5,483 matches
-
și managementului resurselor umane Mai precis, vom schița cele mai relevante modalități („viziuni”, „perspective”) de a privi omul, de a înțelege substratul comportamentelor noastre. Ceea ce se cuvine a sublinia se referă la faptul că ceea ce vom prezenta are sensul unei „tipologii”, adică a unei elaborări teoretice menite a diferenția profiluri specifice de comportare. În viața reală, aceste profiluri nu se vor întâlni în forma lor „pură” (ca „tipuri ideale” după terminologia lui Max Weber). Omul real „va prezenta o combinație a
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
trăirilor spirituale, individuale și colective, dar care se pot dezactualiza atunci când această intensitate scade, oricând asemenea trăiri sunt derivate (recanalizate) de la rânduiala creației”<footnote Bădescu, Ilie, Noologia, Editura Valahia, București, 2002, p. XXV. footnote>. Omul rațional. Dintr-o altă perspectivă, tipologia utilizată uneori pornește de la teza paradigmatică după care omul este o ființă al cărei comportament este declanșat de calculul cost-beneficiu, promovat istoricește de Max Weber. Modelul caută să exprime specificul omului format în cultura occidentală a capitalismului<footnote Weber, Max
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
organizațional” exprimă ideea că nu există autoritate într-o organizație care să nu fie acceptată de membrii săi. Managementul resurselor umane axat pe această paradigmă a generat modelele bazate pe lideritate, pe conducătorul eficace (opus celui autoritar). Apropiat de această tipologie se află modelul omului administrativ. „Omul administrativ” - elaborat de Herbert A. Simon (ca opus modelului „omului economic”), înlocuiește ideea maximizării (alegerea celei mai bune variante dintre cele existente) cu cea a omului administrativ care „satisface”, caută o direcție de acțiune
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
datelor, a tehnicilor informaționale și a simulării pe calculator. După Simon „fabrica automată a viitorului va funcționa pe baza deciziilor programate, elaborate în biroul alăturat, automatizat și el”<footnote Ibidem, p. 130. footnote>. Ce trebuie să reținem din prezentarea acestor tipologii? Oamenii nu numai că diferă esențial unii de alții, încât nu are sens a căuta un singur tip sau doar câțiva pentru a-i caracteriza, ci, mai mult, fiecare dintre noi este o personalitate deosebit de complexă, care îmbină (mai mult
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
diferitele tipuri prezentate. Este important a cunoaște modul de comportare a fiecărui tip pentru a putea descifra trăsăturile diverse ale diverșilor membri ai organizației și a-i trata în mod adecvat. Evident, am mai putea să ne imaginăm și alte tipologii, Edgar H. Schein a formulat<footnote Ibidem, pp. 183-187. footnote> „modelul complex”, care încearcă o abordare de ansamblu a omului pornind de la caracterul divers și dinamic al necesităților, motivațiilor, experienței umane, dar și al culturilor organizaționale. După Scheim, factorul esențial
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
de petrecere a timpului liber, a sălilor de lectură, de sport etc.). Această organizare funcțională mai este utilizată în cadrul unor modalități diverse de concepere a managementului resurselor umane. Etapele managementului resurselor umane sunt prezentate, și ele, în diverse feluri. O tipologie interesantă este următoarea<footnote Manolescu, Aurel, Lefter, Viorel, Deaconu, Alecxandrina (editori), Managementul resurselor umane, Editura Economică, București, 2007, p. 44. footnote>: etapa empirică; etapa bunăstării sau a prosperității; administrarea personalului; managementul personalului - faza de dezvoltare; managementul personalului - faza matură; managementul
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
matematice, formatizate, conceptuale orientate sau scheme conceptuale etc. Modelele managementului resurselor umane reprezintă modalități de exprimare a unor aspecte esențiale ale acestuia (alcătuire, funcționare etc.) prin dezvăluirea a ceea ce este structural specific (elementele principale și relațiile lor, relații relativ stabile). Tipologia modelelor depinde direct de stadiul de evoluție a managementului resurselor umane și de perspectiva de analiză. În ultimul timp, managementul resurselor umane a căpătat o accentuată notă anticipatorie, modelele utilizate fiind marcate de schimbarea perspectivei<footnote Bencheman, Faycel, Galindo, Geraldino
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
statului în ceea ce privește relațiile de muncă (informarea salariaților, consultarea lor în cazul unor măsuri ce le-ar putea afecta interesele, pregătirea oamenilor, condițiile de muncă, perfecționarea formelor de negociere între patronat - salariați/sindicate). După cum se vede, cele patru cazuri prezentate exprimă tipologii de modele prin aceea că sunt modalități de structurare a conținutului ideatic și practic pe „o schemă relațională” relativ stabilă, în jurul căreia se articulează presupozițiile, principiile, metodele de acțiune ale unui model concret. Există numeroase criterii de grupare a modelelor
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Gestion des ressources humaines (ediția a treia), Dunod, Paris, 2007, p. 5. footnote>. Dacă vom considera resursele umane ca determinate (în special), strategiile privind managementul resurselor umane vor pune accentul pe tehnologie, respectiv pe un număr redus de specialiști, generând tipologii specifice viziunii birocrate. Dacă vom considera că resursele umane se referă la actori relativ autonomi, strategiile vor pune accentul pe negociere, participare, calitățile charismatice ale liderului. Strategiile managementului resurselor umane se diferențiază și prin modul de a trata mecanismele schimbării
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
prilej de a-și proba competențele lor de judecată independentă, de evaluare pe o gamă variată de criterii și de comparare a acestora în raport cu misiunea organizației, satisfacerea umană și eficacitatea organizației. Tipuri de strategii în managementul resurselor umane. Conceptul de „tipologie” desemnează o „schemă”, o „construcție”, oferind o caracterizare ce „reduce diversitatea” și oferă un „câștig” în „inteligibilitate” asupra unei realități<footnote Cadin, Loϊc, Guérin, Francis, Pigeyre, Frédérique, op. cit., p. 17. footnote>. Conceptul de „tip ideal” a fost elaborat de Max
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
să cuprindă competența de a modela procesele de muncă însele; în final, nu numai priceperea profesională, ci, de asemenea, cunoștințele metodologice și competența socială sunt urgent necesare”<footnote Brödner, Peter, „Design of Work and Technology”, p. 148. footnote>. Pe această tipologie a strategiei managementului resurselor umane se elaborează azi noi perspective, legate, de exemplu, de „responsabilitatea socială corporativă”<footnote Corporate Social Responsibility, A Business Contribution to Sustainable Development, p. 5. footnote>. Strategia de personal orientată spre resurse presupune că resursele umane
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Principiul caracterizării în literatură a fost întotdeauna definit ca principiu al combinării "tipicului" cu "individualul" - prezentând tipicul în individual sau individualul în tipic, încercările de a interpreta acest principiu, sau anumite teorii derivate din el, n-au fost prea utile. Tipologiile literare pot fi găsite încă în teoria lui Horațiu despre decorum (bună-cuviință) și în repertoriul de tipuri din comedia romană (de exemplu soldatul fanfaron, avarul, fiul risipitor și romantic, servitorul devotat). (Recunoaștem din nou tipologicul în cărțile de caracter din
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
și mediocră, apăsătoare, chiar și atunci când nu este neapărat zguduită de evenimente tragice. Scriitor postmodern, el reunește într-o formulă omogenă, ce nu îi obturează originalitatea, procedee narative de dată recentă și altele mai vechi. Configurează un mediu, creează o tipologie, dă identitate fermă personajelor. Împreună cu ceilalți textualiști optzeciști, dar mai puțin insistent, scrie „la vedere”, sub privirea cititorului, aducând în scenă autorul real sau presupus. După ce în povestiri, situate în descendența lui I. L. Caragiale sau a lui Anton Cehov, exersează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
Lajos Németh distinge cinci tipuri de simbolism în secolul XIX: 1. alegorico-metaforic (Prerafaeliții, Max Klinger); 2. ilustrativ-literar (cultul lui Dante, pictorii de teme biblice și mitologice); 3. panteist-pan-simbolic (Caspar David Friedrich); 4. subiectiv-psihologic (Odilon Redon); 5. senzual-expresiv (Van Gogh)32. Tipologia sa nu face decât să hașureze zone de sensibilitate simbolistă care lasă loc unor spații interstițiale și în același timp include și alți artiști, precum Van Gogh, în cercul simbolist. Istoricul de artă român, Paul Constantin, în Arta 1900 în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fără să țină cont de o serie de elemente care configurează noua estetică, pe care Bachelin nu o numește, dar care se suprapune peste tematica literaturii simboliste și anume: "mister", "dincolo", "infinit", "inexprimabil". Comparația cu un realism elementar, relevabil prin tipologiile clasice, precum cea a avarului, subliniază distanța pe care o ia noua estetică, ce evidențiază "o altă domnie decât aceea a realităților care trec, domnia ideilor eterne, degajate de orice senzualitate, acest paradis pierdut sau visat, unde nu accezi decât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
particularizări realmente frumosul, nu prin tipic) cap al genialului poet. Omul era lucrat de fapt, pe dinlăuntru, de febrele și durerile unei vieți de tensiune internă și revoltă -, dispărute din bustul monumental al lui Han, ce face și el concesii tipologiei Leonard și ideii obișnuite a "imortalității și răcelii" geniului"265. O observație interesantă pentru elucidarea schimbării de registru, Petru Comarnescu subliniază faptul că sculptorul se inspiră din prima fotografie a artistului la tinerețe. Oscar Han plănuia un ansamblu alegoric, din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care se bucura neurologul Charcot la Viena, ale cărui opere erau traduse chiar de către Freud, dar și a unui presupus interes sau familiarizare a lui Klimt cu vulgata psihanalitică. Pe acest fond este inserată și tema femeii fatale, înscrisă în tipologia isteriei: "Legătura patologiei isterice cu sexualitatea, concluzia observației clinice, furniza atunci o cauțiune științifică multiplelor variațiuni pe tema femeii fatale care apărea în literatură"362. Raporturile trasate între viața sexuală și psihismul abisal constituie cheia de boltă a configurării tipului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
crini, într-un colț. Opțiunea lui Khnopff scoate în evidență calele, flori pretențioase, cu o sugestie carnală. În ciuda grației, a albului veșmântului și a decorului-cadru, persistă o ambiguitate în ce o privește pe această femeie, care împiedică încadrarea ei în tipologie, fie cea a unei femme fragile sau a unei femme fatale. Spre deosebire de tabloul lui Pallady, calele nu devin eufemismele devoalate ale unei sexualități febricitate senzual, privirea este cea care indică florile, și nu invers. Există aici o simbioză între reflecție
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
imagini elegante și gracile, de profunzimea de plante răvășite și întrețesute, de flori luxuriante, de tot acest naturism și cult al imaginii feminine"452. Figurile feminine, așa cum observa și Theodor Enescu, predomină în pictura lui Luchian. Pictorul va alege ilustrarea tipologiei "ingénue" a cărei ipostază privilegiată rămâne Ofelia și nu pe cea a femeilor fatale (Salomeea, Judith, Mesalina, Dalila etc.) din picturile unui Gustav Klimt, Franz von Stück, Jean Delville, Edvard Munch etc. Ne-a rămas un desen intitulat Ofelia, un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
i Cea mai mare parte a punctelor de vedere politice di l tFuncția cognitivă Imboldul căutării carității și ordinii. Este Înrudită nevoii de Înțelegere și definire a obiectului atitudinal; provine din convingerea Subiectul interesat de aparatura audio va dezbate subiectul Tipologia atitudinilor. Atitudini private și atitudini publice În majoritatea cazurilor, oamenii Își inhibă atitudinile pe care se jenează să le recunoască public. Această afirmație a câștigat În importanță Întrucât actualmente corectitudinea politică a devenit o chestiune de civism. Respectivul fenomen mărește
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
fi: renascentiste, romantice, realiste, naturaliste. Termenul de „nuvelă” vine din frantuzescul „nouvelle" și Înseamnă „noutate”. Ioan Slavici, prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, este creatorul nuvelei psihologice din literatura română. Autorul se dovedește un fin psiholog, un creator de tipologii, un adept al principiilor morale clasice: sinceritatea, demnitatea, buna-credință, franchețea, cinstea, iubirea de adevar. Întreaga creație a lui Ioann Slavici este o pledoarie pentru echilibrul moral, pentru chibzuință și Întelepciune, pentru fericire, prin iubirea de oameni și păstrarea măsurii În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
din imitarea artei clasice), delăsarea (starea precară a locuinței). Tehnica folosită În prezentarea cadrului e aceea a focalizării, adică restrângerea treptată a cadrului, de la stradă, la casă, la interioare și la personaje. În ceea ce privește personajele, acestea ilustrează o umanitate canonică, prin tipologiile În care se Încadrează, dând obiectivitate romanului. Ele se definesc printr-o singură trăsătură, fixată Încă de la Începutul romanului și nu evoluează, cu excepția lui Felix. Restul reprezintă caracterele clasice, balzaciene: aristocratul rafinat (Pascalopol), cocheta (Otilia), femeia ușoară (Georgeta), lacomul, baba
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
nu evoluează, cu excepția lui Felix. Restul reprezintă caracterele clasice, balzaciene: aristocratul rafinat (Pascalopol), cocheta (Otilia), femeia ușoară (Georgeta), lacomul, baba absolută (Aglae), avarul (moș Costache), arivistul (Stănică Rațiu), debilul mintal (Titi), fata bătrână (Aurica), senilul (Simion Tulea). Deși se realizează tipologii, la construirea acestora este aplicată o formulă estetică modernă, și anume ambiguitatea personajelor. Spre exemplu, moș Costache nu este dezumanizat total de patima sa, iubirea profundă pentru Otilia o demonstrează. Aceeași ambiguitate se observă și În cazul lui Stănică Rațiu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Prin intermediul monologului interior, sunt evidențiate gândurile personajelor prezente, fiecare este preocupat de o altă problemă, nici unul sensibil la drama muribundului. De asemenea, umorul este un alt element al originalității lui G. Călinescu. Romanul e considerat comic prin folosirea unor procedee: tipologia redusă la esență, personajele - caricaturi (Simion), prezența unor teme și motive specifice comediei. Limbajul este uniformizat, ceea ce trădează faptul că naratorul se ascunde În spatele personajelor sale. Sunt utilizate aceleași mijloace ligvistice, indiferent de situația socială sau de cultura acestora. În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Sunt utilizate aceleași mijloace ligvistice, indiferent de situația socială sau de cultura acestora. În concluzie, „Enigma Otiliei” este un roman realist balzacian, obiectiv. Naratorul prezintă viața societății bucureștene de la Începutul secolului al XX-lea, folosind procedee specifice ca realizarea de tipologii, tehnica detaliului, a focalizării, motivul paternității, veridicitatea, depășind Însă modelul realismului clasic, prin elementele de modernitate (spiritul critic și polemic, ambiguitatea personajelor, reflectarea complexă etc). G. CĂLINESCU - PROZATOR CREATOR DE CARACTERE G. Călinescu reprezintă pentru literatura română un reper fundamental
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]