55,379 matches
-
să-i șoptească o eterică figură feminină. În spatele acestei figuri o întreagă scenă fantasmală apare difuz, cu un templu detașat pe fundal, cu grupuri antrenate într-o dramatizare despre care nu știm nimic. Visul lui Ulise, în fapt o reverie, dobândește acest contur fragil, inconsistent, al unei proiecții fantasmale, probabil a întoarcerii sale în Itaca. Personajul feminin, care pare să-i șoptească la ureche conținutul care apare reproiectat pe ecranul cerului, ca ecran al minții, indică, cu o altă mână scena
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un șal a alunecat în mod oportun. Ca și tabloul anterior, Visând înscrie prin titlu tema. Chipul unei fete văzut din profil pe un fundal floral topit în indistinct, la care veșmântul alb al unei rochii accentuează disoluția, aerul evanescent, dobândește o aură melancolic-spiritualizată. Privirea fetei, fixată într-un punct imaginar, reflectă caracterul ei introspectiv, întors spre sine, revendicând pentru personajul feminin un moment de abstragere, de captivitate în spațiul propriei interiorități. Putem sesiza că unui decupaj pictural propriu-zis, pictorul realizează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reveriei melancolice poate fi cuprins într-o temă îndelung utilizată în formatul idilic. Artur Verona încetează să mai picteze idile, ceea ce-l reține sunt elementele folclorice și desfășurarea plenitudinară a unui suflet național. O parte din tablourile sale cu țărănci dobândesc o notă intimistă, tinerele fete sunt izolate într-o atitudine de visare pe care cadrul natural o amplifică, însă fără acea pronunțată turnură romantică. Țărăncile lui Artur Verona, Țărancă în pădure (3425), Țărancă în peisaj (915), au ceva hieratizat, înnobilate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dezvăluie, mai degrabă, dimensiunea melancolică și nu serenă a acestei muzici, iar accentul cade pe linia elegantă a corpului efebului. Asocierea muzicii cu muzicalitatea poeziei se regăsește în Arta poetică a lui Verlaine, versul celebru, "De la musique avant toute choses", dobândind o valoare axiomatică pentru poezia simbolistă. Dacă prin Corespondențele sale Baudelaire viza o relație simbiotică, sintetistă a celorlalte arte recuperabile în materia poetică, Verlaine sublinia orfismul implicit al lirei simboliste. Poetul este asociat figurii exemplare a cântărețului orfic, fuziune care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
descinderii lui Orfeu în Infern în Orfeu în infern, unde poetul apare în întreaga sa splendoare. Poezia singură poate deschide porțile infernului elogiul adus artei în economia simbolică a esteticii decadente îl "sanctifică" pe poet -, dar, în același timp, artistul dobândește ceva din strălucirea luciferică a îngerului căzut. Orfeul lui Delville are înfățișarea unui efeb, ținând lira deasupra capului într-un gest de grație și forță. Ca și cum ar dori s-o ferească de impuritatea locului în care se află, el pășește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de gurile deschise ale Cerberului sau ale altor demoni care au luat o formă igniferă. Asemeni haloului auratic al sfinților, capul său este înconjurat de un nimb luminos, încununat de lauri și de părul asemeni unei cozi de cometă. Poetul dobândește aura demoniilor romantice aduse la incandescența rece a sensibilității decadente, a unei frumuseți blestemate. Coborârea lui Orfeu în Infern nu este străină de alte două descinderi exemplare în lumea infernală, cea a lui Iisus Hristos și cea a lui Dante
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Commedia. Una are caracter soteriologic, care în economia simbolică a decadenței va fi atribuit artei de către esteții impenitenți, cu riscul uzurpării poziției simbolice a Mântuitorului, cealaltă, unul mistagogic-ezoteric, poetului/artistului fiindu-i deschise inițiatic toate căile către cunoaștere, poezia/ arta dobândind astfel și un rol psihopomp. Temă predilect decadentă, întrucât evocă un alt episod, cel al decapitării Sfântului Ioan și înfățișării capului acestuia pe o tavă, decapitarea lui Orfeu nu este niciodată înfățișată în act, dar capul său este așezat pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acestea, există un întreg context decorativ, din care se desprinde prin proporții și forța viziunii, Friza Beethoven. Întreaga expoziție evidențiază panestetismul Secesiunii și utopia sa estetizantă. Friza lui Klimt trebuia să respecte un program, înfățișarea progresului omenirii prin intermediul artei, care dobândea și o funcție soteriologică, așa cum remarcă și Carl Schorske: "Acesta era, cu siguranță, punctul culminant al unei tendințe secesioniste menționat mai devreme: aceea de a oferi prin artă un substitut al religiei, care să reprezinte un refugiu în fața vieții moderne
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un lirism convențional, facil, al picturilor sale, care își va găsi corespondentul în poezia romanțelor minulesciene, unde poetul, ca și pictorul, supralicitează retorica sentimentală, cu recuzita de teme, motive și obiecte poetice inventariate. În acest caz, specularea cromatismului, care nu dobândește o semnificație aparte ca la Gauguin sau nabiști, devine un subterfugiu. "Fantezie la domnul Loghi nu se găsește și nici nu poate să fie. S-ar părea că Stück i-ar fi spus odinioară domniei sale că n-are desen, dar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
onirică, o Grecie similară utopicei Isarlâk, pe care o exaltă poetul Ion Barbu în poezia lui, paradis imobilizat idilic într-o suspensie nietzscheană, "la mijloc de rău și bine", unde spectacolul lumii, golit de orice urmă de istoricitate sau moralism, dobândește relevanță exclusiv estetică. Există o întrega direcție anticizantă în cadrul simbolismului în artele plastice și, în particular, în cadrul simbolismului german, cu care Loghi intră într-un contact direct. La rândul său, Gustav Klimt descoperea o vârstă mai veche a antichității, cea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un tur de roluri între eul social și eul profund. Luchian debutează sub semnul arcadicului idealizant al bucolicelor lui Nicolae Grigorescu, iar în viața personală se înscrie în cercul mondenităților, adoptând o atitudine fashionable, pe care i-o permitea averea dobândită prin moștenire, lansându-se în bătăi cu flori la Șosea, curse de cai etc. Face și pe jokeul, este un erou al boemei, îmbrăcat elegant, o ținută care impune și la care adaugă o serie de nonconformisme bine plasate prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reluat de-a lungul unor variațiuni, hieratism care extrage aceste personaje din planul real, situându-le într-un timp indeterminat, cel al propriei lor interiorități, bogat în sugestii, sau în cel al unei culturi îndepărtate, o cultură orientală, unde umanitatea dobândește noi valențe simbolice. În acest sens, pictura lui Gauguin din perioada tahitiană devine relevantă prin faptul că întrebările cu caracter ontologic corespunzătoare formulei grecești gnoti seauton, înscrise pe frontonul templului din Delphi, sunt scoase din contextul propriei sale culturi. Ele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bibliografică și anunțuri. În articolul său, "Tous contre tous", D.S. Merejkovski trece în revistă diferitele tendințe artistice și filozofice aflate în circulație, inspectând "laboratorul de explozibili" transformat în bucătăria estetică a "anarhistului mistic", Ciulkov 480. La modă în Rusia, anarhismul dobândește valențele agentului declanșator al noilor revoluții estetice. "Trebuie amintit că domnul Ciulkov operează amestecurile sale nu doar într-un laborator de explozibili, ci la adăpost de orice primejdie, într-o bucătărie igienică, înzestrată cu toate îmbunătățirile posibile. Acolo, în aceeași
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
conotații politice, a numelui societății: "avem aici un nume poetic, care aparține literaturii noastre populare și care face să bată inimile noastre patriotice prin sonoritatea sa juvenilă"491. Lahovary marchează în discursul său faptul că o Românie modernă, care a dobândit unitate statală, poate și trebuie să încurajeze artele pe care conferențiarul le vede schematic ca un reflex al progresului în toate celelalte domenii, "activitatea estetică" reprezintă un "element de stabilitate, de moralitate, de conservare de armonie socială"492. Modelul francez
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la Salonul Independenților. În opinia lui Petre Oprea, efortul artiștilor constă în utilizarea unei noi tehnici picturale, în care "efectul de lumină" se apropie de pictura "modernă" a impresioniștilor, ceea ce demonstrează o încercare de sincronizare cu un curent novator, care dobândise legitimitate. "Revenirea, în titlurile date de artiști, a cuvântului "efect", urmată de indicarea unui anumit moment al zilei, demonstrează că, și în cazul în care aceștia nu foloseau chiar un limbaj și o tehnică propriu-zis impresioniste, acceptau totuși concepțiile impresioniste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Artachino, engleze ale Alexandrei Popini, spaniole ale lui Jean Al. Steriadi. Avem astfel o pictură a călătoriei și evaziunii, a deschiderii perspectivale către spații "exotice", concomitent deschiderii picturii românești către modernitate și curentele ei specifice. Pe 21 aprilie 1907, societatea dobândește personalitate juridică și se alege un nou comitet, în care intră, alături de Gheorghe Petrașcu, Oscar Spaethe, Kimon Loghi și colecționarul Anastase Simu, precum și Alexandru Davilla, care joacă un rol cultural esențial pentru mișcarea artistică. După demersuri insistente, artiștii obțin localul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Nouveau, avem schița în peniță a lui N. Vermont la pagina 26 și cea a D-nei S. Roguska 513, "Siestă" la pagina 30. Mircea Demetriad numele îi este ortografiat uneori Dimitriad semnează un articol despre Friedrich Nietzsche. Revista reușește să dobândească coeziune și prin familiarizarea publicului românesc cu aceste figuri emblematice ale culturii europene a timpului. Se poate observa, însă, o lectură de sensibilitate franceză a lui Nietzsche, al cărui "Supraom" devine pentru anarhiști un model al revoltatului lipsit de prejudecăți
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a picturii românești, (începând cu Nicolae Grigorescu și Theodor Aman și avea să prindă ceva și din sensibilitatea sfârșitului de secol sau a Secession-ului la Ștefan Luchian, Nicolae Vermont sau Kimon Loghi, Theodor Pallady. Abia cu Cecilia Cuțescu-Storck va dobândi o cu totul altă dimensiune, care o va scoate din pitorescul senzual sau naturalist, pentru a o integra unui exotism spiritualizat de factură gauguiniană. Tudor Arghezi remarca chiar prolificitatea temei: Se petrece, de câțiva ani încoace, în pictura noastră, un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictura romantică sau academică, Orientala. Universul țigăncilor ei este orientalizat, fondul autohton este adesea dizolvat printr-o scenografie care păstrează datele minimale ale unui decor exotic, tulpinile pline de sevă ale arborilor sau frunzele de culori ireale, albastru-bej, care au dobândit aspectul unui țesut animal. Alteori, Cecilia Cuțescu-Storck își situează țigăncile într-un cadru aproape abstract, pe un soi de scenă-estradă ale cărei contururi subliniază insularitatea personajului, extras oricărei contingențe. Pictorița nu-și transformă țigăncile în măștile grotești ale unui carnaval
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
intense, un spațiu floral dens, grăsos. Țiganca Ceciliei ține o ceașcă cu flori în mână, la încheietură are o brățară roșie cu galben. Chipul indică un fel de noblețe veche, îndepărtată. Asemeni tuturor țigăncilor pictate de Cecilia Cuțescu-Storck, și aceasta dobândește un fel de demnitate hieratică, țigăncile ei nu mai vând flori, au încetat să mai fie florărese ca la Vermont, Grigorescu sau Luchian, iar decorul străin le proiectează într-un spațiu exotic, atemporal. Acest fapt se reflectă inclusiv la nivelul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se vadă provocator formele sânilor. Nudurile sunt lipsite de orice notă senzuală, iar dacă se aduce în discuție erotismul, acesta este unul sacru, cultual, nicidecum mundan. Spre deosebire de țigăncile lui Vermont, senzual-rezemate de zidurile unor case de mahala, țigăncile pictoriței au dobândit o prestanță specială, cea înfățișată în tablou fiind îmbrăcată și așezată, iar mâna care și-o ține sub cap îi conferă un aer meditativ. Decorul tropical, exotic, introduce această țigancă într-o lume saturată metafizic, plină de sugestii și corespondențe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
motive văzute în plan apropiat, pictate în largi pete de culoare. Pictate sub elegante arabescuri de frunze, siluetele par desprinse uneori de pe templele hinduse. În carnația lor, în ritmica lineară, în gesturile lipsite de orice convenționalism (sau de o banalitate dobândită prin îndelungă repetare), descifrăm o notă monumentală, ca și o anumită demnitate, o grație majestuoasă"527. Unul dintre tablourile care poartă vizibil amprenta picturii lui Gauguin, dar și a artei bizantine, este și Tripticul cu țigănci (pictură în ulei, 1911
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în Adevărul literar și artistic 530. Țigăncile lui Vermont, cu părul împletit, cu brățări pe mână, cu un brâu roșu, cu salbe de galbeni la gât, împrumută adesea o frumusețe Jugendstil, marcată printr-o exuberanță senzuală și o vitalitate care dobândește și o notă de frivolitate, de ludic erotic, libertate consfințită cutumiar în cadrul acestei etnii. Vermont își dirijează modelul pentru a obține poza unei senzualități convenționale, spre deosebire de Cecilia Cuțescu-Storc,k care îi conferă modelului o totală libertate, în linia unei dezinvolturi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
element decorativ, dispuse în jurul capului sfântului, prefigurează supliciul încoronării derizoriu-sadice a Mântuitorului cu o coroană de spini. Sfântul Ioan este Precursorul, iar martirizarea sa o anunță pe cea a lui Iisus. În acest fel, gestul sacrificării sale, precum și dansul Salomeei, dobândesc un sens suplimentar, de predicție, parte a unei scenografii celeste. Pe fondul unei cruzimi teribile, această figură a femeii fatale, Salomeea, se detașează, sporită paradoxal de chiar lumina sfințeniei, complicitate care ține de estetica decadentă a supralicitării tensiunii dintre contraste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe această temă într-un tragic omenesc din care dispare senzualitatea morbidă și crudă. În prima perioadă a activității sale artistice, Cecilia Cuțescu- Storck se arată interesată de redarea unei sensibilități pe care umanitatea o relevă prin suferință, sensibilitate care dobândește la artistă conotații maternale, ocultând uneori chiar un sens mariologic. Feminitatea nu face obiectul revendicării unei sexualități virtual punitive, a unui erotism pervers, a unei senzualități rafinate în registru decadent, ci dimpotrivă, se dorește spiritualizată în căutarea unui sens superior
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]