5,770 matches
-
veche) și ulița din sus. Aceste ulițe străbat satul de la un capăt la celălalt. Pe ulița care începe din fața școlii din centru până la ultima casă, unde a locuit Breșu e o distanță de 8 km. De asemenea există și alte ulițe mai mici, unde sunt amplasate gospodăriile localnicilor. Una dintre aceste ulițe mai însemnate este ulița Morii. Începuturile istoriei în această localitate nu sunt conoscute, dar există câteva atestări documentare care arătau existența ei la data respectivă. Mulți ani s-a
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
capăt la celălalt. Pe ulița care începe din fața școlii din centru până la ultima casă, unde a locuit Breșu e o distanță de 8 km. De asemenea există și alte ulițe mai mici, unde sunt amplasate gospodăriile localnicilor. Una dintre aceste ulițe mai însemnate este ulița Morii. Începuturile istoriei în această localitate nu sunt conoscute, dar există câteva atestări documentare care arătau existența ei la data respectivă. Mulți ani s-a știut că prima atestare documentară a localității se află în Diplomele
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
ulița care începe din fața școlii din centru până la ultima casă, unde a locuit Breșu e o distanță de 8 km. De asemenea există și alte ulițe mai mici, unde sunt amplasate gospodăriile localnicilor. Una dintre aceste ulițe mai însemnate este ulița Morii. Începuturile istoriei în această localitate nu sunt conoscute, dar există câteva atestări documentare care arătau existența ei la data respectivă. Mulți ani s-a știut că prima atestare documentară a localității se află în Diplomele Maramureșene din anul 1402
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
Numele definește pe cei care ,"țineau barda"”, sau securile mari. Intrarea evreilor în Maramureș de la începutul secolului XVIII a adus și în Berbești stabilirea și dezvoltarea lor. La recensământul din 1910 în Berbești erau 560 de evrei, care locuiau la ulița centrală, actuala șosea care străbate satul. În centrul satului a existat o impunătoare sinagogă. Casa rabinului a fost demolată în anul 2004. Momentan în localitate există doar o singură casă evreiască. Toți evreii din Berbești au fost deportați în 1944
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
Lupuț) relatează despre o posibilă incendiere a satului, ca urmare a unei invazii tătare, 1717, ăn în care localitatea își avea vatra în "Vacenii." După acest eveniment, sătul a fost reconstruit, extinzându-se mai spre sud-est, pe la Ponoare până în "Dâmbu Uliții. "Aici s-a construit o biserică și probabil există un cimitir. Despre existența bisericuții în "Dâmbu Uliții " ne relatează Rus Ionuc a lui Irimie și Tuns Vasile a lui Ion a lui Dumitru. Actuala așezare cu noua vatra a satului
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
care localitatea își avea vatra în "Vacenii." După acest eveniment, sătul a fost reconstruit, extinzându-se mai spre sud-est, pe la Ponoare până în "Dâmbu Uliții. "Aici s-a construit o biserică și probabil există un cimitir. Despre existența bisericuții în "Dâmbu Uliții " ne relatează Rus Ionuc a lui Irimie și Tuns Vasile a lui Ion a lui Dumitru. Actuala așezare cu noua vatra a satului are ca vecini: la vest, Vima Mică, centrul de comună (la circa 2,5 km); la sud
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
au fost construite că la cetățile de apărare: înguste în exterior și largi în interior. Deasupra ferestrei din pronaos sunt pictate cuvioasele Paraschiva și Maria, iar în naos Sfinții Pantelimon, Cosma și Trifon. Tradiția spune că în centrul satului, pe Ulița Țigăneasca, pe deal, a mai existat o veche biserică de lemn, mai veche decât cea a boierilor Burnaz, care a fost însă folosită drept combustibil de către autoritățile comuniste din 1950, la cuptorul de topit piatră de văr, pentru a se
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
fost numit Bistreț după Balta Bistrețului. Satul Tismana s-a creat cam în aceeași perioadă, din țăranii împroprietăriți ai satelor Batoți și Crivina. Faptul că satele menționate au sub 100 de ani vechime este confirmat de dispunerea perfect liniara a ulițelor ca și spatiile largi dintre sate, platuri cu suprafețe regulate. Din punct de vedere administrativ comuna Devesel are un trecut cu numeroase frământări. Din 1865 Devesel, înființat ca localitate cu centru administrativ împreună cu Crivina până în anul 1881 când satul Crivina
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
Porumbacu de Jos. Străzi principale, în partea apuseana: stradă Susenilor în prelungire cu strada Mălăieștilor. O altă stradă duce de la podul Râului Mare până la Liscov în direcția Avrig. Celelalte străzi: Ungheț, Pariște sunt mai scurte; în partea răsăriteana străzi principale: Ulița Mare, Ulița Boierașului, Pe sub Coasta și Prund. În prezent în Porumbacu de Sus există tot 2 parohii, dar pe lângă acestea mai exista și Biserica Catolică, care aparține de Biserică apuseana (fiind de rezervă) fiecare cu preotul sau; parohia apuseana îl
Porumbacu de Sus, Sibiu () [Corola-website/Science/301727_a_303056]
-
Jos. Străzi principale, în partea apuseana: stradă Susenilor în prelungire cu strada Mălăieștilor. O altă stradă duce de la podul Râului Mare până la Liscov în direcția Avrig. Celelalte străzi: Ungheț, Pariște sunt mai scurte; în partea răsăriteana străzi principale: Ulița Mare, Ulița Boierașului, Pe sub Coasta și Prund. În prezent în Porumbacu de Sus există tot 2 parohii, dar pe lângă acestea mai exista și Biserica Catolică, care aparține de Biserică apuseana (fiind de rezervă) fiecare cu preotul sau; parohia apuseana îl are preot
Porumbacu de Sus, Sibiu () [Corola-website/Science/301727_a_303056]
-
Brebeanu (sfârșitul secolului al XIX-lea), Virginia Stăncioiu (1902), Nicolae Bucătaru, Gheorghe Mocanu (1920) și Tinca Brebeanu (1930). Celelalte două, clasificate ca monumente memoriale sau funerare, sunt două cruci de piatră: una datând din secolul al XVIII-lea, aflată pe Ulița Stoienilor în curtea lui Stoian T. Gheorghe; și alta din 1853 aflată pe terenul lui Drăghicescu Ioan din cartierul Lambeștii de Jos.
Comuna Telega, Prahova () [Corola-website/Science/301744_a_303073]
-
circa 60 de familii, majoritar maramureșene. Localitatea a luat ființă ca urmare a Reformei agrare din 1921 când un numar de circa 40 familii au fost împroprietărite . Împroprietăriții proveneau în parte din Maramureșul istoric. Satul a fost prevăzut că o ulița a localității Turulung. Localitatea este situată pe drumul european E81 Satu Mare - Ciuperceni - Halmeu, pe unde se face trecerea graniței cu Ucraina. Este situată în Câmpia de Vest, foarte aproape de Munții Oașului. La limita de nord a Drăgușeniului trece cursul apei
Drăgușeni, Satu Mare () [Corola-website/Science/301762_a_303091]
-
din Racovița se încadrează în tipologia specifică [[Țara Oltului|Țării Oltului]], din regiunea [[Avrig]]ului, având puține elemente de interferență cu [[Mărginimea Sibiului]] aflată în imediata apropiere. Așezarea prezintă o dispunere „de-a lungul văii”, cu o structură „îngrămădită” a ulițelor și gospodăriilor, prezentând de asemenea și o dispunere amestecată a caselor „de-a lungul drumului”. Construcțiile gospodărești au evoluat de-a lungul timpului în funcție de evoluția meșteșugurilor de la case din lemn la cele din piatră și terminând cu cele din cărămidă
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
au avut de îndurat atrocitățile acestui regim diabolic. Între sutele de mii de deținuți politici ai acestei perioade s-au numărat și cinci dintre locuitorii satului Șteia: învățătorul satului Ioan Pop, epitropul bisericii Ioan Bulz, țăranii Ioan Banciu și Nicolae Uliță precum și maistrul Costin Meltiș (stabilit ulterior în Arad). Satul nu a scăpat nici de încercarea de cooperativizare. Astfel în anul 1959 în sat își fac apariția mai mulți activiști de partid care încearcă să-i convingă pe locuitorii satului să
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
de ziduri, țigle române și elemente ceramice pentru paviment în formă de 8, dovedind că pe cuprinsul localității au existat așezări rurale din Dacia română intracarpatica. Denumirea satului provine se pare de la un drum ! De fapt e vorba de o ulița îngustă formată pe vremea castrului român de la Brâncovenești,unde "se înglobează mai multe așezări rurale" și unde niște "urme de zidarii și diferite obiecte de factură română,culese din punctul *Elovar* ( situat la Maioresti jud. Mureș ) ar indică acolo numai
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
de familii. Între anii 1815-1817 pe fondul unei săracii și a foametei crâncene generalizate, populația Transilvaniei se confruntă cu o epidemie de holeră care afectează o mare parte locuitorilor Ardealului, inclusiv populația Maioreștiului. Din dorința de a reduce efectele epidemiei, ulițele satului au fost acoperite cu spini, pentru a-i împiedica pe cei bolnavi să intre în contact cu cei sănătoși. O parte din locuitorii satului se refugiază într-o pădure din apropiere, pădurea Rogina, până la dispariția epidemiei. Locuitorii satului Maiorești
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
vârstă al localității care încă mai păstrează vechile tradiții ale satului. Localitatea se încadrează din punct de vedere tipologic între satele răsfirate. Gospodăriile au o organizare liniară. Cu construcții înșirate în lungul curții începând cu casa, care este amplasată înspre ulița și încheiând cu grajdul lângă care sunt depozitate furajelele, într-o îngrăditura aparte, înspre marginea grădinii de legume. Între cele două construcții principale se află cotețele pentru animale mai mici și alte anexe. Gardurile din fața gospodăriilor s-au diferențiat în
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
tătâni și duse cât mai departe de casă, aruncate în pârâul din sat sau ascunse. Uneori, porțile de la curte sunt schimbate cu cele ale altui gospodar care locuiește în altă parte a satului. Recuperarea porților, imaginea omului care trece pe ulița cu poartă în spate, este un prilej de haz general. Azi, obiceiul e mai dificil de practicat, căci multe porți sunt din metal, deci mai greu de scos din tătâni și de transportat. În cea de-a doua zi de
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
construibile ocupate înainte de război în grădini și loturi de folosință. Fondul de locuit este format din 200 de gospodării. Vatra satului este de tip adunat, cu o formă dreptunghiulară. Satul este străbătul de șoseaua națională, paralel cu aceasta existând două ulițe.Administrativ, din 1920 aparține de jud. Trei Scaune, plasa Tg. Secuiesc. Din octombrie 1926 până în decembrie 1929 a făcut parte din plasa Trotuș, județul Bacău, pentru ca apoi să revină din nou la județul Trei Scaune, plasa Tg. Secuiesc. Între 1940-1944
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
Lucrările prezentate fac o investigatie asupra cetăților din zona operațiilor militare, analizând elementele specifice legate de perioada istorică respectivă. Sunt urme ale perioadei stăpânirii romane în satul Livadia și în împrejurimi, astfel: - un drum situat lânga sat, “Drumul Troianului”, - pe ulița satului “Prunduri”, paralelă cu râul Strei, numită încă de săteni “la cazarme”, sunt urme ale unui castru roman (1). Istoricul arheolog A.Diaconescu, care și-a desfășurat peste 20 de ani activitatea în situl arheologic al cetății Sarmizegetusa romană, ne-
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
și că mama dânsului acolo a urmat cursul primar. A treia clădire în care a funcționat școala este situata în apropierea căii ferate, care traversează satul prin mijlocul lui. Zidurile acelei școli sunt vizibile și astăzi, alături de casa din colțul uliței, cunoscută de localnici ca și casa lui Lodovica (vezi fotografia): în casele de alături de ale Ludovicăi de pe colț, existente de asemenea și acum (cea mai veche clădire din sat) locuită în prezent de urmașii lui Revitea Iștfan Finanț. Tot din
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
var), aceasta era și o dezinfecție a camerelor, a locuinței. Tot de sărbători, mai ales copii dar și adulții primeau cadouri: haine, încălțăminte, căciuli, brâie, haine „de oraș"(în primele decenii ale secolului XX). În postul crăciunului se strângeau pe ulițe sau în case copiii și tinerii în vederea învățării colindelor, cu care mergeau în seara de ajun la colindat. În aceași seară tinerii obișnuiau să meargă la casele cu fete, unde primeau câte un pahar de țuică fiartă, eventual și cârnaț
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
miriște".Treieratul cerealelor se făcea cu batoze tracționate, la început, cu boii sau caii din gospodărie, iar operația propriu zisă de treierat dura cca. 3-4 săptămâni. Această mutare din curte în curte a batozei era dificilă, deoarece căile de transport (ulițele) și curțile erau înguste, unele fiind în pantă. Batozele erau ale unor proprietari din alte sate (îndeosebi din zona Orăștiei, unde satele aveau locuitori mai înstăriți, terenurile fiind bune pentru agricultură în Lunca Mureșului). În schimbul serviciului se percepea “uiumul”(vămuire
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
din sat între cele două războaie mondiale, până la anii instalării comunismului, începuse să se “așeze”, iar preocupările oamenilor, obiceiurile și sărbătorile, toate arătau că în sat exista o stare de normalitate. La sărbători, pe băncile din fața caselor, la răscruce de ulițe sau în fața cârciumilor, (de exemplu în fața casei lui Sofronie, a lui Unguraș Fănucu, pe ulița din mijlocul satului la casele lui Danciu și Hodorog și în multe alte puncte, pe bănci bărbați, femei și copii care se jucau), stăteau la
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
iar preocupările oamenilor, obiceiurile și sărbătorile, toate arătau că în sat exista o stare de normalitate. La sărbători, pe băncile din fața caselor, la răscruce de ulițe sau în fața cârciumilor, (de exemplu în fața casei lui Sofronie, a lui Unguraș Fănucu, pe ulița din mijlocul satului la casele lui Danciu și Hodorog și în multe alte puncte, pe bănci bărbați, femei și copii care se jucau), stăteau la “taifas”: - femeile discutau probleme gospodărești (și bârfe), - bărbații “puneau țara la cale” cu probleme politice
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]