7,506 matches
-
Îmi țiuiau urechile de atâta liniște... În cele din urmă, m-am ridicat... mă așteptau cărțile... Citeam cu îndârjire, fiindcă altfel mă trezeam cu gândurile fugind spre chilie. Când soarele îmi făcea bezele cu ultima rază rămasă deasupra dealului din zare și dangătul de clopot anunța vecernia, întorceam ultima filă din volumul ce îl aveam în față. Sosise vremea să mă întorc la chilie. Când am ajuns aproape, călcam cu grijă, să nu sperii ființa iluzorie, și mă întrebam ce surpriză
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
afla răspunsul așa de curând... În cele din urmă, am ajuns la locul unde am tăifăsuit de atâtea ori. Bătrânul a venit lângă mine și mi-a pus o mână pe umăr. A rămas o vreme cu ochii mijiți spre zări. Îi simțeam tremurul brațului... După un timp, a început să recite, cu glas profund: A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor, Și-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor. Intrând în joc, l-am îngânat: Cu acorduri lungi de liră
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
asta aurie, în trăsura trasă de patru cai focoși, a ieșit la plimbare doamna lui vodă. Pe de lături, în trapul săltat al cailor, merg câțiva oșteni... --Da. I-am văzut și eu - mi-a răspuns bătrânul, cu privirea spre zări... După o vreme, m-a întrebat: --Știai că în fața curții “gospod” se afla o fântână? --Nu știam, sfințite. --Am aflat asta din mărturia șoltuzului și pârcălabilor târgului, de la 25 aprilie 1627 (7135), privind vânzarea unui loc de case cu pivnițe
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
vas de vas, se leagă Și în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă; Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah și spahii Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii; Răspândindu-se în roiuri, întind corturile mari... Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari”... --Acum parcă mai vii de-acasă, vere - m-a liniștit gândul de veghe. --Și fiindcă tot suntem în mahalaua “Armenimii” - am reluat eu - ascultă ce spun frații armeni Carabet și Bogos la 27 mai 1763
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pregătirea scaunului de judecată, încadrat de Adam și Eva în genunchi, 12 îngeri aplecați spre scaun și apoi o mare mulțime de sfinți cu aureole de o parte și de alta, ca o mare de capete ce se pierde în zare, pe un cer cu nori luminoși. Deasupra absidei sudice, pe porțiunea de zid vertical ce face legătura cu bazele turlei, într-o scenă mai mare sunt reprezentați Apostolii pe scaune de judecată cu Iisus Hristos în centru, deci, tot o
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
care sunt plasați pe malul opus, cu chipurile luminoase, că au scăpat de robie. Scena următoare arată cum este dus chivotul legii pe umeri de către un grup de evrei, în fața cărora unii se închină iar alții cântă din trompete. În zare se vede silueta unei cetăți, țara făgăduinței. Registrul următor, privind de sus în jos, reprezintă în 8 scene momentele mai cunoscute din Viața Sfântului Ilie, după cum urmează: Sfântul Ilie în peșteră hrănit de corbi; Sfântul Ilie îl înviază pe fiul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
impune prin mulțimea animalelor, unele stând, iar altele în plină mișcare. Dintre animalele reprezentate se pot identifica: cai, căprioare, câini, vulpi, urși, lupi, lei, cerbi, elefanți, etc. Sunt și numeroase reptile, o broască țestoasă și multe păsări ce zboară în zare. Multe animale sunt în starea lor naturală, iar altele sunt redate în chip fantastic. Se văd și două figuri omenești, Adam și Eva, destul de stângaci redate. Un copil se joacă, iar altul suflă dintr-o trâmbiță. În mijlocul paradisului imaginat ca
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mai departe tezaurul spiritual, cultural și istoric al acestei distinse mănăstiri. Cetățuia, cu temeliile ei adânc înfipte în trecutul poporului român este mândră și înfloritoare. Ea privește Iașul care se înnoiește zi de zi și se întinde până departe în zări și dă mărturie de vrednicia poporului român de a fi demni în fața istoriei și de a arăta lumii frumusețea credinței și culturii nostre. Patrimoniul cultural și spiritual al neamului românesc este cartea de identitate și de demnitate națională. Comemorarea vredniciei
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
gospod. Seimenii cu sânețle pe umăr se plimbă țanțoși prin fața curții. Câte un călăreț iese pe poartă pornind în galop întins spre cine știe ce destinație... Cine sunt acești călăreți, părinte? Aiștia sunt cei care duc poruncile lui vodă spre cele patru zări. Unii sunt călărași cu schimbul, care duc sau aduc vești ori porunci de peste hotarele țării. Unii se numesc chiar Călărași de łarigrad. Privesc cu admirație spre călărașii domnești. Sunt atât de mândri în ținuta lor și se vede de departe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ROSTIREA TRISTELOR Så nu-mi ascundeți lângå ochi parfumul de apus de toamnå Când zarea se revarså peste cramå și straiul de pådure se destramå Så nu îmi îndoiți în sunet vibrantele chemåri de ducå sau vânturile gri så îmi ajungå gonite din câmpii la strungå Så nu îmi spuneți vorbe-n van culese de
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1621]
-
ins, sare vitejește în râu și îl salvează. De abia îl trăsese la mal, că mai apare unul in pericol și primul ins sare din nou în apă. Îl salvează și pe acesta, a treia oară la fel și în zare deja se vedea al patrulea zbătându-se în valuri. Al doilea ins de pe mal, se ridică și dă să plece. "Unde pleci?” îl întreabă primul, „Avem oameni de salvat!". Și atunci al doilea îl lămurește: "Păi, m-aș duce să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Și de aceea pleacă sărmanul tineret, spre țări străine pentru a-și putea să-și aranjeze cumva viitorul, iar bătrânii rămân acasă cu nepoții, dintre care unii de abia învață să meargă, și ei stau sărmanii, cu ochii ațintiți spre zări depărtate, cu foamea-n gât și cu dorul în inimă. De aceea, nici nu este de mirare, că statistica arată negru pe alb că anual, de la 4,7 de morți la mia de locuitori până prin 2004 s-a ajuns în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
subsuori și-mi îndeasă fața sub umbra violetă... Umbra își desenează valurile mării pe chip și-mi șoptește stins, ca pe o taină mereu păzită: -Și tu poți fi marea !... Corăbii pribegite își înfing ancora în umerii mei. Privesc în zare. Frunzele albastre se ngrămădesc neliniștite sub mătura aspră a groparului de suflete... În inimă vibrează neobosit diapazonul.Îmi ung sufletul cu flori de lavandă. Îndemn căpriorul să mă adulmece ca să-i pot privi în oglinda ochiului scene furate din clepsidra
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în noianul gândurilor mele, cu care dacă vreau mă prăvălesc în „insula poeților” ca într-un carusel al vieții și al morții. În țipătul surd al cobzei Ridic ochii spre cer. Luna încă își macină aceeași pulberea de aur peste zarea înnegurată.Stelele par să-și astâmpere foamea cu gândurile rătăcite în bătătorite glasuri. Trei cimitire și-au ferecat azi porțile. În sfârșit, morții au liber la viața, azi. Hoinăresc bezmetici pe străzile prea încărcate, trecând prin diferite trupuri, ba mai
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ca doi tovarăși de joacă nedespărțiți... Apoi, să cadă osteniți și să simtă cum zboară alături, bătând cadențat din aripile proaspete și albastre. Doar aripile lor puteau fi așa de albastre, pentru că gândurile lor veneau dintr-un străfund neexplorat al zărilor virgine... Dar el , cel adevărat, încă era aici așteptând ca și ea un tren... Nu unul oarecare, ci un tren al grijilor pe care voia sa le transporte cât mai departe... Trăsăturile lui se conturau obsesiv, apoi se estompau în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nu doar în dimineața aceea apăsătoare. Ochiul drept, doar el aduce vestea bună, mai adaugă umbra ei, ștergându-și cu un colț al basmalei vechi, lacrima îmbătrânită,ce se agățase de genele roase. Apoi dispare ca o arătare palidă, în zarea însângerată și proaspătă și se topește în lumea adormită a copilăriei mele. Îmi apăs ochiul stâng până simt durerea cum pătrunde ca o nepoftită. Îl îndemn pe celălalt să se zbată, așa ca peștele în apa răcoroasă a muntelui. Dar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
naște în mine ca o eliberare. Aripa cenușie dansează spre dreapta, cea de fluture, spre stânga și eu mă las dusă de ele încotro or vrea. În dansul lor, chiar nu uită să-ți scrie o scrisoare de dragoste pe zarea albastră. Tu o citești și gândești că țiam îndeplinit o dorință. Așa e, doar sunt femeia cu genele din aripi. Poveste cu mistreți Era o vreme de început de veacuri. Mistreții aveau colții de fildeș. Se răcoreau, în zilele arzătoare
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
evite capcanele verbozității, aducându-ne uneori aminte de efervescența metaforică a unui Fănuș Neagu: „Apele interferau cu trandafirii răsăriți în ochii stelelor de gheață... Tu-mi încăpeai în palmele rotunde și miroseai curat ca o floare cu petalele abia plesnite... Zarea se colora nătâng în pamblică violacee... Oamenii își desprindeau cu greu picioarele încimentate și mirosea în jur a simțăminte argintii.” Pentru că, dincolo de orice altceva, Dorina Neculce rămâne o tenace și nestăvilită autoare de imnuri diafane și viu colorate închinate Iubirii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ZÅPADÅ TÂRZIE Iarna iar n-a respectat întâlnirea prevåzutå-n calendare De trei luni o cåutam în sus în zare în vânt o adulmecam îi descântam cu-o amintire de când era mare Atingerea ei îmi fåcea obrazul roșu când în mâinile-mi tremurânde se topea pufoaså și rece era Vers alb cernut în privire hlamidå a zeilor pe umårul meu
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1631]
-
de pași ușori răzbate până la mine. Privesc într-acolo. Cu mersul lui fără grabă și cu trupul puțin aplecat înainte, cu mâinile la spate - din dosul tufelor de liliac - se arată bătrânul. Merge încet, purtându-și privirea azurie undeva spre zare. Zefirul flușturatec îi înfoaie barba și pletele albe. Nu m-a văzut încă... Nici eu nu mă mișc din locul meu. Vreau să văd cum va reacționa la vederea mea. Mai are doar câțiva pași până la portiță. Îi număr: unu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Călugărul s-a oprit din vorbire și a făcut un gest care ar fi însemnat: „După aceea om vedea noi cum devine treaba.” Din nou am rămas fără vorbe, privind la el cum își făcea de lucru - cumpănind-o în zare - cu o sticlă plină cu o licoare rubinie... Acum nu ai alta de făcut decât să ții sfat cu pârâiașul din coasta chiliei, că și lui i-o fi fost dor de tine. Când îi fi gata, ți-i pune
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
sau răsturnând vreun obiect din nebăgare de seamă. Toate cele păreau că i se lipesc de mână... În seara aceea, am rămas pe malul iazului până când soarele - obosit parcă - se rostogolea cu repeziciune după creasta dealului, tivind cu un roșu-purpuriu zarea... Târziu, cu sufletul plin de frumusețea apusului de soare, cu liniștea cuibărită în suflet purtând răcoarea înserării pe umeri, m-am întors la chilie. Umbrele amurgului se furișau încet printre copacii pădurii făcând să dispară conturele. Când am ajuns la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Nu știu dacă ai băgat de seamă că soarele nu ține deloc cu noi, fiule. El știe una și bună: să tot urce... Când a obosit nici nu-ți dai seama cum începe a se rostogoli spre creasta dealului din zare și te lasă cu buza umflată. Da’ nici noi n-o să-i facem jocul. Chiar în clipa asta am luat-o la picior și nu mă opresc decât în... grădină. Când îi auzi zvon de corn, fă bine și vino
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Și l-au găsit!!! Pentru marinari - poate cei mai temerari dintre oameni - Steaua Polară este alfa și omega. Aceasta îi călăuzește când soarele trece pe celălalt tărâm. De n-ar fi Steaua Polară... Cu greu mi-am adunat gândurile zburătăcite în toate zările și am pornit spre chilie... M-am aciuat cuminte în crivat și nu am mai apucat să citesc nimic, fiindcă somnul m-a cuprins îndată cu fâlfâiri de vis... În fața mea, zâmbind luminos, șade bătrânul călugăr parcă... Îmi întinde mâna
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
În fața mea, zâmbind luminos, șade bătrânul călugăr parcă... Îmi întinde mâna și mă îmbie: Hai să tragem o fuguță până la mănăstirea Cetățuia, pentru că e o dimineață limpede, cu cer înalt și din preajma mănăstirii se deschid priveliști minunate în cele patru zări. Care de care mai frumoase. Și nu-i nici prea departe. Doar vreo două pistrele de săgetă. Calule, mănânci ovăz? - am răspuns eu, frecându-mi palmele de bucurie. Până acolo om schimba o vorbă-două privitoare la această sfântă mănăstire. Întâi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]