5,936 matches
-
a făcut parte din numeroase echipe care s-au deplasat spre sud în jumătatea secetoasă a anului. Când s-a întors dintr-o expediție, l-a găsit pe bărbatul ei încurcat cu o vânzătoare. A treia e o fată bătrână. Urâtă, cu obrazul plin de pistrui mari, osoasă și greoaie ca un cal normand, dar deșteaptă, e "inteligența" grupului. Cu ani în urmă, s-ar fi bucurat de un interes discret din partea poliției din Asybaris, fiind suspectată de slăbiciuni orientate spre
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
grav era? Îl știam pe tata sănătos. Avea probleme doar cu o hernie pe care nu vroia s-o opereze, fiindu-i frică de doctori. Nimic nu prevestise un pericol. Când am coborât în gară, noaptea lăsa locul unei dimineți urâte, murdare, cu ceață și frig. Nu exista nici un taxi care să mă ducă în oraș și am pornit pe jos, spre celălalt capăt al orașului, pe niște străzi pustii, înghețate. La spital, am văzut-o mai întîi pe sora mea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
norocul să pot crede că moartea e o poartă spre altceva și nu mă pot obișnui cu gândul că, într-o zi, oricum, nu voi mai vedea cerul, fie și ars de secetă ca acum. Orice boală mi se pare urâtă, degradantă. N-am știut ce spun când am afirmat că boala poate înălța. Sau am judecat după exemplele altora, de care nu sunt capabil să mă apropii. Mi-am făcut mult rău, conștient sau nu, și, în ciuda egoismului, am oarecari
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
defectă", iar rezultatul a fost că m-am angajat, cu o sumbră seriozitate, în niște exhibiții ridicole. În special la balurile studențești mă străduiam să nu-mi dau de gol inapetitul pentru alcool, de parcă era vorba de o boală rușinoasă, urâtă, de care nu vroiam să afle nimeni. Balurile aveau loc, săptămânal, sâmbăta noaptea, și se organizau în cantina "Casei studenților", de pe Plevnei, scoțîn-du-se mesele și amenajîndu-se "un bufet". Cum nu prea dispuneam de bani, întrucît posibilitățile de a ieși din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
roșie plutea o umbră de îngrijorare. ― Ce e cu câinele ăsta? mormăi el. Printre rafalele vântului, se auzea, într-adevăr, de-afară, un schelălăit de câine. Era gata să mă muște, se plânse bătrânul. Cred că are și o boală urâtă de piele. ― S-a strecurat azi-dimineață în curte, îl lămuri Julius. A încercat grădinarul să-l alunge, pe urmă i s-a făcut milă, căci e șchiop și jigărit. Dar nu despre câine vroia Julius să discute. ― Cum vă explicați
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Nevastă-sa nu făcea reclamație, dacă el nu își băga nasul între sânii casierei, care erau prea țuguiați și hotărâse să își ridice numai el, direct salariul însă asta va fi altă poveste! La o margine de lume Avea obiceiul “ ’’urât’’ și între orele 12-13 în pauza de masă, fugea cu Radu șoferul lui de pe autobasculantă, să admire plaja dintre ecluză și tabăra Năvodari și eventual să se scalde în mare. Mașina o ascundeau lângă dig, printre bălăriile care crescuseră cât
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cunosc? Trăsăturile îi păreau vag familiare, pasiunea lui îi suprapuse în paralel figura unui copil cunoscut cu cea actuală divulgând asemănarea dintre ele... era tulburată, nu putea să judece mai departe și chipul se șterse curând rămânându-i numai prezentul urât; gândurile se împrăștiau între simțuri de oroare extremă și plăceri nedeslușite. Când termină, ea se acoperi pudică și așteptă să plece în față; se șterse de propria limfă cu sutienul pe care-l împături și-l așeză cu grijă în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
uneori. Ar trebui să te asculți vorbind. Nu vreau ca un membru al acestei familii să se facă de râs, atâta tot. Majoritatea acestor femei nu-s decât niște târfe și într-o zi o să te molipsești de vreo boală urâtă. Dar Thomas, care are față de mama lui, în mai mare sau mai mică măsură, sentimentele pe care le are față de majoritatea oamenilor - adică un asemenea dispreț, încât nici nu consideră că merită să-i contrazică - zâmbește doar. Ceva din ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
televizor. M-am gândit că era o cameră care semăna oarecum cu fața reflectată în fereastra bucătăriei: avea potențialul de a fi primitoare, dar pe moment părea să se fi transformat, printr-o combinație de neglijență și nefolosință, în ceva urât și aproape straniu de neutru. Primul lucru pe care l-a spus Fiona despre apartament, după ce am stat un pic de vorbă, a fost că se simțea lipsa unor ghivece cu plante. Ridică în slăvi ciclama și hibiscusul. Deveni poetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
plec, de vreme ce se știe că tipul este practic comunist și n-ar trebui să modereze o dezbatere presupusă a fi imparțială. Oricum, am reușit să mă descurc foarte bine. Pentru a prezenta „celălalt punct de vedere“ au adus o doctoriță urâtă ca o scroafă, cu ochelari, de la serviciul național de sănătate și plină de compasiune pentru oamenii sărmani, care a scâncit și a gemut invocând „bunăvoința“ și „subfinanțarea cronică“ până ce am pus-o la locul ei citând câteva date grăitoare. Credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pahar cu apă. — Vă fac imediat și o compresă cu gheață. Ca să se desumfle. Îmi dați voie să vă scot bandajul? Avea fluierul piciorului înfășurat lejer cu un bandaj îngălbenit care trebuia schimbat de mult. Sub el era o ulcerație urâtă. — Ce l-a apucat pe păduchele ăla perfid de fiu-meu să aducă aici asistente medicale? spuse el, în timp ce ea îi desfăcea bandajul. — Sunt și pictoriță, explică Phoebe. — A! Și pictezi bine? Nu eu trebuie să spun asta. Aduse vată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Farfuria era pe o masă și de fiecare parte a ei era câte o furculiță și un cuțit. Și asta era tot. În timpul cât am stat cu privirea pionită pe această fotografie, în minte mi s-a furișat o bănuială urâtă. Aveam brusc senzația că undeva, cineva făcea o glumă monstruoasă pe socoteala mea. Și nu doar pe socoteala mea, ci pe socoteala tuturor. Am considerat dintr-odată această fotografie o jignire adusă atât mie, cât și lumii în general. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că la Alice mi-era gândul când Joan s-a ivit din mulțimea care aștepta în gară, cu un zâmbet nerăbdător de bun-venit, fluturându-și brațele și strecurându-mi pe loc disperarea în suflet. Se îngrășase, nu se fardase, era urâtă și vulgară. (Știu că sunt niște observații neelegante, dar prefer să fiu sincer.) M-a îmbrățișat puternic și mi-a aplicat un sărut umed pe obraz, apoi m-a condus în parcare. — Nu mergem direct acasă, a spus ea. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întrebat curioasă: Cred că era drăguță femeia aceea, Alice, nu? — Nu în mod special. Mi-a fost uluitor de greu să spun asta. Povestind toată întâmplarea, frumusețea Alicei îmi răscolea din nou imaginația și dintr-odată Joan mi se păru urâtă și neatrăgătoare ca în prima clipă când o văzusem pe peronul gării. M-am luptat să alung acest gând, dar în zadar: am simțit fiorul dorinței scuturându-mă când mi-am amintit râsul lui Alice și ispitoarea invitație din privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ei gol. În stare de repaos, cu buzele ușor desfăcute și pleoapele închise, care păreau să sugereze o profundă concentrare asupra unui obiect lăuntric îndepărtat, Joan era surprinzător de frumoasă. Acum mi se părea imposibil, aproape rușinos că o considerasem urâtă. Am continuat să privesc. Și, deodată, ochii ei s-au deschis; s-a uitat la mine și a zâmbit. — Ai de gând să rămâi acolo, a spus ea, sau intri? Cât de mult s-ar fi schimbat viața mea dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se stinge repede. — Păcat. E singurul care s-a purtat frumos cu mine. — Adulmec revolte. Adulmec frământări. Cunoști la fel de bine ca mine natura sentimentelor lui Mortimer față de familia lui. Dacă lasă un testament, s-ar putea să conțină câteva surprize urâte pentru ei; și, desigur, dacă va exista o înmormantare, va veni și Tabitha și va fi prima dată când îi va vedea după foarte mult timp. Trebuie să stai cu urechea lipită de pământ. Ai putea scrie un capitol interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
asta, de exemplu, spuse Henry scoțând un pliant mototolit din buzunarul vestei. Ni s-a trimis chestia asta de la (se uită la numele de pe prima pagină) SDI, cum își spun. Susținătorii Democrației în Irak. Îți spun eu, e o lectură urâtă. Ce înțelegi din asta? Mark se uită peste pliant, cu pleoapele pe jumătate închise. Majoritatea detaliilor îi erau deja cunoscute. Știa despre arestările arbitrare, despre descinderile din miez de noapte, despre mult mediatizatele acuzații de dizidență sau subversiune, sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
coborî lăsând să se vadă un bărbat cu tenul măsliniu, proaspăt ras, cu o șapcă plată și un Barbour verde. — Merg până la aproape un kilometru de el: mai mult nu mă apropii, spuse bărbatul. Urcă. Merseră câteva minute în tăcere. — Urâtă noapte, spuse în cele din urmă șoferul, pentru un străin să se rătăcească în mlaștini. Am crezut că autobuzul mă va aduce mai aproape, spuse Michael. Serviciul de transport de aici pare cam haotic. — Trebuie schimbate lucrurile, spuse șoferul. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
chiar o tabără de vacanță...“ Replica ar fi trebuit să-i aparțină lui Sid, desigur: dar acum Sid nu-i ținea companie. Pe moment, va trebui să continue singur dialogul. Capitolul 2 Cât pe-aci să se producă un accident urât De îndată ce Michael a încercat să ridice mânerul imens ruginit, a descoperit că ușa s-a deschis prompt, de la sine. A pășit înăuntru și s-a uitat în jur. Se afla într-un hol întunecat, cu pardoseală de piatră, luminat doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
uscată, apoi udată, apoi acoperită, apoi putrezită. Mă întreb unde am închis senzațiile și ce am lăsat să călătorească prin tulpina traheei mele până la tine. Mă întreb ce s-a făcut cu șerpii încolăciți ai spaimelor sau dacă visele mele urâte s-au vărsat vreo clipă în gura de orhidee a ovarelor, speriindu-te cu miasmele lor. Dacă m-ai auzit plângând și dacă ai știut să te ascunzi mai bine între cutele informe ale cărnii și dacă ai mai avut
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
Totul se dizolvă. Un tremur cuprinde priveliștea, o clatină și-o răstoarnă, ducă-se! Ducă-se totul, cartierele de blocuri, macarelele, uzinele de mașini unelte, ducă-se cu drag tot, burghezia, proletariatul, pătura intelectuală, ducă-se! Rămân în picioare ruine urâte ca niște dinți stricați, prin care mișună un popor flămând. Într-o curte ca de pușcărie stau trase în țepe de fier patru cadavre violacee. De sus cade o ploaie acidă și iată-le înviind ca să se chinuie și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
răsturnați în luciul apei. Priceput? Așa îi vorbește sticletele de pe ramura unei răchite sufletului unui înecat. Moroiul, verde-cenușiu, stă pe marginea apei, mototolit și nehotărât. Chiar și așa se vede că era beat când a murit, beat pulbere. ─ Ce zi urâtă! oftează. Dar n-a fost urâtă de la început. Nu, la început... Soarele a strălucit, au picurat streșinile, oamenii au răzuit gheața de pe crucea din curtea mitropoliei, sloiurile s-au topit la marginea trotuarelor, abia după amiază s-a încruntat, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
coji de ouă, firimituri. Nu mai vine tac-tu, zice femeia. Du-te tu Iliuță de închide găinile-alea. Acuși înserează. Iliuță, ascultător, se strecoară prin dreptunghiul luminat al ușii, pătrunzând în amurgul care se lasă peste ninsoarea de ace. Urâtă vreme, bodogăne și el la fel ca maică-sa, luând gumarii în picioare și pornind prin noroi după cele șapte galițe. Știe unde le va găsi. Trece ulița, dă un ocol pe lângă sifonărie, coboară malul spre parc, dă de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și iertare, jurându-i iubire veșnică sau neîmpăcare, după caz. Ce era să facă, la urma urmei? Ce erau să facă? Pascal Ciortea se gârbovea și cugeta. De unde știu eu că prin gura femeii nu-mi vorbește adevărul gol-goluț? Ce urâtă e... De un’ să știu? Tu, îi zisese odată soața, se certau după ce, într-o dimineață, Pascal o informase că s-a săturat de ea, că n-o iubea și n-o ura însă îi ajunsese până-n gât, tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
apă din piatră seacă, să arunce în aer munții, să foreze tunele, să... Doamne! Rochia verde, merge cu pulovărul gri? Unde-s ciorapii? Uite-i, bine că nu-s rupți. Pantofii? E cam frig. Da, dar ghetele sunt așa de urâte. Acum la pieptănat. Și coșul ăsta de unde-a mai apărut? Fi-r-ar să fie! Eh, asta e. Repede, geanta, haina, cheile, banii. La revedere, doamna Garofița! La revedere, domnu Mihai! Nu vin târziu! Și Iulia iese val vârtej din apartamentul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]