5,909 matches
-
putti. Autorul stucaturii a fost meșterul stucator Anton Gigl de la Wessobrunn care s-a mutat la Innsbruck prin 1723. Foișorul a fost prevăzut inițial cu o ornamentație în stil gotic târziu. Restul provine de la o restaurare din 1932 a foișorului sudic. Casa este numită după Sebastian Hölbling (Helbling), care a fost proprietarul ei în perioada 1800-1827.
Helblinghaus (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328055_a_329384]
-
câmpiei sunt protejate în cadrul parcurilor naturale (Załęczański, Międzyrzecza Warty, Międzyrzecza Widawki, Żerkowsko-Czeszewski, Sierakowski). Warta este simbolul Poloniei Mari (Wielkopolska), iar în bazinul său s-au dezvoltat și cristalizat începuturile statului polonez. Nucleul statului a devenit ținutul dintre Gopło și cursul sudic al râului. În secolul al IX-lea, pe Ostrów Tumski (Insula Catedralei), între ramificațiile Wartei, a luat ființă o cetate în jurul căreia s-a dezvoltat cu timpul orașul Poznań. În secolul al X-lea, aceasta a fost cea mai puternică
Râul Warta () [Corola-website/Science/328134_a_329463]
-
portului Cherbourg. Pentrucă odată declanșată campania militară, aliații aveau nevoie stringentă de tehnică militară, combustibili și consumabile, acestea urmând să fie aduse, pe continent direct din Statele Unite ale Americii, fărăr a fi nevoiți să le tranziteze prin porturile de pe coastele sudice a Angliei, economisind astfel timp și bani. Tot prin port urmau să fie aduse trupe noi, care trebuiau mobilizate în peninsulă, iar portul era singurul port din Normandia care dispunea de dane de descărcare cu ape suficient de adânci. Germanii
Bătălia de la Cherbourg () [Corola-website/Science/328157_a_329486]
-
pentru ca această eparhie, supusă patriarhului din Constantinopol, să fie desființată. În perioada sa de maximă expansiune, eparhia Mitropoliei Proilaviei era mare. Sub administrația și autoritatea sa se aflau toate regiunile supuse turcilor de pe țărmul stâng al Dunării: ocolul Brăilei, Basarabia sudică sau Bugeacul tătărăsc, în care intrau Renii (sau Tomarova) Ismailul, Leova, Cetatea Albă, Tighina (sau Benderul), Căușanii cu toate satele din împrejurimi, malurile drept și stâng ale Nistrului cu regiunea dintre Nistru și Bug (care pe atunci se numea „Ucraina
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Mitropolia Proilaviei existase încă din a doua jumătate a veacului al XVI-lea, de când Brăila căzuse în mâna turcilor, care au transformat-o în raia. La Brăila s-a construit în timp noua catedrală mitropolitană, în cartierul românesc din limita sudică a orașului, pe drumul Silistrei. Ea era situată chiar pe malul abrupt al Dunării și avea hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Biserica a existat până în 1846, când „"parte pentru vechime, parte pentru amenințare de surparea malului, fu părăsită și
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
de către unii nobili care s-au adunat la Thorney Island. Primul semn al marelui necaz al lui Harold a venit de la fratele său, Tostig. Conform Cronicii Anglo-Saxone, Tostig a debarcat pe Insula Wight în mai 1066, înainte de a pustii coasta sudică a Angliei, terminând la Sandwich, Kent. La Sandwich, Tostig a căutat marinari pricepuți. Apoi, a navigat spre nord după ce s-a luptat cu câțiva conți englezi, iar, ajuns în Scoția, ar fi făcut un pact cu regele norvegian Haardraada pentru
Bătălia de la Fulford () [Corola-website/Science/328168_a_329497]
-
de sud a fost rezultatul a decenii de multe confruntări militare, puține din acestea fiind decisive. Multe teritorii au fost cucerite în mod independent și abia ulterior acestea au fost reunite într-un singur stat. În comparație cu cucerirea Angliei, cucerirea Italiei sudice a fost neplanificată și neorganizată. Cea mai timpurie dată consemnată pentru sosirea cavalerilor normanzi în Italia de sud este anul 999, deși se poate presupune că anterior avuseseră loc peregrinări de normanzi în zonă. În acel an, potrivit unora dintre
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
frontului vestic al clădirii se află turnul-clopotniță, din lemn, și el într-o stare avansată de degradare, care se pare că provine de la vechea biserică greco-catolică de lemn din sat, în prezent demolată. Cel de-al doilea portal, de pe latura sudică, cu deschiderea în arc frânt este profilat prin muchia teșită, în mod asemănător portalului vestic.
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Corvinești () [Corola-website/Science/328242_a_329571]
-
Borsa a fost oficial învestit cu ducatul de Apulia de către papa Urban al II-lea. Roger a permis emiterea de monedă proprie de către cel puțin doi dintre baronii săi (Fulco de Basacers și viceducele Manso). El a plănuit urbanizarea Italiei sudice prin acordarea de hrisoave către diferite orașe și încurajarea planurilor de urbanizare a acestora. În 1090, alături de papa Urban al II-lea, el l-a încurajat pe Bruno de Cologne, fondator al Ordinului cartuzian să accepte alegerea ca arhiepiscop de
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
promovat o politică externă expansionistă. Frederick al II-lea al Austriei a murit în lipta cu maghiarii în Bătălia de pe râul Leitha în 1246, iar ginerele lui Bela, Rostislav Mihailovici, a anexat un număr de teritorii de-a lungul frontierelor sudice ale regatului. Conflictele dintre monarhul vârstnic și moștenitorul lui, Ștefan al IV-lea au dus la izbucnirea unui război civi în deceniul al șaptelea al secolului al XII-lea. În același timp, Bela al IV-lea și fiul lui au
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
fost împărțite inițial între membrii ligii dar, după anul 1392, regele a oferit pământuri favoriților săi, printre ei aflându-se Stibor de Stiboricz și Miklós Garai . În această perioadă, Imperiul Otoman aflat în expansiune a ajuns să se învecineze regiunile sudice ale Regatului Ungariei. Ștefan Lazarevici al Serbiei a fost forțat să accepte suzeranitatea sultanului în 1390. Sigismund, care efectuase o serie de raiduri împotriva otomanilor și a aliaților acestora între 1390 și 1395, a decis să organizeze o coaliție internațională
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
politice în comitate ale micii nobilimi, el a exercitat în fapt o conducere absolutistă prin intermediul birocrației seculare. El a angajat aproximativ 30.000 de mercenari străini pentru armata permanentă și a construit o rețea de fortărețe de-a lungul frontierei sudice a regatului, dar nu a continuat politica agresiv antiotomană a tatălui său. În schimb, el a lansat o serie de atacuri împotriva Boemiei, Poloniei și Austriei cu scopul nedeclarat de a deveni împărat al Sfântului Imperiu Roman, afirmând că încearcă
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
de acces dinspre coama dealului, se afla săpat un șanț lat de 10 m și adânc de 4 m. În cursul săpăturilor arheologice întreprinse în 1905 s-a constatat existența unui zid lung de aproximativ 15 m, care bara partea sudică. Cetatea are o întindere restrânsă, lățimea ei maximă fiind de 20 m. În interiorul cetății, pe latura vestică, unde nu se mai păstrează nici o urmă de zid, se afla o platformă lată de 7-8 m și înaltă de 2 m. Structura
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]
-
maximă fiind de 20 m. În interiorul cetății, pe latura vestică, unde nu se mai păstrează nici o urmă de zid, se afla o platformă lată de 7-8 m și înaltă de 2 m. Structura terenului duce la concluzia că în partea sudică au fost efectuate nivelări cu piatră spartă mărunt și cu pământ. Fundațiile curtinelor sunt ridicate direct pe stâncă, fiind mai late decât zidul propriu-zis, care are grosimea de aproximativ 2 m și este construit din piatră mijlocie cioplită sumar și
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]
-
a secolului al XIV-lea, unele elemente atestând folosirea ei și în secolul al XVI-lea. S-a constatat inexistența unor materiale anterioare celei de a doua jumătăți a secolului al XIV-lea. Intrarea în cetate se află pe latura sudică, la înălțimea de 1 m față de stâncă, și are deschiderea de 2 m. Pe această porțiune zidul de incintă este mai gros cu 0,80 m. Intrarea a fost astupată la o dată necunoscută. În partea de NE, se găsește cisterna
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]
-
(de la turcescul "eğrilik" - curbură, un râu șerpuit) este un afluent de stânga al fluviului Nistru, care curge prin Ucraina și Republica Moldova. Izvorăște de pe versanții sudici ai Podișului Podoliei, la est de satul ucrainean Slobidka, și se revarsă pe malul stâng al fluviului la kilometru 371 de la gura de vărsare, lângă satul Goian. Lungimea râului este de 77 km, iar cota izvorului se află la 142
Râul Iagorlâc () [Corola-website/Science/328362_a_329691]
-
() este o trecătoare din Carpații Orientali localizată la o altitudine de 1153 m (1159 m după alte surse), aflată la limita dintre Munceii Nășcolat (aflați la nord - vest) - zona sudică din Munții Hășmașului și Munții Ciuculuilui (aflați la sud - est). La sud - est de trecătoare se găsesc vârful Muntele lui Petru (1456 m), iar la nord - vest de această Muntele Păgânilor (1359 m). Tot pe valea Trotușului, este precedat spre
Pasul Ghimeș () [Corola-website/Science/328408_a_329737]
-
încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul este îngust și are deasupra sa turnul-clopotniță. Pronaosul este acoperit cu o calotă sferică sprijinită pe patru arce în consolă. El este luminat printr-o fereastră cu ancadrament de piatră situată pe latura sudică. În peretele sudic al pronaosului se află o ușă scundă de brad pe unde se accede la o scară de piatră ce urcă în clopotniță. Între pronaos și naos se află o deschidere în arcadă. Pe pereții vestici ai naosului
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
naos și altar. Pridvorul este îngust și are deasupra sa turnul-clopotniță. Pronaosul este acoperit cu o calotă sferică sprijinită pe patru arce în consolă. El este luminat printr-o fereastră cu ancadrament de piatră situată pe latura sudică. În peretele sudic al pronaosului se află o ușă scundă de brad pe unde se accede la o scară de piatră ce urcă în clopotniță. Între pronaos și naos se află o deschidere în arcadă. Pe pereții vestici ai naosului, de o parte
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
ax de o fereastră terminată în semicilindru. Altarul este separat de naos printr-o catapeteasmă din lemn de tei aurit, confecționată în stil baroc și montată pe două bârne orizontale de brad, încastrate în pereții laterali ai altarului. În partea sudică a altarului a fost adăugată ulterior o veșmântărie de formă dreptunghiulară, având o intrare pe latura vestică. Schitul a fost împrejmuit în anul 1676 cu un zid de incintă construit din piatră de râu legată cu mortar. Cercetătorii presupun că
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
lemn. Biserica a fost construită în secolul al XV-lea ca o biserică hală fără turn. Corul este boltit si prezintă nervuri din piatră încrucișate care sunt sprijinite în console. Intrarea în biserică se face prin intermediul a două portaluri, unul sudic și unul vestic, portaluri ornamentate în stil gotic. O dată cu modificările structurale din secolul al XVIII-lea se înlocuiește bolta corului cu una simplistă din cărămidă. Tot acum turnul de poartă al fortificației capătă destinația de clopotniță, el este cel mai
Biserica fortificată din Pelișor () [Corola-website/Science/327569_a_328898]
-
climatică mult mai umedă decât cea actuală (din acest motiv, sub raport hidrologic peștera este de tip fosil, actual inactivă). În dinamică s-au asociat și procese de prăbușire a structurilor de conglomerate din plafon sau pereții laterali. În partea sudică, versantul în care se află peștera este brăzdat de un torent cu talvegul puternic înclinat (jgheab) față de care ea se găsește mai sus (de unde și denumirea locală de "Jgheabul cu gaură"). Peștera este dezvoltată în conglomerate cretacice superioare, depuse în
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip paleontologic) situată în județul Neamț, pe teritoriul administrativ al orașului Piatra Neamț. Aria naturală se află la nivelul terminației sudice a Munților Stânișoarei pe culmea Cozla (679 m), în partea nord-vestică a orașului Piatra Neamț în spațiul format de unghiul dintre DN15 și DN15C. Rezervația naturală cu o suprafață de 10 hectare a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5
Locul fosilifer Cozla () [Corola-website/Science/327582_a_328911]
-
Cele mai multe dintre aceste virusuri sunt răspândite de țânțari sau căpușe. Virusul denga este transmis (răspândit) mai ales de țânțarii "Aedes" și, în special de tipul de țânțar "Aedes aegypti". De regulă, acești țânțari trăiesc între 35° latitudine nordică și, respectiv, sudică, la o altitudine mai mică de 1000 m. Ei înțeapă în special în timpul zilei. Este suficientă o singură înțepătură pentru a infecta o persoană. Există și situații în care țânțarii pot lua virusul denga de la oameni. Dacă o femelă țânțar
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip floristic) situată în județul Iași, pe teritoriul administrativ al comunei Grajduri. Aria naturală se află în Podișul Moldovei, în partea sudică a județului Iași, pe malurile pârâului Cocoarei (afluent al râului Rebricea) în pădurea Boroșești, în teritoriul vestic al satului Poiana cu Cetate. Rezervația naturală cu o suprafață de 9,50 hectare a fost declarată arie protejată naturală prin "Legea Nr.
Poiana cu Schit () [Corola-website/Science/327645_a_328974]