelor, sistemele utilizează diferite stimulente pentru membrii acestora: beneficii și penalizări. Devine interesul personal al membrilor subsistemului ca acesta să câștige în importanță în cadrul sistemului. Acest mecanism poate explica, într-o bună măsură, dezvoltarea unei autonomii disfuncționale a subsistemelor: apărarea de controlul sistemului, umflarea lor artificială dincolo de funcția efectivă pe care o îndeplinesc în cadrul sistemului mai general, promovarea finalităților proprii. Apare și la nivelul subsistemelor o oscilație specifică între orientarea de subsistem și orientarea de sistem, între centrarea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sistemului. Acest mecanism poate explica, într-o bună măsură, dezvoltarea unei autonomii disfuncționale a subsistemelor: apărarea de controlul sistemului, umflarea lor artificială dincolo de funcția efectivă pe care o îndeplinesc în cadrul sistemului mai general, promovarea finalităților proprii. Apare și la nivelul subsistemelor o oscilație specifică între orientarea de subsistem și orientarea de sistem, între centrarea pe funcția îndeplinită în cadrul sistemului și centrarea pe propriile sale finalități. Relații de vecinătate: acomodare, dominare, cooperare, concurențătc "Relații de vecinătate\: acomodare, dominare, cooperare, concurență" Între sisteme
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
bună măsură, dezvoltarea unei autonomii disfuncționale a subsistemelor: apărarea de controlul sistemului, umflarea lor artificială dincolo de funcția efectivă pe care o îndeplinesc în cadrul sistemului mai general, promovarea finalităților proprii. Apare și la nivelul subsistemelor o oscilație specifică între orientarea de subsistem și orientarea de sistem, între centrarea pe funcția îndeplinită în cadrul sistemului și centrarea pe propriile sale finalități. Relații de vecinătate: acomodare, dominare, cooperare, concurențătc "Relații de vecinătate\: acomodare, dominare, cooperare, concurență" Între sisteme nu există numai relații de subși supraordonare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pe orizontală”). Se pot desprinde așadar două mari tipuri de relații de vecinătate între sistemele sociale: relații de acomodare/dominare și relații de cooperare/concurență. Relații de acomodare/dominare. În funcționarea lor, sistemele sociale, inclusiv în situația în care sunt subsisteme ale aceluiași sistem, intră în contacte laterale sau de vecinătate. Ele interacționează, se influențează reciproc, pozitiv saunegativ, dezvoltă cerințe reciproce. Școala, de exemplu, poate educa la tineri o mentalitate științifică, disfuncțională pentru sistemul religios. Din acest motiv, biserica, dacă este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
finalitate stimularea unei atitudini responsabile față de muncă a membrilor săi, participarea lor activă la viața colectivității. Ca rezultat al influențelor reciproce laterale, are loc un proces de acomodare a sistemelor sociale. Pe lângă acomodare, există însă și tendințe de dominare. Un subsistem devine dominant fie în condițiile în care sistemul mai general din care face parte consideră că el prezintă o importanță specială, de funcționarea acestuia depinzând într-o măsură decisivă funcționarea sa globală, fie datorită puterii subsistemului însuși care îl poate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tendințe de dominare. Un subsistem devine dominant fie în condițiile în care sistemul mai general din care face parte consideră că el prezintă o importanță specială, de funcționarea acestuia depinzând într-o măsură decisivă funcționarea sa globală, fie datorită puterii subsistemului însuși care îl poate impune față de celelalte subsisteme, chiar împotriva intereselor generale. Dominarea poate să se realizeze prin distribuirea resurselor. Unele subsisteme pot primi/obține o cantitate mai mare de resurse, dezvoltându-se mai rapid, iar altele pot primi o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în condițiile în care sistemul mai general din care face parte consideră că el prezintă o importanță specială, de funcționarea acestuia depinzând într-o măsură decisivă funcționarea sa globală, fie datorită puterii subsistemului însuși care îl poate impune față de celelalte subsisteme, chiar împotriva intereselor generale. Dominarea poate să se realizeze prin distribuirea resurselor. Unele subsisteme pot primi/obține o cantitate mai mare de resurse, dezvoltându-se mai rapid, iar altele pot primi o cantitate redusă de resurse, menținându-se, în consecință
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prezintă o importanță specială, de funcționarea acestuia depinzând într-o măsură decisivă funcționarea sa globală, fie datorită puterii subsistemului însuși care îl poate impune față de celelalte subsisteme, chiar împotriva intereselor generale. Dominarea poate să se realizeze prin distribuirea resurselor. Unele subsisteme pot primi/obține o cantitate mai mare de resurse, dezvoltându-se mai rapid, iar altele pot primi o cantitate redusă de resurse, menținându-se, în consecință, într-o stare cronică de subdezvoltare. Cercetarea științifică orientată spre scopuri militare o poate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o poate domina pe cea orientată în scopuri civile prin faptul că obține fonduri masive, atrage cercetătorii cei mai buni, stimulează investigarea acelor teme care sunt prioritare pentru ea. Dominarea se poate realiza însă și direct, prin impunerea de către un subsistem sau sistem al logicii sale celorlalte subsisteme sau sisteme, diminuând corespunzător capacitatea acestora de autoorganizare și funcționare eficientă. Starea de urgență este un exemplu de dominare. O colectivitate amenințată de un pericol (dușman extern, conflicte interne grave, catastrofe naturale) va
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
scopuri civile prin faptul că obține fonduri masive, atrage cercetătorii cei mai buni, stimulează investigarea acelor teme care sunt prioritare pentru ea. Dominarea se poate realiza însă și direct, prin impunerea de către un subsistem sau sistem al logicii sale celorlalte subsisteme sau sisteme, diminuând corespunzător capacitatea acestora de autoorganizare și funcționare eficientă. Starea de urgență este un exemplu de dominare. O colectivitate amenințată de un pericol (dușman extern, conflicte interne grave, catastrofe naturale) va accentua importanța subsistemului de apărare corespunzător. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
al logicii sale celorlalte subsisteme sau sisteme, diminuând corespunzător capacitatea acestora de autoorganizare și funcționare eficientă. Starea de urgență este un exemplu de dominare. O colectivitate amenințată de un pericol (dușman extern, conflicte interne grave, catastrofe naturale) va accentua importanța subsistemului de apărare corespunzător. Acesta va primi cea mai mare parte a resurselor disponibile și va subordona toate celelalte subsisteme. Știința, învățământul, producția își vor mobiliza, la rândul lor, resursele pentru a sprijini subsistemul de apărare; își vor impune însă limitări
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este un exemplu de dominare. O colectivitate amenințată de un pericol (dușman extern, conflicte interne grave, catastrofe naturale) va accentua importanța subsistemului de apărare corespunzător. Acesta va primi cea mai mare parte a resurselor disponibile și va subordona toate celelalte subsisteme. Știința, învățământul, producția își vor mobiliza, la rândul lor, resursele pentru a sprijini subsistemul de apărare; își vor impune însă limitări pentru a nu-l afecta negativ. Într-o perioadă revoluționară, activitatea politică devine dominantă. Lupta pentru putere este problema
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
interne grave, catastrofe naturale) va accentua importanța subsistemului de apărare corespunzător. Acesta va primi cea mai mare parte a resurselor disponibile și va subordona toate celelalte subsisteme. Știința, învățământul, producția își vor mobiliza, la rândul lor, resursele pentru a sprijini subsistemul de apărare; își vor impune însă limitări pentru a nu-l afecta negativ. Într-o perioadă revoluționară, activitatea politică devine dominantă. Lupta pentru putere este problema crucială, subordonând toate celelalte sfere ale vieții sociale. În anumite condiții, religia a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
apărare; își vor impune însă limitări pentru a nu-l afecta negativ. Într-o perioadă revoluționară, activitatea politică devine dominantă. Lupta pentru putere este problema crucială, subordonând toate celelalte sfere ale vieții sociale. În anumite condiții, religia a devenit un subsistem dominant, subordonând logicii sale toate celelalte subsisteme - știință, învățământ, politică și chiar economie. Interferențele dintre sisteme provoacă adesea fenomene sociale complexe, producând patologii cronice ale unor sisteme. Desigur, dominarea nu poate fi decât în mod excepțional completă. Există anumite limite
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a nu-l afecta negativ. Într-o perioadă revoluționară, activitatea politică devine dominantă. Lupta pentru putere este problema crucială, subordonând toate celelalte sfere ale vieții sociale. În anumite condiții, religia a devenit un subsistem dominant, subordonând logicii sale toate celelalte subsisteme - știință, învățământ, politică și chiar economie. Interferențele dintre sisteme provoacă adesea fenomene sociale complexe, producând patologii cronice ale unor sisteme. Desigur, dominarea nu poate fi decât în mod excepțional completă. Există anumite limite dincolo de care sistemul dominant se poate descompune
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de influență reciprocă laterală, sistemele sociale intră și în relații de concurență pentru diferitele resurse sau de cooperare pentru realizarea unor finalități comune. Competiția dintre sistemele sociale pentru resursele necesare ridică, pentru sociologie, un grup de probleme distincte. Între principalele subsisteme ale societății - economie, știință, cultură, asistență sanitară, învățământ - există, pe lângă alte tipuri de relații, și relații de concurență pentru obținerea resurselor economice. În condițiile unui număr de locuri limitat în învățământul superior, există concurență între absolvenții de liceu. Pozițiile de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
luase o amploare deosebită; erau așteptate aplicații masive ale sociologiei. În contextul societății americane de atunci, modelul client/consultant se prefigura ca paradigmă generală a relației sociologului cu colectivitatea din care face parte. Înacest model, sociologul sprijină din afară diferitele subsisteme ale societății, ajutându-le să-și rezolve problemele de tip social, să-și maximizeze eficiența funcționării. Modelul presupune două sisteme reciproc independente: sistemul social client și sociologul-consultant. Sociologul oferă serviciile sale specializate sistemelor client. Acestea însă au libertatea completă a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sale specializate un partid politic care urmărește să obțină și să mențină puterea în scopul promovării opresive a unor interese minoritare? să sprijine un sistem aflat în concurență cu alte sisteme, oferindu-i acestuia un avantaj decisiv? să sprijine un subsistem în detrimentul intereselor colectivității în ansamblu? Modelul client/consultant se fundează în această privință pe o presupoziție referitoare la relația subsistem-societate: subsistemele (prototipul lor fiind întreprinderea capitalistă) sunt singurele elemente active; maximalizarea satisfacerii intereselor lor are ca rezultantă pozitivă dezvoltarea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să sprijine un sistem aflat în concurență cu alte sisteme, oferindu-i acestuia un avantaj decisiv? să sprijine un subsistem în detrimentul intereselor colectivității în ansamblu? Modelul client/consultant se fundează în această privință pe o presupoziție referitoare la relația subsistem-societate: subsistemele (prototipul lor fiind întreprinderea capitalistă) sunt singurele elemente active; maximalizarea satisfacerii intereselor lor are ca rezultantă pozitivă dezvoltarea pe ansamblu a colectivității. Sprijinind deci sistemele particulare din care este compusă societatea, sociologul va contribui implicit la dezvoltarea de ansamblu a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
are ca rezultantă pozitivă dezvoltarea pe ansamblu a colectivității. Sprijinind deci sistemele particulare din care este compusă societatea, sociologul va contribui implicit la dezvoltarea de ansamblu a colectivității. Această presupoziție oferă justificarea morală a angajării exclusive a specialistului în sprijinirea subsistemelor. A devenit însă tot mai clar că această presupoziție nu este integral justificată. Interesele subsistemelor nu sunt neapărat convergente cu interesele sistemului global din care fac parte. Nu este întâmplător faptul că în dezbaterile de specialitate au început să se
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]