6,276 matches
-
recunoșteam asta, Îmi plăcea la nebunie felul ei de a fi. Mi-am pus blugii și o cămașă primită de la Victor. Nu ar fi trebuit să mă mai ating de cadourile de la el, dar cămașa aceea era pur și simplu superbă. Evident, una din prietenele mele fusese cu el la cumpărături, așa că puteam considera că nici măcar nu era cu adevărat de la el. Asta mă făcea să mă simt mult mai bine. M-am uitat În oglindă. Părul meu arăta bine, cu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
spus imediat. Îl cunoști? Maria chicoti. ― Păi, tot peste el am dat când am venit cu Adi. A fost foarte amabil și am făcut cunoștință. ― Pun pariu că Adi Îl urăște, am spus gânditoare. ― De ce? Întrebă ea Încruntată. ― Pentru că e superb și te place, evident. ― Ei bine, mi s-a părut puțin gelos, dar sincer, David e doar...David. Nu l-aș Înșela niciodată pe Adi. Am oftat. ― Felicitări! ― Alisia, ți l-aș lăsa ție pe David, dar chiar cred că
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Nu am făcut-o numai de dragul de a face o fată bună. Am făcut-o pentru că vroiam ca ea să mi vorbească. Să-mi zâmbească, poate. Să fie acolo și să mă pot uita ore În șir În ochii ei superbi. Și mi-a vorbit până la urmă. Și-a deschis sufletul În fața mea. Și În timp ce o ascultam povestind, eram din ce În ce mai absorbit de frumusețea ei. Am vrut să o sărut, chiar atunci, chiar acolo, dar am reușit cumva să mă abțin. Și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
aminti chiar și coregrafia. Începea cu o piruetă pe vârfuri, o răsucire pe diagonală, o serie complicată de pași În zigzag...restul dansului nu Îmi era foarte clar În minte. Știam doar că se Încheia cu o poziție de final superbă, cu mâinile ridicate grațios Într-un cerc deasupra capului. Într-un cerc... M-am uitat din nou la desen. Fata se afla exact În poziția aceea. Am Încremenit În scaun În timp ce creierul meu făcea conexiunea: 11 februarie 2011. Mi-am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ea?“, mi-a zis în șoaptă A.A. „Eram la o petrecere, venisem târziu, lumea era deja cherchelită, se trecuse de la Gary Glitter la Barry White și înapoi la Gary Glitter. De cum am intrat pe ușă, am remarcat-o: trup superb, picioare fusiforme, ochi verzi, migdalați, păr șaten, lung până la brâu, un mini de blugi de-nghețau apele, botine italienești pe scurt, o splendoare-n iarbă... Dar ce mi-a tras lovitura de grație a fost când s-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
activiste care semăna cu o broască, s-au rostit discursuri pe bune despre meritele literare ale lui Nichita, după care el, treaz, pieptănat și cu sacou, a vorbit îndelung poezie, cu geniul lui de a improviza. Vorbea inspirat, presărând, printre superbe metafore, laude la adresa secretarului general, „mândria de a trăi aceste vremuri“, „onoarea de a participa chiar la Conferința Națională“. De câte ori auzea chestii din astea, activista își bulbuca ochii și dădea aprobator din cap. La sfârșit, toată lumea a aplaudat. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
activista își bulbuca ochii și dădea aprobator din cap. La sfârșit, toată lumea a aplaudat. Nu pot să înțeleg de ce mai are nevoie Nichita de circul ăsta acum, când e recunoscut ca poet național, câștigă suficient, iar cărțile apărute în ediții superbe, cu ilustrații, adună cozi la librării, când femeile cad în extaz în fața lui, iar tinerii îl urmează fascinați. Joi, 18 noiembrie În zilele de doliu după Brejnev, s-au dat la televizor minuni de concerte, cu orchestre și soliști de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
la televizor, spunând că orice declarație pro sau contra înseamnă poliție politică, că legea nu e totuna cu morala și că „societatea trebuie purificată“, nu pot să nu mă gândesc la unele sloganuri auzite demult, în copilăria mea sibiană, când superbii ofițeri germani, în uniformele lor impecabile, aproape că asediaseră Hermannstadt-ul, iar noi, mama și cu mine, tremuram când ieșeam la plimbare pe Corso cu Frau Weiss, proprietăreasa noastră evreică. Pe vremuri, când Madi (Mariana Marin) încă mai trăia și mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mâna mea (și se cam vede, asta e; parcă am două mâini stângi, are dreptate mama) - nu; rochia albastră am zis că nu, puloverele și împletiturile se exclud din start... Ce mai avem noi aici, dragi tovarăși și pretini? O superbă cămașă neagră, cu capse și buzunare mari, aplicate, pe care mi-a luat-o Dragoș din cămin, de la arabi și mama a zis că încă n-a murit, ca să mă pun la negru... Ei, găsim noi ceva după care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
scriu două rânduri când chelnerul se apropie de mine ca să-mi șoptească: ― Doamna vă roagă s-o așteptați după o jumătate de oră la Continental. ― Spune-i că vin. ... Și la opt și jumătate seara poloneza îmbrăcată într-o toaletă superbă (adică mai mult dezbrăcată), își făcea apariția în loja Operei, alături de mine. Câteva sute de ochi încremeniră privirile asupra ei. Era frumoasă, exotică, decorativă, pretutindeni stârnea admirație. M-am prefăcut că nu observ pe Mihaela, palidă și modestă în rochia
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
veni la minister cu noaptea-n cap. ― În primul rând, i-am spus, (el) trebuie să acopere lipsa. E vorba de 420.000 lei. ― Dar de unde are să scoată nenorocitul atâția bani? (îmi plăcu așa de mult că-i spusese nenorocitul ― superbă caracterizare!) ― Sânt nevoit să-i pun eu la dispoziție. Nu-i altă soluție. ― Cum, faci dumneata asta? E cu putință? O sumă atât de considerabilă? ― Nu vei fi crezând c-o fac pentru el, am strigat răstit. Iată suma, s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bolnavă pe dinăuntru, ca putrezită sufletește. De fapt, nici nu cred că mai am un suflet, iar, dacă am, este prea amorțit, îngropat cu totul, ca într-un mormânt! Imaginează-ți, dacă sufletul omului să zicem că ar fi un superb lac cu apă limpede, atunci cu siguranță că sufletul meu n-ar fi altceva, decât un heleșteu părăsit, plin cu alge care put! Mă privesc câteodată în oglindă și observ doar o străină cu privirile tulburi, răvășite. Mam schimbat mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ezitam, deoarece mă temeam de rechini, drumul înapoi, când am comis nebunia de a consimți să mă așez la volanul Toyotei, fără carnet de conducere (ce se întîmpla, oare, dacă ne oprea vreun polițist?), o șosea goală, ondulîndu-se printre vile superbe, înconjurate de verdeață și flori, din Beverly Hills, un deal de unde am putut privi o parte din Los Angeles... dar ar fi ridicol să pretind că aș cunoaște orașul. Capitala Californiei reprezintă pe orizontală ceea ce reprezintă New York-ul pe verticală
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu acest univers mic, dar tandru, al mușcăturilor noastre din mărul cu zahăr al întâlnirii pielii cu cuvintele din vara scurtă a unor urși panda îmbrățișați din socoteala simplă că ziua asta nu va dura la nesfârșit deși veverițe brune, superbe rod, cât pot, și ele, din trecerea ei. așadar pentru totdeauna pari să fii a mea, luo na. șase în primul loc: vei pierde oricum ceva, dar poți amâna această zi și o poți face mai bună, bând ceai și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
din turnul micului ox, singuraticul șașiu aruncă lopeți de limacși-vineții-cu guriță-cu-dinți în lacul kanas, și, de parcă nu ar fi fost suficientă această crimă, același singuratic șașiu aruncă lopeți de limacși vineții-cu-guriță-cu-dinți lângă trunchiul enorm al baobabului-tău-bătrân-capricios, denumit stâlpul căminului tău, superbii pești guppy, multicolori, ai lacului se scârbesc și fug, veverițele-călugăr din trunchiul dragostei tale se oripilează și se retrag în cuiburi. nouă în al treilea loc: prinzi de veste, zeița chuang-mu îți trimite un vis cu vrăjitoarea fuamnach, în care
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ei despre noi. În seara hramului, chefliii ne surâdeau șiret. Prevăzători, ne-am întors din vreme acasă. Noaptea veneau pe fereastra deschisă chiote de petrecere, uneori de la distanțe mari. Dar cele mai mărețe serbări tot natura ni le făcea. O! Superbele plimbări pe munți, printre brazii parfumați! Încovoiați de oboseală, și apoi odihna pe iarba moale, când te simți una cu pămîntul! Și adierea de mătase care tremură pe obraz! Odată ne-am urcat mai mult ca de obicei pe un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mândri de părerea măgulitoare a Rozei, și-mi pare rău că nu știu să mă plătesc în vreun fel. Niciodată n-o să pricep exact ce se numește fericire, așa aspectul ei variază după om și după clipă. Parcă e valul superb care se întinde până la mine și se destramă înainte de a detaila toate farmecile din el. Pot numi fericire aceste extaze și torturi ce se succed mereu și aceste potoliri, pentru un scurt timp, în fața mării?! Scot din toate aceste atâtea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă vor purta nostalgiile spre locurile aceste, și suferința că n-o pot reîncepe identic această viață. Iar dacă voi reveni, voi jelui de cel mai mic lucru pe care îl voi găsi schimbat. Într-un timp, noaptea, marea era superbă. Am asistat cu adorație la toate prefacerile lunii, care lumina toată apa, și fiecare părticică de val scânteia. Era o feerie, și nu sunt cuvinte pentru a o descrie, nici culori pentru a o picta. Ce contează toate farmecile oferite
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
plimbat până la prima rază de soare. Apoi, după ce ne-a lăsat din nou pe ponton, a dus barca la locul ei, ancorînd-o din nou, și s-a reîntors înotînd. În noaptea aceea, gol, strălucitor sub razele lunii, Charles a apărut superb. Cineva, citind aceste note, ar putea reflecta că, în definitiv, pustiul acestei localități este destul de relativ și că eu însumi am înșirat, în afară celor două personagii principale, o serie de altele mai puțin însemnate, dar care înviorează singurătatea. Nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mișcările sunt fără grații. Dar uneori apare minunată cu profilul ei perfect de statuie greacă, fruntea limpede și mare sub arcurile sprîncenilor, ochii profunzi, dar potoliți, fără nimic turbure în ei, gura tăiată de un mare artist, părul bogat, încadrînd-o superb. Și o siluetă elegantă, înaltă, subțire, pe care o prinde admirabil negrul, și căreia i s-ar potrivi rochiile unei regine. Aparițiile Ioanei sunt uneori uimitoare (dar eu o prefer altminteri, căci de prima imagine, a Ioanei nenorocită, mi-e
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru Ioana, dar mă împiedecă și pe mine să fiu fericit. Este un defect funest, căruia unii îi spun, ca să-i dea aparență suportabilă, luciditate. A asculta o bucată de muzică, a citi ceva subtil, a fi în mijlocul celui mai superb aranjament al naturii și totuși a nu-ți uita prezența, a nu fi în stare să exclami ceva fără sens numai din entuziasm, fără să te auzi și să te găsești caraghios, a-ți urmări clipă cu clipă propria-ți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
observația pe care i-a făcut-o profesorul în clasă, pe când era copil.. - Dar a murit președintele Republicii franceze! - Ce are a face! Această vorbă ridicolă (după cum ridicol eram și eu, căutând să demonstrez) nu putea să aibă replică. Apărea superbă, reprezentând pe orice femeie din toată lumea. Femeile, de obiceiul lor, mai ales la noi, nu sunt prea în curent cu evenimentele mondiale și sunt rare acelea care au nevoie de ziar în fiecare zi. Ioana nu citea niciodată ziare. Dacă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vom asculta muzică, vom scrie fără să ne pese de restul lumii. Vom fi o pereche unică, reușind să realizeze cele mai romantice viziuni, iar când vom fi bătrâni, ne vom retrage într-un colț îndepărtat, ales bine în mijlocul naturii superbe, și alăturați, mereu de acord, vom aștepta moartea. Dar cu solemnitate, așa cum se cade la o astfel de oră. - R... - E tot ce găsești să spui.... Ironii oribile. - Nici nu mă gândesc să fiu ironică; am pornit să învăț pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai bine mai mult decât prea puțin. Și, între timp, îmbrățișări ascunse și sărutări când nu e nimeni de față. Ea încerca o nouă viață și eu, bărbatul, așteptam! Ce umilință! Cum aș putea uita? Corpul ei fermecător lângă mine, superb, virginal, ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic! Ce nefericit eram și totodată ce poftă aveam de el! Și cum voiam să mă convingă că nu mă doare amăgit de dorința puternică de atunci. Am spus la întîm-plare. "Fapta noastră
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a lui Moliere împotriva medicilor. Dar pe un pat zace de o săptămână Viky între viată și moarte, fără măcar ca să știm ce să facem ca să-i venim în ajutor. Putem glumi? De-abia pe la 11 noaptea, sub un cer superb, ne reluăm drumul spre port. Încep: - Nesiguranța este oribilă. Poate că numai eu am nenorocul că orice mi se întîmplă, rău sau bine, să-l aflu în etape, să am în fiecare zi, de mai multe ori, speranțe și apoi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]