7,762 matches
-
mineriadele din 1990 și 1991, instituțiile statului nu au mai fost aliatele minerilor, ci bariera care le-a oprit înaintarea spre București. E drept că, într-un prim episod, forțele de poliție, lipsite de experiența confruntărilor masive în teren, și trădate de câțiva dintre comandanții lor, au fost depășite de forța și coeziunea trupelor de mineri cu o ierarhie îndelung exersată în subteran, astfel că minerii, cu Miron Cozma în frunte, au mărșăluit până spre Olt, cam jumătate de drum din
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
acum spre a sugera că timpul a reparat, uite, nedreptatea de altădată. În fața "minunilor" gliptotecii ("cea mai reușită") din capitala Bavariei junele Lovinescu rămâne pur și simplu cu gura căscată, și își verbalizează uimirea într-o searbădă beltea de superlative, trădând nivelul unei culturi medii, de amator. Din toată galeria se distinge, prin "desăvârșirea amănuntelor" (sic!), "așa numitul Faun Barberini, sculptat în mărime supranaturală în marmură de Paros", creație ce "pare a fi originalul unui mare artist din epoca lui Alexandru
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
discurs decât prin fapte sau gesturi caracteristice). Psihologia amorului se descifrează astfel, în pofida pretențiilor de complexitate analitică, în cheia unor reacții automate, de natură pur biologică, consumate exclusiv în orizontul impersonal, fără contur, al speciei. Prin aceasta, piesa lui Lovinescu trădează presupusul model ibsenian și, în loc să pună accent pe factorul etic și social (esențial în drama burgheză), absolutizează determinismul biologic, ceea ce o face să graviteze pe altă orbită estetică, alături de Năpasta 108, de Patima roșie, dar și de dramele "freudiene" ale
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
că ar fi cu totul neștiutoare, ea conformându-se din instinct dorințelor ascunse ale soțului masochist, izolat în propria suferință ca viermele în gogoașa lui de mătase. Așa stând lucrurile, rolul de victimă îi revine de drept Anei, care-și trădează soțul cu deplina încuviințare a acestuia, probabil în speranța inconștientă de a-i menține treaz interesul erotic. În aceeași logică a triunghiului amoros, și amantul se dovedește o victimă a relației maladiv-perverse dintre cei doi soți, de vreme ce moartea rivalului îi
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ideal, anume: "femeia înaltă și bine făcută", cu "ochi măreți și melancolici" și "șolduri pline", "frumos rotunjite". Caracterizarea evidențiază, nu-i greu de sesizat, atât frumusețea formei exterioare, modelată după niște proporții generoase, armonios îmbinate, cât și puritatea sufletului enigmatic, trădat de privirea înlăcrimată. Așa se cuvine să fie trupul și sufletul femeii perfecte, ipostaziată aici în făptura unei napoletance focoase purtând numele de Igeea. Întâlnirea cu asemenea exemplar de rasă nu putea rămâne fără urmări, și bietul "Signor Leone" începe
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Fără mine ar fi fost poate o femeie cinstită; dar iarăși se poate că nu". Drept urmare, așa cum Tullio vrea să-și recapete libertatea pentru a se dedica exclusiv artei, Bianca pare a se conforma din instinct dorinței sale și-l trădează, făcând mult mai ușoară despărțirea, fără corvoada explicațiilor inutile (vezi și duplicitatea Anei din De peste prag). Iată, așadar, că Lovinescu schițează chiar din primele încercări literare imaginea naturii scindate a femeii, făcută să decadă până la ipostaza degradată a prostituatei, pentru
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
respectivei, până când, strâns cu ușa, amantul scoate la iveală un bilețel care stinge bănuiala acuzatorului, dar stârnește gelozia femeii (distribuită aici în rolul comic al păcălitorului păcălit) astfel încât, de unde la început tremura de frică să nu fie descoperită, adulterina se trădează mai abitir la sfârșit prin mânia de a se ști, la rândul ei, înșelată. Edificat asupra doveditei viclenii a femeii, bănuitorul soț își previne mincinoasa consoartă de inutilitatea dezvinovățirilor tardive: "Să nu-ți închipui c-o să mă faci să cred
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
amforă" (prozatorul recurge frecvent la metafora "fumului"). Pentru a trăi cu adevărat, eroul lovinescian trebuie să moară puțin. Scurt spus, chiar dacă aduce, pe moment, mângâierea promisă, confesiunea se dovedește a fi o formă de automistificare, o minciună (e drept, vitală), trădând slăbiciunea omului în fața vulgarei ispite de a vorbi (și de a iubi, deopotrivă). De aici și sensibilitatea excesivă a personajelor de tipul lui Andrei Lerian față de cuvânt și de limbajul sentimentelor în genere (alcătuit, pe lângă cuvinte, din gesturi, expresii fizionomice
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
acomodeze cumva cu postura nefericită de încornorat, dar, neizbutind să suporte rușinea de a fi devenit un "personaj" ridicol, batjocorit de mulțime, părăsește străzile aglomerate ale Parisului pentru a-și căuta liniștea undeva, departe, în sânul naturii ocrotitoare fapt ce trădează fibra rurală a moldoveanului cu suflet curat, contrariat de jocul mult prea sofisticat al franțuzoaicei cu pas de felină. Pe de altă parte, sensibilitatea pentru natură cheamă, ca un ecou, dorul de moarte, cu precizarea că moartea nu mai e
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în care, ca tot pățitul, nu mai vrea să vadă o femeie în carne și oase, ci un "fetiș ireal", ipostază idealizată a iubitelor de odinioară (Mab, Igeea), "icoană" proiectată undeva, în eter, dincolo de periculoasele imixtiuni ale concretului trivial. Idealizarea trădează, în subiacent, un acut sentiment de insatisfacție și chiar de resentiment față de femeie, natură duplicitară deprinsă a pune bărbatul în inconfortabila postură de încornorat. Refuzând însă realitatea amorului, mistificând-o cu bună știință, Andrei reușește să iasă din pielea lui
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ar spune că admirația față de străini i-a ghidat tânărului intelectual român școlit la Paris și opțiunile erotice, făcându-l să se îndrăgostească de o femeie cu sânge albastru, galic. Evident, preferința pentru această ipostază particulară a feminității, circumscrisă etnic, trădează un complex de inferioritate specific și o juvenilă nechibzuință drastic sancționată de "înțeleptul" Ciprian, meșter în arta versului și a iubirii deopotrivă. Dar, din moment ce s-a întors acasă hotărât să se vindece, e de prevăzut că Andrei va învăța să
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ca pana corbului", cu obrazul brăzdat acum și părul căzându-i în bucle peste o ureche "sfârticată într-un duel", cu "dinții lungi și rari, pe care și-i dezvelea la supărare printr-o tremurare nervoasă a colțurilor gurii". Portretul trădează, nu-i greu de sesizat, firea pătimașă a personajului, incapabil să înțeleagă amorul altfel decât ca pe "un sentiment unic și violent", ce "nu admite niciun fel de tranzacție" ("nu durează mult", însă "atât cât există mișcă munții din loc
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
aceasta e chiar definiția melodramei, înțeleasă ca luptă de afirmare a Sinelui ("the assertion of selfhood"). În sprijinul afirmației sale, teoreticianul american ținea să facă distincția între solilocviul tragic (expresie a unei introspecții angoasante) și acela melodramatic, care nu mai trădează nicio angoasă, ci se ipostaziază ca manifestare pură a Sinelui, revelată în actul autonominalizării (în enunțuri de tipul "Eu sunt omul", "Eu fac", "Eu vin" etc.). Drept urmare, în melodramă toate personajele, fie ele pozitive sau negative, își prezintă identitatea și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu bărbia proeminentă, rotundă, accentuând un fel de vulgaritate ce contrasta cu puritatea ideală a ochilor. Avea, în adevăr, ochii mari, melancolici, sub pleoape adormite, cu o privire visătoare, dând un caracter figurii lui, de altfel, inexpresive". Cu asemenea înfățișare, trădând "lipsa de voință și de energie", nu ar fi putut plăcea unei femei... "dintr-o dată"!. Mai târziu, poate. Pentru că atuul lui Andrei nu e trupul, ci sufletul, și sufletul se lasă iubit mai greu, după o prealabilă apropiere, în timp
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
din viața lui Dimitrie Anghel, reprodusă însă nu în volumul al II-lea de Memorii, cum afirmă regretatul erudit clujean, ci în primul volum (vezi E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte, ed. cit., p. 100). Procedeul, frecvent în proza criticului, ar trăda o evidentă lipsă de imaginație de vreme ce autorul "se simte obligat la referințe din viața literară (echivalente pentru el cu raportări la realitatea imediată) pentru constituirea unui discurs epic" (vezi Marian Papahagi, " Pentru o lectură "în sistem" a romanului lovinescian", în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fel de fel de oameni, care îi erau subalterni și din cauza aceasta... mai bea. Ar fi vrut să facă facultatea de mecanică, dar i-au respins dosarul pentru că tatăl său a făcut o greșeală politică în 1933, cică ar fi „trădat cauza clasei muncitoare”. Mă întreba cu amărăciune: - Oare de ce trebuie să trag eu pentru păcatele lui taică-meu? Cu ce am greșit, că doară nu-s prost. M-am pregătit pentru admitere împreună cu Aurel - un coleg de clasă la școala
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
contele s-a certat cu doctorii care aveau grijă de vodă. Vroiau să-i lase din nou sângele. Măria sa doamna se teme că vraciul nemțesc ar fi sluga domniei sale exaporitul... Brâncoveanu își încruntă sprâncenele arcuite, fața lui pentru o clipă trădă un fel de enervare și șopti mai liniștit ca de obicei: — Spune tot, ce trebuie să afle târgul și ce nu trebuie să afle nimeni, spune tot, înțelegi. Ce să-ți spun, luminăția ta? Domnia ta vine de la Curte, a stat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
însoțitor. Mesajul trebuia înmânat ieromonahului Ștefan cât mai repede. Scribul dădu afirmativ din cap și reuși să schițeze un zâmbet cu amândoi ochii. După ce ieși, mitropolitul se închină cu o cruce mare și exclamă: — Doamne ferește! Știi, ăsta nu mă poate trăda. A încercat doamna Maria să-mi cunoască ascunzișurile gândurilor, dar nu a reușit. Când l-a întrebat niște anume lucruri, omul a fost atât de fericit și i-a explicat cu atâta elocință și bunăvoință, că doamna și-a făcut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ai mei, cu toate dădăcelile lui Pylarino doftorul, ce m-aș mai veseli și eu cu mahalagiii la iarbă verde și m-aș întrece la ciocnit și mâncat ouă roșii! Pe măsură ce caleașca se apropia de Curtea domnească, bănuiala că este trădat și că Ștefan are dreptate i se înfigea în minte ca un ghimpe. Oare toată trăirea bucuriei Învierii Domnului va păli în sufletul lui, lăsând loc doar îndoielii și neîncrederii în oameni, în prieteni, în apropiați? Acesta este chinul lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se plimba, încălcând întru totul orice regulă de protocol; Ștefan își schimba direcția privirilor de la unul la altul cu un aer vinovat; Ianache Văcărescu frământa între degetele mâinii stângi un cocoloș din miez de pâine; doar vodă, nemișcat, fără să trădeze îngrijorarea ce-l cuprinsese, se uita fix la mitropolitul Theodosie. După un timp, țipă strident: — Porunciți să-i aducă un jilț sfinției sale, că o fi obosit de atâta denie. Și de atâta viață, măria ta. Am văzut prea multe. Mitropolitul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Hm, se pomeni el mormăind, și-și continuă gândul. Deci conținutul scrisorii vor Brâncovenii să fie cunoscut de către suveranii italieni și de diplomații Franței, ca astfel să afle sultanul că măria sa începe să facă represalii împotriva celor care i-au trădat la Stănilești, Doamne, ce dezastru! De câțiva ani buni el stă aci în avantpost în Valahia și observă tot ce se poate vedea, scrie, trimite mesaje ca să înțeleagă puterile creștine că trăiesc într-o iluzie periculoasă că Imperiul Otoman ar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Avea acum în minte mai clar decât oricând că greșiseră în politica lor. Lavinia se pare că avusese dreptate. Idealul lor de a elibera lumea creștină ortodoxă de turci se transformase într-un șir de acte de trădare. Cine nu trădase? Vodă Dimitrie Cantemir nu luase oare pe nimic tronul Moldovei, în baza promisiunii că va aduce padișahului toate dovezile ca să-l piardă pe Brâncoveanul? Și până la el, Nicolae Mavrocordat, cu patru luni înainte de a muri exaporitul, nu tot asta promisese
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că vodă ar fi supărat pe sfinția ta și că ți-ar fi cerut să-ți dai demisia. Așa este. — De ce? Ce ți-a spus, care este motivul acestei supărări? — Motivul? Vezi aici este întrebarea. Vodă știe că l-am trădat și că am uneltit împotriva lui, știe că Toma Cantacuzino, marele spătar, s-a dat cu oștirea de partea rușilor și a atacat Brăila în înțelegere cu domniile voastre și cu binecuvântarea mea, dar nu de asta mi-a cerut să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
suntem alături pomeniți și sfintele cărți pe care împreună le-am tâlcuit de s-au tipărit și trimis la toți dreptcredincioșii din lume și, în loc să mă pocăiesc, mă cert cu Dumnezeu și-l întreb de ce să merit eu să fiu trădat de sfântul căruia chiar eu i-am pus inel și cârjă de mitropolit în mâini.” Vorbea vodă încet și o gâfâială repezită îl întrerupea din când în când ca și cum ar fi avut un nod în gât. Lacrimile i se prelingeau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Brâncoveni înțelegeau că nu rămânea loc de comentarii. La denie în biserica domnească erau doar bărbați, doamnele și jupânițele plecaseră la Mogoșoaia să facă pregătiri pentru venirea Paștelui. În jilțul său, vodă încerca în zadar să se concentreze. Se simțea trădat de cei doi unchi și de vărul său, marele logofăt Ștefan Cantacuzino. Simțea minciuna lor ascunzând nu doar realitatea răvașului venit de la Anton Corai, ci niște lucruri mult mai grave. Era în rugăciune și nu se putea concentra deloc. Îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]