6,525 matches
-
mopuri, mături. O chiuvetă Înfundată, plină cu votcă și rom. Ușa era armată cu oțel, iar amestecul de băuturi avea miros de vomă. Strigătele și bubuiturile răzbăteau printr-o răsuflătoare a sistemului de Încălzire. Ed bubui În ușă; nici un răspuns. Urlă În răsuflătoare, cu aerul cald izbindu-l În față. Se pomeni cu mîinile legate și ușurat de conținutul buzunarelor. Iar băieților de la secție nici nu le trecuea prin cap că i-ar putea da În gît. Se Întrebă ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ordine În povești. CAPITOLUL 10 Un coridor lung de vreo cinșpe metri, cu bănci de o parte și de alta: bănci roase, prăfuite, probabil proaspăt scoase din cine știe ce depozit. Înghesuială. Oameni În haine civile și În uniformă, cei mai mulți citind: ziarele urlau Crăciunul Însîngerat. Bud se gîndi cît rău le făcea lui și lui Stens apariția pe prima pagină, puși la zid de mexicani și de avocații acestora. El fusese convocat la ora 4 dimineața - o tactică de intimidare obișnuită din partea celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de nedescris n-avea cum să tragă cu urechea. Jack izbi ușa cu piciorul. Lemnul sări În așchii. Ușa se crăpă. Înăuntru doi colorați - unul adormit pe un pat pliant, altul sforăind pe o saltea. Jack intră. Sirene de poliție urlau foarte aproape. Puștiul de pe saltea tresări. Jack Îl făcu și Îl năuci și pe celălalt Înainte să apuce să se miște. Scrîșnet de cauciucuri, sirene amuțite... Jack văzu pe comodă o cutie. Cartușe de pușcă. Remington, calibrul 12, de tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Hollywood - cu Inez În gînd, alături de Dudley și Dick Stens. Intuiție: Inez a Încercat să se ridice de pe brancardă ca să se repeadă la Sylvester Fitch, mort și legat de targa cu care urma să fie dus la morgă. Fata a urlat „Eu sînt moartă, vreau să moară și ei“. A dus-o la ambulanță, a șterpelit o fiolă de morfină și o seringă și i-a făcut pe furiș o injecție. De-acum efectul drogului ar fi trebuit să dispară, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de la Biroul Omucideri. — Ăsta e numărul meu de la serviciu. Să mă suni, bine? Kathy smulse un Panda de pe pat. — Duke era dezordonat și nepriceput, dar nu-mi păsa. Avea un zîmbet drăguț și o cicatrice simpatică pe piept și nu urla niciodată la mine. Tăticu’ și cu unchiu’ Arthur mereu țipau la mine, dar Duke n-a țipat niciodată. Nu-i așa că era drăguț? Bud o strînse ușor de mînă și plecă. Abia ieșit În stradă, o auzi suspinînd. *** Înapoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
afară sînge și așchii de oase. Bud Îi trase afară mîna - mai puțin degetele lipsă. Crrr... Un țipăt de cincizeci de ori mai puternic. Cioturile puse pe ochiurile plitei, apoi În frigider, unde sfîrÎiră. — DĂ-MI NENOROCITA AIA DE AGENDĂ! urlă Bud pe fundalul zgomotului făcut de malaxor. Gilette, cu ochii dați peste cap: — Sertar, lîngă TV... ambulanță. Bud Îi dădu drumul și alergă În camera de zi. Sertarele erau goale, așa că fugi Înapoi În bucătărie. Gilette, pe podea, mesteca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
În unghiuri stranii față de trunchi. Despicat de la vintre pînă la gît, cu albul oaselor ițindu-se prin masa aceea roșie. Fișete răsturnate În spatele lui. Dosarele Împrăștiate pe o bucată mai curată de covor. Jack Își mușcă mîinile, ca nu cumva să urle. Nici o urmă de sînge. Probabil criminalul ieșise pe ușa din spate. Hudgens, gol pușcă, acoperit cu o peliculă roșie, bătînd Înspre negru. Membrele desprinse de trup, cu sînge Închegat la locul tăieturilor, formînd vîrtejuri ca În cărțile porno cu sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ce ți-ai dorit. Lasă lucrurile să meargă În voia lor și continuă-ți viața. — Ce viață? Să trăiesc cu tine? Tu n-ai să mă iei niciodată de nevastă! Ești atît de respectuos cu mine, că-mi vine să urlu, ori de cîte ori reușesc să mă conving că ești un tip drăguț și de treabă, faci tu ceva care mă determină să-mi zic „Madre mia, cum am putut să fiu atît de tîmpită?“ Iar acum Îmi refuzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
puternic: jumătate din peretele din spate căzu. SÎngele țîșni din belșug. Ed se Împiedică și se șterse la ochi. Îl văzu pe Jones Încercînd să ajungă la lift. Alergă după el, alunecă, se Împiedică, Își reveni. Jones apăsa butoanele liftului, urlînd rugăciuni, cu figura la cîțiva centimetri de sticlă, „Te rog, Iisuse!“ Ed ținti de aproape și apăsă de două ori pe trăgaci. Sticla și alicele Îi retezară capul lui Jones. Acum tare pe picioare! Dă-i dracului pe civilii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fi transformat Într-un caraghios, un fel de vioară a doua a unui erou găunos, Ed Exley. Parker Încerca și el să Împiedice redeschiderea cazului. SÎnt șanse de cinci la unu. Cinci la unu ca Exley să iasă șifonat... Sifakis urlă iar. Ușa se zgîlțîi. Bud Își vîrÎ capul În apa strînsă În chiuvetă. Scrijelit pe oglindă: „Meg Greunwitz se fute bine - AX-74022“. Nume de fete pe pereți. Săptămîna trecută Departamentul Șerifului din L.A. a adus la morgă o prostituată moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de oprire, clic de pornire. Patruzeci și șase de minute cu Mickey și cel puțin alți doi bărbați jucînd cărți, mormăind și trăgînd apa la budă. Banda era aproape terminată: clic de oprire, clic de pornire: nenorocitul ăla de cîine urla. Mickey: „Șase ani și zece luni petrecuți aici și să pierd eu redutabilul creier al lui Davey taman Înainte să ies. Cu așa tsurus mă Întorc acasă. Mickey Junior, nu-ți mai linge puța, faigeleh ce ești!“ O voce stranie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mai ales de la distanță, pentru că furia ei era și mai mare decît a lui, Îl secătuia. O noapte din cînd În cînd, atît putea suporta el. Nici un pic de gelozie - așa că propria lui gelozie se amplifica și Îl făcea să urle Întrebări: heroină și șantaj, uluitor de cutezătoarea perversiune, cît de mult știi cu adevărat? Darul pe care Lynn i-l oferise nu Îl lăsa să o facă; mîinile ei catifelate pe pieptul lui Îl determinară să-i replice cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
În chiuvetă și se năpusti asupra lui cu fața aceea Înnegrită de fum. O lovitură puternică la genunchi și tataie căzu la podea, cu mîna Încleștată pe satîr. Bud Îl călcă pe mînă, zdrobindu-i degetele. Papa dădu drumul satîrului urlînd. Bud Îl tîrÎ pînă la cuptor și trase de paletă. Deschise trapa și Îl trase pe bătrîn În jos pe trepte. Fum: opiu, aburi. Bud Îl pocni pe Papa-san, lăsîndu-l fără grai. Prin pîclă: sugători de drog Întinși pe saltele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
rostogoliră spre ușă. Spade spuse: — Iisuse, Marie și Sfinte Iosif! Fumul Îi pătrunsese În organism. Propria lui lume de vis Începea să prindă contur. Ultima parte a ritualului. Prelungi clipa. — Kate Janeway, Jane Mildred Hamsher, Lynette Ellen Kendrick, Sharon... Cooley urlă: — SĂ TE IA DRACU’! E PERKINS! Marele moment se făcu țăndări. Bud Își văzu arma, cu trăgaciul aproape apăsat. În jurul lui jucau culori. Cooley vorbea În rafale rapide. — L-am văzut pe Dublu Perkins cu ultima fătucă, Kendrick aia. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
albe. Dot Rothstein a cumpărat un Merc model ’48 gri pe 10 aprilie. Sub un nume fals, sub o adresă falsă, dar tîmpita a pus cifrele reale de la numărul ei de telefon. Vincennes părea zdruncinat rău de tot. Ca să nu urle În gura mare DUDLEY, Ed simți nevoia să povestească: — Cu puțin Înainte de Nite Owl lucram seara tîrziu la secția Hollywood. Spade Cooley cînta la o petrecere de pensionare de la parter și l-am văzut pe Burt Perkins bîntuind pe holuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să verific dosarul lui Lunceford, probabil pentru că-și Închipuia c-o să dau rasol. Am căutat dosarul cu arestările făcute de Lunceford și nu am găsit nici una. SÎnt de acord cu teoria asta. DUDLEY. Depășise stadiul În care-i venea să urle. Își putea Înfrîna pornirea. Vincennes: — Fisk mi-a spus despre Patchett, cum a pus el mîna pe heroina de la Întîlnirea la nivel Înalt Cohen-Dragna și cum el și omul cel rău și fără nume, care este, evident, Dudley, tocmai se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de gol, de lipsuri foarte concrete și doar pe urmă a văzut câte lucruri frumoase dispăruseră, în afara cărților, transportate în parte încă de dinaintea plecării ei. Ar fi trebuit să o cuprindă disperarea și câteva clipe a fost convinsă că va urla, mișcându-se agitat de colo-colo, frângându-și mâinile și trecându-și-le fără rost prin păr, până a observat copiii rămași pe loc, țepeni, o priveau cu încordare, tăcuți. Atunci și-a mușcat buzele, a răsuflat a ușurare după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
muncind la fel toate trei femeile, cu puteri diferite și obosind diferit, dar nevorbindu-și despre asta, până la orele amiezii, când se odihneau în fața unei căni de ceai din ierburi aromate, povestindu-și la nesfârșit sau citind sau ascultând viscolul urlând în livadă și izbind cu furie hornul sub care torcea egal focul din vatră, dar povestindu-și una alteia mai ales, atât de mult, că vorbele deveneau ele însele ființe, atunci înțelegând cât de important e cuvântul cu care poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și supele; a simțit că se sufocă, a reușit să scoată un urlet, un șir de urlete de durere, pe care nu le auzea, era convinsă că nu se produceau decât în capul ei și deodată a fost convinsă, în timp ce urla, că acela îi e sfârșitul, de asta crede că urletul din capul ei era pricinuit mai mult de spaimă, nu de dureri, parcă îi ieșeau globii ochilor din orbite de durere. Dar, în întunericul subțiat de sclipirile lunii noi, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
date la începutul începutului lor cu un rost și sunt suportabile tocmai în virtutea acelui rost și de aceea chiar și durerea care te face să plângi și să strângi din dinți poate fi suportabilă, nu trebuie să începi îndată să urli și să ceri ajutor. Și, cu toate aceste mărunțișuri, simțea cum devine conștient, treptat, de trupul său, încât stăpînirea de sine nu mai era ceva nedefinit, ci o putere de care omul - își zicea - Își, desigur, și el) are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
suferi lângă mine în pat. A păstrat însă o cheie, vine uneori seara și abia îl conving să plece. Uneori ajunge la mine beat și adoarme în fotoliu. Toată chestia asta durează de vreo patru luni. Îmi vine, câteodată, să urlu, cred că nu se va mai sfârși în vecii vecilor... Alteori mi-e teamă, pur și simplu, să mă întorc acasă. Săptămâna trecută l-am găsit așteptându-mă, destul de beat, cu o sticlă în față, cu pălăria pe cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vorbea Rodicăi Dumitrescu despre asta, ar fi impresionat-o inutil, n-ar fi avut nici rost. Dar eu știu ce gândea. Și pe urmă, în scurt timp, nici nu mai putea gândi, durerile îi tulburau mintea, ajungea să geamă și urle de durere. Rodica îmi spunea că nu poate fi ceva mai groaznic decât să auzi pe cineva urlând în camera de alături, unde se zvârcolește și să nu poți face nimic, nimic! I-au dat morfină și a acceptat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
știu ce gândea. Și pe urmă, în scurt timp, nici nu mai putea gândi, durerile îi tulburau mintea, ajungea să geamă și urle de durere. Rodica îmi spunea că nu poate fi ceva mai groaznic decât să auzi pe cineva urlând în camera de alături, unde se zvârcolește și să nu poți face nimic, nimic! I-au dat morfină și a acceptat-o. Mi-a spus că a doua oară când i-au făcut injecțiile zâmbea trist și se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
simt!“, dar fălcile încleștate îi zvâcneau nervos și arăta rău și dur și abia atunci ea l-a privit cu atenție și a izbucnit în lacrimi, în timp ce deschidea ușa coborând valvârtej pe scări. Și pe urmă lui îi venea să urle, i se descleștaseră fălcile în sfârșit, dar nu mai avea cui să-i vorbească. A fumat un pachet de țigări, își simțea gura amară ca o rană. N-a lucrat nimic. Avea o sticlă de votcă și a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
jos din pat, respirând greu. Era încă noapte. A mers la fereastră și a privit afară. Luna plină albea acoperișurile și era o liniște de mormânt. Își simțea pulsul. Își simțea gura uscată. I se părea că-i vine să urle. I se părea că așa trebuie să arate disperarea. Orele până după-amiază s-au scurs incredibil de încet. Nimic nu fusese vreodată mai nemulțumitor de încet. De parcă orele și minutele și clipele chiar s-ar fi încăpățânat să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]