5,883 matches
-
cine, mîrțoaga?! să vedem mai departe) Mulțumesc lui Dumnezeu că avea soarele În ochi altminteri i-ar fi spart capul. Doar că n-a aruncat-o pînă la dracu-n praznic. S-a speriat dracului și calul și javra după trăsură cît o țineau picioarele și tot poședicul din jur țipînd și rîzÎnd și cutia de tinichea zăngănind după ea pe pavaj. țasta era, cutia cu biscuiți) Înfricoșătoarea catastrofă s-a produs ca să zicem așa instantaneu. Observatorul de la Dunsink a Înregistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Isuse, chiar așa. Și ălălalt cu Înjurăturile după el. — L-am omorît, zice, s-au ce i-am făcut? Și mai și zbierînd la javră: După el, Jerry! După el, mă băiete! Și ce-am mai văzut la urmă era trăsura aia blestemată dînd colțul și fața de oaie Înăuntru gesticulînd și javra dracului după ei cu urechile pe spate străduindu-se cît putea să-i ajungă, să-l rupă În bucăți. țnu că asta-i culmea prea se potrivesc toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tramvaiu cu cai nu l-ai apucat dă te suiai și coborai din mers și nu să Înghesuia oamenii să le iasă sufletu ca acu — Aveți dreptate, nu l-am apucat, mi-a povestit mama. În schimb Îmi amintesc de trăsuri, aveam vreo șapte, opt ani cînd mergeam cu familia la hipodrom la curse, Îmi plăcea grozav să stau pe bancheta Îngustă din spatele birjarului, făcută parcă special pentru copii, să mă legăn ușor și birjarul era Îmbrăcat Într-un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
le mai consideri ale tale - de asta ți se par neutre - Îi servești Întîmplări care ar putea fi la fel de bine ale ei, sînt chiar ale ei, nu-ți dai seama că aveți amintiri comune? Plimbările acelea pe malul DÎmboviței vechi, trăsurile, bisericile și birturile și lăptăriile din Drumul Sării... un trecut În care ați existat amîndouă. Și dacă scormonești și mai adînc, ai să descoperi că Întotdeauna de-a lungul existenței tale, Într-un colț de bucătărie, a existat o doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
erau tineri, În ceasurile Întunecate ale nopții, privind cum lămpile de gaz licăresc și pîlpîie la colțuri, aruncînd o lumină lividă la Întretăierea străzilor pavate, străjuite de case de piatră? Oare n-au auzit tropotul unui cal, huruitul roților unei trăsuri pe aceste pietre goale? Și n-au așteptat, tremurînd În Întuneric, pînă ce calul și trăsura au trecut, au dispărut, iar tropotul potcoavelor s-a Îndepărtat În singurătate pînă ce s-a stins de tot? Iar atunci Garfield, Arthur, Harrison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
colțuri, aruncînd o lumină lividă la Întretăierea străzilor pavate, străjuite de case de piatră? Oare n-au auzit tropotul unui cal, huruitul roților unei trăsuri pe aceste pietre goale? Și n-au așteptat, tremurînd În Întuneric, pînă ce calul și trăsura au trecut, au dispărut, iar tropotul potcoavelor s-a Îndepărtat În singurătate pînă ce s-a stins de tot? Iar atunci Garfield, Arthur, Harrison și Hayes n-au așteptat oare, n-au așteptat În tăcerea nopții, pășind În sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de picioare! au strigat ei. Stradă scăldată În vuietul roților, stradă inundată de lungi șiruri de bărbați, de zăngănitul fanfarei strălucitoare În marș, de fîlfîitul drapelelor mîndre, stradă inundată de țipete și de chemări, de forfota picioarelor... stradă năpădită de trăsuri hurducăite, de copite răsunătoare, de tramvaie cu cai În clinchete de clopoței, calul din mijloc mereu Întorcîndu-și capul cu tristețe spre vecinul cel slab și răbdător din dreapta - stradă măreață, plină de viață zbuciumată și de mișcare, de amiază și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În seara aceea. Era una din primele zile frumoase de primăvară, aerul era curat și răcoros și totuși plăcut, iar cerul parcă era făcut dintr-o catifea liliachie pe care licăreau stele mari. Străzile din vecinătatea teatrului erau Înțesate de trăsuri, calești, cupeuri particulare și cabriolete; se perindau Întruna prin fața teatrului, iar oamenii urcau mereu În ele. Toți bărbații păreau chipeși, toate femeile erau frumoase: parcă toată lumea era bucuroasă și fericită ca și noi, parcă o dată cu sosirea primăverii se născuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tatei de la jumătatea salonului și toți cei de față se opriră și-l priviră. — Joe! Joe! strigă el - avea o voce răgușită și caraghioasă, Încețoșată de whisky; cred că era cam bețiv. Știi ce-am făcut, Joe? Am cumpărat o trăsură fără cai. Vino! Hai să facem o plimbare! — Ei, stai, stai! zise tata ridicînd mîna cu un gest tipic de actor. Nu te grăbi, Bunny! Stai jos și ia o gustare și povestește-ne! CÎnd ai făcut această faptă disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cît am putut, am Început să urcăm un deal, cînd, bine-nțeles, am rămas În pană exact cum spusese polițistul, Cred că tînărul băuse cam prea mult, era cam Înflăcărat și cam necontrolat, În orice caz, cînd am văzut o trăsură pe deal, În fața noastră, a strigat: „Ia priviți cum Îi depășesc“, și nu știu ce-a făcut la mașină și, tocmai cînd ajunsesem În dreptul ei și-ncercam să o depășim, mașina s-a Înecat, a tușit și s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cum Îi depășesc“, și nu știu ce-a făcut la mașină și, tocmai cînd ajunsesem În dreptul ei și-ncercam să o depășim, mașina s-a Înecat, a tușit și s-a oprit. Bine-nțeles, i-am auzit pe cei din trăsură rîzÎnd, iar unul ne-a strigat ceva În legătură cu iepurele și broasca țestoasă. Iar eu m-am Înfuriat atît de tare și m-am simțit așa de umilită și mi-a fost atît de milă de șofer, că tata a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să ciocănească pe dedesubt. Dar fără folos. Se ridică și se-nvîrti În jurul ei bombănind de unul singur. În cele din urmă se lăsă păgubaș și ne spuse că va trebui să ne dăm jos din mașină și să luăm o trăsură, dacă nu vrem să ne-ntoarcem pe jos acasă. Așa că ne-am dat jos, iar șoferul era așa de furios și de amărît de felul cum se purtase mașina, că Începu s-o zgîlțîie de parcă era un copil obraznic. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cît am ajuns de departe și nici Încotro mergeam. Era ca zborurile acelea din vise și, tot așa cum În vise ai certitudinea lucrurilor ce-o să se petreacă, făcînd o cotitură, am ajuns În șosea și am văzut În fața noastră aceeași trăsură pe care Încercasem s-o depășim pe deal. Iar În clipa cînd am văzut-o, am fost sigură că asta o să se-ntîmple, era prea frumos ca să poată fi adevărat, și totuși am fost tot timpul sigură că lucrurile se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am fost tot timpul sigură că lucrurile se vor sfîrși astfel. Și toți am simțit la fel, ne-am lăsat capetele pe spate și am izbucnit În hohote de rîs, am strigat și am făcut semn cu mîna celor din trăsură, am trecut În goană pe lîngă ei de parcă prinseseră rădăcini În pămînt și cînd i-am depășit, tata s-a Întors și le-a strigat: „Nu fiți necăjiți, prieteni, chiar și cei care stau și-așteaptă pot fi de folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
flotă furată. Sunt sigur că o să mă întrebați, de ce și eu, ca om serios, devotat patriei și țuicii de Cursești, ținând din toată inima la cei care au ajuns muritori de foame, mă uit la cum se dau regii cu trăsura pe ulița mare de pe malul Tamisei? Păi, să vedeți că m-a luat și pe mine cumva valul, doar din motive strict matematice, din moment ce calculele unor domni, foarte englezi de felul lor, au estimat că două miliarde de inși o să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
personajelor reale a desacralizat ceea ce aveam noi în închipuire, de pe când ne spunea bunicul povestea împăratului Roșu. Pe atunci vedeam cu ochii închipuirii, prinți cu bucle de aur și prințese diafane în rochii vaporoase, care de abia atingeau pământul, în trăsuri de aur, înconjurați de rude și sfetnici gravi și înțelepți, popor civilizat, sătul și cu cartea de muncă la zi, cu flori în mână și bucurie în priviri. Dar totul a fost întors pe dos aici. Un prinț cu vădite
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
au mutat la Roman. Încerc să mă aerisesc de discuțiile afaceriste plimbându-mă cu Sabina prin partea veche a orașului. Dincolo de Podul de Piatră n-a mai rămas nimic. În locul celor trei case, a grădinilor imense și a atelierului de trăsuri se ridică acum blocuri de patru etaje de un gri-șobolan. Rămăsese doar vechea școală, înconjurată de o curte largă cu stejari. Uite, îi spun Sabinei, aici am venit când aveam nouă ani s-o apăr pe sora mea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Disciplină austriacă, nu glumă. Pragmatism la fel. În sufragerie străbunicul avea un dulăpior ținut sub lacăt. Când îl deschidea, dădea pe toată lumea afară, încuia ușa și se delecta cu nebănuite comori: portocale, smochine, curmale. Lângă casă se înălța atelierul de trăsuri, înalt cât un bloc, răspândind miros de cărămizi mucegăite. Înăuntru era o trăsură întreagă, pe jumătate putredă și multe altele neterminate sau hârbuite. Numai la Lisabona și la Botoșani ce mai exista un muzeu al trăsurilor. La etaj îmi înjghebasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ținut sub lacăt. Când îl deschidea, dădea pe toată lumea afară, încuia ușa și se delecta cu nebănuite comori: portocale, smochine, curmale. Lângă casă se înălța atelierul de trăsuri, înalt cât un bloc, răspândind miros de cărămizi mucegăite. Înăuntru era o trăsură întreagă, pe jumătate putredă și multe altele neterminate sau hârbuite. Numai la Lisabona și la Botoșani ce mai exista un muzeu al trăsurilor. La etaj îmi înjghebasem o crescătorie de porumbei. Într-o duminică, era ziua bunicului Taubergher, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se înălța atelierul de trăsuri, înalt cât un bloc, răspândind miros de cărămizi mucegăite. Înăuntru era o trăsură întreagă, pe jumătate putredă și multe altele neterminate sau hârbuite. Numai la Lisabona și la Botoșani ce mai exista un muzeu al trăsurilor. La etaj îmi înjghebasem o crescătorie de porumbei. Într-o duminică, era ziua bunicului Taubergher, s-a adunat toată familia să pună la cale un ospăț. Pe noi, cei mici, ne-au trimis în târg, după vin. Când ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sunt cei mai nestăpâniți, derutați și imprevizibili oameni de pe glob. Asta dacă ar fi să mă iau după strechea de care au suferit austriecii din care mă trag eu. Clanul Tauberger fusese zgârcit și hrăpăreț de la zidirea lumii. Fabricanți de trăsuri imperiale, puneau gologan peste gologan, până când un fiu sau vreo nepoată cu suflet de artist făcea praf într-un deceniu tot ce-și mâncaseră de sub unghii trei generații anterioare. Așa că nici ramura Tauberger nu isprăvise mare lucru. Atelierul lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
imperiale, puneau gologan peste gologan, până când un fiu sau vreo nepoată cu suflet de artist făcea praf într-un deceniu tot ce-și mâncaseră de sub unghii trei generații anterioare. Așa că nici ramura Tauberger nu isprăvise mare lucru. Atelierul lor de trăsuri, cu două caturi, fusese ras de comuniști; la fel casele și grădinile din jurul lui. Fără folos s-au înscris de-a valma în partid și s-au împrietenit cu tot soiul de colonei, nomenclaturiști și turnători. Până la urmă n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
limitare, determinată de acceptarea unor canoane, prin tradiție, prin educație etc., ci, în primul rând, o formă de manifestare a libertății reale (locuiesc o casă abia ivită. viața mea / sub o lumină care vorbește/ întind peste pajiște însemnările. / până vine trăsura incendiată. pe care / o aștept în haine înmiresmate), când peste creier țâșnește o coroană de gheață / din frunze de măslin. În felul acesta, scrisul, cititul, alfabetarele, cernelurile etc., amintite în poeme, pot fi instrumente, dar și lianți ai celor două
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
este neapărat trăsătura definitorie a imaginarului pe care-l creează Gh. Grigurcu, ci a modului de atribuire a sensurilor și, așa cum arătam, de implementare a acestora în percepția celorlalți, chiar dacă, destul de des, poposește în „ținuturi” ignorate sau neimaginate: Am oprit trăsura-n adâncul ochiului / acolo unde nici tu nu știi ce să faci, din moment ce poetul are perna umplută cu vise, ceea ce l ajută ca, sisific, să facă un gest cotidian: înfruntarea abisului, fiindcă Abisul e-n obiectele mărunte / Degeaba-l cauți
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cuvintele soarele și natura care să exprime: constatare exclamare întrebare 3. Povestiți textul. Spre mănăstiri Calistrat Hogaș Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie pe picioare străine; a avea la îndemână cupeaua unui tren, roatele unei trăsuri sau picioarele unui cal înseamnă a merge șezând și a vedea numai ceea ce se dă, nu însă și tot ce ai voi. Iată pentru ce eu și tânărul meu tovarăș de călătorie ne hotărârăm a merge pe jos peste munți
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]