18,899 matches
-
cu Transilvania și cu Banatul, de unde au cules frații germani Albert și Arthur Schott (1845), apoi Franz Obert, Mircea Vasile Stănescu-Arădanul, Demetriu Boer, Ștefan Cacoveanu, între precursori numărându-se, în Bucovina, I. Gh. Sbiera (1855-1856, dar culegerea sa a fost tipărită abia în 1886), urmat de Simion Fl. Marian și alții. Pentru Principate, începutul îl face N. Filimon (1862), urmat imediat de P. Ispirescu, I. C. Fundescu, D. Stăncescu, G. Dem. Teodorescu, din Muntenia, în timp ce din Moldova sunt de reținut culegerile lui
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
presa vremii încă din anul 1920, iar prima lucrare de rezonanță îi apare în 1922 - o istorie recapitulativă a literaturii române (A román irodalomtörténet összefoglaló áttekintése), destinată tineretului maghiar studios. În urma aprecierilor favorabile ale profesorilor Nicolae Drăganu și Sextil Pușcariu, tipărește lucrarea și în limba română, sub titlul Istoria literaturii române (1924). Tot cu scopuri didactice publică o scurtă gramatică a limbii române (1923). Sub îngrijirea lui B. apare Műforditások román költőkből (1928), o selecție reprezentativă a poeziei românești, de la folclorul
BITAY Árpád (20.VII.1896. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285750_a_287079]
-
cunoscute, au emigrat în Austro-Ungaria după distrugerea totală a orașului lor din sudul Dunării. A fost profesor de greacă veche și neogreacă la Viena și Budapesta. Este cunoscut pentru Gramatică română sau macedonovlahă, elaborată cu un deceniu înainte de a fi tipărită, în 1813, în limbile germană, greacă și în graiul macedoromân. Lucrarea va mai cunoaște două ediții; cea din 1863, cu o prefață a lui D. Bolintineanu, tipărită cu sprijinul generos a lui C. Negri, și cea din 1915, datorată lui
BOIAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
cunoscut pentru Gramatică română sau macedonovlahă, elaborată cu un deceniu înainte de a fi tipărită, în 1813, în limbile germană, greacă și în graiul macedoromân. Lucrarea va mai cunoaște două ediții; cea din 1863, cu o prefață a lui D. Bolintineanu, tipărită cu sprijinul generos a lui C. Negri, și cea din 1915, datorată lui Pericle Papahagi și prevăzută cu o substanțială introducere și cu un vocabular. În sfârșit, în 1988, V. G. Barba dă, la Freiburg, o ediție a gramaticii, care
BOIAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
dojeni din cauza lui Iacob; însă, din fericire pentru prinț, care ar fi avut toate motivele să se teamă de furia poporului, scrisoarea nu a fost făcută publică decât la câțiva ani după ce Iacob a părăsit Scoția. Atunci abia a fost tipărită de către cardinalul de Bellarmine, pe fondul controversei privind jurământul de credință, iar autenticitatea ei nu a fost niciodata negata de către autorul regal." <footnote Lucy Aikin, Memoirs of The Court of King James The First, Longman, Hurst, Rees, Orme and Brown
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
în presa franceză („Revue de sciences humaines”, „Leș Valenciennes”, „Revue d’histoire du théâtre”, „Leș langues néo-latines”, „Littératures et nations”), domeniul predilect fiind cel al comparatisticii, iar subiectul preferat, operă lui Tudor Arghezi, Mircea Eliade și Eugen Ionescu. În 1993 tipărește La Jeunesse littéraire d’Eugène Ionesco, prima exegeza, în Franța, asupra operei de tinerețe a dramaturgului. Integrand personalitatea acestuia în ansamblul literaturii române interbelice, C.-S. reușește să demonstreze că Eugen Ionescu nu trebuie considerat doar un scriitor francez ce
CLEYNEN-SERGHIEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286298_a_287627]
-
model manualul lui W.T. Krug, pe care l-a și tradus în 1861. A stăruit încă din 1839 pentru înființarea unor periodice românești în Blaj. Ziarul condus de el, „Organul luminărei”, apărut în 1847, este cel dintâi periodic românesc tipărit cu litere latine. În același timp, C. a editat și „Învățătoriul poporului” (mai-octombrie 1848). După încetarea apariției celor două periodice, a colaborat statornic la „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, cu studii, articole, eseuri, versuri și traduceri. În ianuarie 1867
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
expresii și locuțiuni din Transilvania. Interesat în primul rând de valoarea documentară a literaturii populare, C. recomanda notarea exactă, fără intervenții din partea culegătorului. Poeziile scrise de C. se disting prin melodicitate și acuratețe prozodică deosebită. A compus o amplă eglogă, tipărită într-o primă ediție în 1833 și reluată, în 1860, sub titlul Drama pastorale. Ca și în celelalte versuri, unele de inspirație folclorică, el arată predilecție pentru universul rustic și limbajul lui specific. Imagini sobre, înviorate de oralitatea populară și
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
alte Rugăciuni, meditații și cântări pentru Săptămâna luminată, publicate în 1971 în revista „Buna Vestire”, demonstrează îndelunga stăruință a poetului în sfera unei inițieri mistice, care de altfel se simte în întreaga sa poezie . Cu puțin înaintea dispariției, C. a tipărit în colecția de volume „Apoziția”, ilustrată de Stephan Eleutheriadis, Spicuiri din lirica americană contemporană (1993), accentul căzând aici pe dimensiunea metafizică, de structură mai puțin proprie poeziei din Lumea Nouă. Trebuie amintite, de asemenea, contribuțiile sale în planul științelor istorice
CIORANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286267_a_287596]
-
1877. Au ieșit, probabil, din acest săptămânal, pe care îl scria în întregime I. L. Caragiale, șase numere, dar în colecția Bibliotecii Academiei Române nu se mai păstrează decât numerele 1, 2, 4 și 6 (din care două foi lipsesc). „Calendarul Claponului”, tipărit cu un an mai târziu (1878), conține, pe cât se pare, pe lângă scrierile din cele patru numere ce s-au păstrat, și pe cele cuprinse în numerele pierdute. În afara intenției umoristice, C. este redactat și cu o evidentă adresă parodică, având
CLAPONUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286292_a_287621]
-
interesantă”, „Românul” ș.a. O parte din scrierile sale este strânsă în volumele Visuri trecute (1903), Icoane (1906), Amintiri (1911), Foiletoane (1912), Scrisoare în cealaltă lume (1914), În război (1915), Frații (1916), Prietenii (1917), Primăvara (1917). În aceeași perioadă, C. mai tipărește studiul Educația vechilor elini (1906), manualul Poetică și Legendar poetic (1911, în colaborare cu Ioan Rațiu) și traducerea romanului Floarea Betuliei de Lázár Stefan (1913). În 1918, prelua conducerea ziarului „Unirea” și participa la Adunarea de la Alba Iulia, pe care
CIURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
alte texte (Ghiță, Mitru, Homunculus) vor să demonstreze efectele pernicioase ale ruperii de comunitatea rurală, prin intrarea la școală sau la mănăstire. C. a încercat, de asemenea, să brodeze epic pe marginea unor episoade din Evanghelii, în Iscariot. Numeroasele volume tipărite în vremea războiului mondial conțin multă publicistică, scrisă cu talent și simțire, în slujba unui înalt ideal umanitarist, și prea puțină literatură. Un anume meșteșug narativ și chiar eforturi de aprofundare a psihologiei personajelor vădesc nuvelele Primăvara și Dăscălița, care
CIURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
osemintele i-au fost aduse în țară și reînhumate în biserica Trei Ierarhi din Iași. Opera lui C., foarte întinsă și diversă, confirmă enciclopedismul, dar și atributele geniale ale minții sale. În 1698, înainte să fi împlinit douăzeci și cinci de ani, tipărește la Iași Divanul sau Gâlceava Înțeleptului cu Lumea sau Giudețul Sufletului cu Trupul, o carte de teosofie, bilingvă (română și greacă), în buna tradiție europeană a cărților ce încearcă să rezolve disputa dintre trup și suflet, pasiune și rațiune. Un
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
cu Trupul, o carte de teosofie, bilingvă (română și greacă), în buna tradiție europeană a cărților ce încearcă să rezolve disputa dintre trup și suflet, pasiune și rațiune. Un text pe această temă fusese introdus în traducerea românească a Bibliei, tipărită la București în 1688; intitulat Despre rațiunea dominantă, textul era atribuit unui filosof stoic din Alexandria, din perioada elenistică. S-au indicat surse foarte diverse ale cărții, de la Biblie până la Venatio scientiarum a lui Van Helmont. Tânărul prinț ambiționează să
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Tarifu ilmil musiki ala vêgni maksus [Explicarea muzicii teoretice pe scurt]. În 1704-1705, încheie romanul alegoric autobiografic Istoria ieroglifică, un pamflet care, alături de Divanul, legitimează locul deosebit ocupat de C. în istoria literaturii române. Cunoscută în manuscris, cartea s-a tipărit foarte târziu (1883). Dacă evoluția unei literaturi se decide în momentele de ruptură, de discontinuitate, Istoria ieroglifică reprezintă un astfel de moment. C. înnoiește stilul narativ, schimbă modelul de discurs, produce trecerea de la proza cronicărească nonfictivă la proza artistică studiată
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
tradusă în germană de J. Redslob (Beschreibung der Moldau) și publicată de Büsching în „Magazin für die neue Historie und Geographie”, în 1769. O ediție separată s-a făcut, după doi ani, la Leipzig. Traducerea în limba română s-a tipărit la Mânăstirea Neamț, în 1825, sub titlul Scrisoarea Moldovei. Autoritatea europeană de orientalist, care avea să dureze mai bine de un secol, și-o câștigă C. post-mortem, prin tratatul în limba latină Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae [Istoria creșterii
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Osman, fondatorul, adică de la 1300, până la Mahomed IV, asediatorul Vienei, la 1683, iar partea a doua continuă istoria, de la 1683 până la 1712, și urmărește scăderea treptată a puterii imperiului. În secolul luminilor, cariera europeană a cărții începe cu traducerea engleză, tipărită în 1734-1735, și continuă cu cea franceză, din 1743, și cu cea germană, din 1745. Tălmăcirea în limba rusă, făcută în timpul vieții autorului, a rămas în manuscris. Istoria exactă era adiționată cu numeroase note și legende, fapt ce i-a
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
particularităților vieții religioase și laice, asupra artelor și științelor practicate în lumea Orientului Apropiat. Opera lui C., impresionantă ca întindere și varietate, dar rămasă necunoscută până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când Academia Română a luat decizia să tipărească integral scrierile principelui, se impune ca moment cardinal în cultura română, primul moment de importanță majoră, când spiritul românesc a radiat asupra altor culturi. Geniu pozitiv, C. a fost un întemeietor în varii domenii de manifestare a spiritului, în teologie
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
în deceniul al patrulea, în revistele „Roma” (Scriitorii români și Italia, 1932-1933), „Cercetări literare” (Întrebări și răspunsuri, 1934, Opera istorică a lui Budai-Deleanu, 1936), „Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice”, „Viața românească”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista română”, „Symposion” ș.a. În 1936 a tipărit „studiul critic” Alexandru Depărățeanu în memoriile Secției literare a „Analelor Academiei Române”, premiat în același an. A fost prima monografie asupra acestui poet de raftul doi, ce ar fi introdus în poezia română - după opinia lui C. - unele teme din romantismul
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
de-a doua, evaluând sursele Jocului secund (remarca îi aparține lui Basarab Nicolescu), autorul antrenează în dezbatere chestiunea mai specială a „poetului reprezentativ” în modernitate pentru o literatură cu caracter și particularități specifice. Sub pseudonimul Mihai Tăcutu, poetul C. a tipărit în exil două interesante plachete de versuri: Atlantic (1950) și Biografie pentru rândunele (1952), în tiraje confidențiale, ce nu au depășit 48 de exemplare de fiecare titlu, culese și imprimate doar pentru prieteni. Autorul, care debutase ca poet încă din
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
gong în aproape orice tip de cancer au fost prezentate la conferințe medicale internaționale din lume și aceste lucrări sunt disponibile la câteva instituții medicale din China. În mod previzibil, publicațiile medicale occidentale importante nu au fost deosebit de dornice să tipărească aceste studii, deoarece rezultatele lor arată că medicamentele, operațiile, chimioterapia, razele și alte forme de terapie folosind o tehnologie înaltă, costisitoare favorizate de medicina modernă convențională nu numai că sunt mai puțin eficiente în tratarea cancerului, a bolilor de inimă
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
Taiwan Tel.: 8862 975-8768; Fax: 8862 873-6222 (Cursuri particulare de qi gong; ateliere; consultații personale) Sung Yang Taoist Meditation Center (Maestrul Han Yun-mo) 33-8, Ta-Lin Village, Ping Ling District, Taipei, Taiwan Tel.: 8862 665-6995; Fax: 8862 665-6996 (cursuri și materiale tipărite despre meditația taoistă) Pietre prețioase cu energie planetară Astral Gemstone Talismans Richard S. Brown, specialist și designer de pietre prețioase planetare Langsuan Balcony, 3rd Floor 99/22 Soi 7, Langsuan Road, Bangkok 10330, Thailand Tel.: 66 2 252-1230/251-0577 Fax
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
revistă literară săptămânală apărută la Piatra Neamț între 2 ianuarie și 20 februarie și între 22 mai și 5 iunie 1877. Din acest periodic, care își propunea să publice romane, nuvele, varietăți și anecdote, s-au scos zece numere, redactate și tipărite cu deosebită îngrijire. Administrator și redactor era N. Miculescu, publicist informat, cum dovedește literatura pe care o traduce. La revistă au colaborat Calistrat Hogaș, Gr. Melidon, S. Miculescu și N. V. Scurtescu, fiecare dintre ei semnând versuri. În afară de N. Miculescu, autor
COLECTORUL LITERAR PENTRU AMBE SEXE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286328_a_287657]
-
a cuvintelor, ca și cum ar putea modifica mesajul înainte ca gândul să vrea să-i prindă înțelesul. Literele mi-au săltat în fața ochilor, împresurându-mă cu frânturi de cuvinte, cu bucăți de fraze. Apoi, cu greu, s-a impus cuvântul esențial, tipărit în caractere groase, spațiate, ca pentru a fi scandate: INACCEPTABILITATE. Și, contopindu-se cu zvâcnetul sângelui meu la tâmple, au urmat formule explicative: „Situația dumneavoastră nu corespunde...”, “ântr-adevăr nu îndepliniți...”. Am rămas cel puțin un sfert de ceas nemișcat, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să-i iei toiagul portăriei, M[ăria] Ta! ARBORE (care i-a ochit lung și-a înțeles șoaptele lor, avansează în scenă dr. s. și vorbește apăsat și uitîndu-se crunt) Ei vor să ia toiagul din mâna mea zbârcită, Să tipărească-o pată pe fața mea răstită. Să cheme dar călăul cu sîngerata-i bardă Ca fruntea cea pleșuvă de trup să o despartă, Și când cu capul iesta sufletul vor tăia, Când vânturile iernei prin groapă-or șuiera, Atunci vor putea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]