54,793 matches
-
atitudinea lui Petru Arjoca și a lui Iona Jămănar față de muncă este stăpânirea tehnicii. Amândoi sunt niște specialiști, dominați de meseria lor, pe care o practicau cu aceeași dragoste și în timpul exploatării patronilor și în timpul eliberării de exploatare. Este o dragoste pentru munca privită în afara conținutului ei de clasă. Atitudinea este greșită. Un muncitor conștient nu poate lucra cu aceeași tragere de inimă pentru dușmanul lui de clasă, ca și pentru regimul care i-a adus, lui, muncitorului, eliberarea de exploatare
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
În Viața învinge m-am străduit să remediez această lipsă și să înfățișez partidul așa cum este el în viața adevărată. (...) Critica Scânteii trebuie să ne servească tuturor de model, fiindcă fără atenția, grija, competența, măsura, adâncimea, principialitatea și mai ales dragostea pentru noii muguri ai literaturii noastre de care Scânteia dă necontenit dovadă în fiecare literă tipărită, fără toate aceste calități, critica se poate lesne transforma dintr-un impuls într-o frână care în loc să servească poate să păgubească mersul înainte al
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Dolores Ibaruri și tovarășa Ana Pauker. Într-adevăr, în interpretarea Gannei Lichta, Irina Răchițeanu a știut să exprime toată dârzenia unei femei pe care o însuflețește mărețul ideal de eliberare definitivă a poporului pe care o avântă în luptă imensa dragoste pentru om, iubirea fierbinte pentru Uniunea Sovietică și pentru patria pe care Armata Țării Socialismului a scos-o de sub jugul german, credința nestrămutată în victoria socialismului (...). Împreună cu Ganna Lichta se găsește redactorul Max Venta, figură frumoasă de dârz luptător, de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Flacăra» a organizat o consfătuire cu mai mulți fruntași în muncă din uzinele capitalei a căror muncă se apropie prin specificul ei de aceea a uzinelor 0½Reșița». Relatarea este amplă, reproduc doar câteva subtitluri echivalente cu tot atâtea intervenții: „Câtă dragoste și pasiune pentru oțel”, „Piesa ne-a arătat cât de ascuțită e lupta de clasă”, „Dar unde este biroul comitetului de fabrică?”; „Autorul a neglijat ajutorul sovietic”; „Mi-a plăcut, mai cu seamă, tineretul din piesă” etc. 47. Mihai Gafița
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
astfel de la o analiză serioasă autocritică. Vorbitorul a amintit că I. Vitner a scris foarte puțin în ultimii doi ani, că a manifestat în general o atitudine de comoditate refuzând numeroase propuneri, nerespectându-și angajamentul, dovedind în fond lipsă de dragoste față de literatura noastră nouă (...). Astfel el a ajuns să exprime poziția celor acriți de insuccese, codași în ale creației, oameni mâncați de individualism, care cer să se deschidă drumul liber formalismului și în general lucrărilor scrise de mântuială! Literatura trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dar în ultima vreme n-a scris nici o lucrare de istorie literară, vorbitorul și-a exprimat convingerea că refugierea în literatura trecutului reprezintă la Ion Vitner o formă subtilă de evadare din realitatea actuală, o manifestare concretă a lipsei de dragoste pentru literatura noastră nouă”. A doua zi, dezbaterea 12 continuă. Iau cuvântul încă 14 scriitori, dintre care unul a doua oară: I. Vitner. Lista celor criticați se lărgește cu alte nume: Cicerone Theodorescu, M.R. Paraschivescu, Aurel Baranga, Virgil Teodorescu ș.a.
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a poporului nostru de la începuturi până astăzi (...) Iată o serie de postulate pe care nu le poate ocoli nici un scriitor talentat. Dar scriitorul de talent mai are nevoie de o răbdare susținută și de o statornicie rară (...). Fără credință, fără dragoste pentru popor și fără desăvârșită sinceritate și lealitate în ceea ce facem și în ceea ce scriem nu se poate face o carte bună (...)». Mihail NOVICOV a subliniat că problema principală a creației literare este aceea a poziției ideologice a scriitorului. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ideologiei burgheze capătă o importanță tot mai mare, tov. Vitner a încercat să ne tragă înapoi, să slăbească frontul nostru literar. Prin intervenția sa, el a arătat că s-a înstrăinat de problemele creației literare și că nu are destulă dragoste față de noua noastră literatură (...). Spre sfârșitul dezbaterii noastre, tov. Ion Vitner și-a făcut un început de autocritică. El trebuie să dovedească prin fapte, prin activitatea sa de critic literar, că este hotărât să se debaraseze de influența ideologiei burgheze
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
escaladarea muchiilor de stâncă (...). Autorul reușește să lumineze multe din resorturile morale care determină asemenea acte de eroism - noua atitudine față de muncă (...). În astfel de scene apar figuri de oameni ai muncii cu trăsăturile lor morale noi, cu avântul, cu dragostea de viață și hotărârea care-i caracterizează. Așa e, de pildă, Costache Spânu (...). Pagini izbutite, scrise cu un vizibil talent, cuprinde opera și sub raportul descrierii peisajului sălbatic în care, pas cu pas, omul își afirmă stăpânirea (...)., În bună măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Reușește oare autorul să ne arate că Mladin, secretarul organizației de partid de pe șantier are tăria să înfrunte cu succes imensele greutăți ale construcției? Recunoaștem oare în el pe unul din miile și miile de oameni minunați despre a căror dragoste de viață, iscusință, elan, spirit de organizare, vorbesc în fiecare zi mereu alte înfăptuiri? Întorcând ultima filă a romanului, cititorul nu se poate declara convins de asta (...). Deoarece în caracterul lui Mladin nu sunt reliefate trăsături ale omului înaintat, eroul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în trecut. Asemenea opere sunt cunoscute și iubite de mase largi ale oamenilor muncii și exercită asupra lor o puternică influență (...). Uneori au apărut chiar lucrări dăunătoare, care prezintă clasa muncitoare într-o lumină falsă, cum ar fi Poveste de dragoste de Ieronim Șerbu, Cântecul uzinei de Cella Serghi, sau volumul de nuvele Din cremene nouă de Maria Rovan (...). Este necesar ca portretul moral al muncitorului înaintat să fie înfățișat în toată bogăția și adâncimea lui sufletească (...). Există, de asemenea, la
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
greșeală a criticii Almanahului literar a fost încercarea de teoretizare a acelor poziții dăunătoare, false, manifestate în unele creații ale Almanahului literar și a căror analiză am făcut-o mai sus. Aceasta e cazul articolului lui Dan Costa, Poezii de dragoste, publicat în nr. 7 al revistei (în HYPERLINK "nr.6-n.it"nr. 6 -n.n.). Nimeni nu neagă acestui articol o serie de afirmații juste. Dar poziția de pe care e scris, arată indiferența și uneori chiar disprețul autorului pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în urechi De la capăt drumul iar străbate. Noapte. Biata lună s-a deprins Ca o oaie blând să pască cetini, Parcă vrea s-ajute dinadins Veșnic unei rime la „prieteni”. Creanga-n arbori freamătă arar, Nimeni nu te-ascultă niciodată, Dragostea o cauți în zadar, Fetele la geamuri nu se-arată. „Vrere dârză” - limbă-nțepenită, „Crâncen gând” - baloane de săpun! Cu uscata, vechea recuzită Stihuri noi, zadarnic, nu se spun. Poezii cuminți, gândire-nceată Chiot gol, elan contrafăcut! Pasărea măiastră niciodată Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de viu și puternic individualizat, încât cititorii din lumea întreagă l-au îndrăgit ca pe un prieten apropiat, cu care-ți place să te întâlnești mereu, să-i asculți la nesfârșit vorbele de duh, pline de tâlc adânc. Și totuși, dragostea lui de viață, humorul lui sunt acelea ale țărănimii sărace, iar drumul lui Mitrea Cocor este totodată drumul istoric al acestei țărănimi, care de veacuri suferă și se revoltă, dar care numai sub conducerea clasei muncitoare găsește calea spre rezolvarea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ascultător, este o adevărată scenetă, întreruptă doar de către autor prin scurte notații de regie, atunci când în scenă apar personaje noi. Datorită acestei măiestrii, țăranul închiaburit, deși nu apare deloc în nuvelă, rămâne pentru cititor un personaj viu, bine individualizat. Nici dragostea nu este înfățișată de Marin Preda cu lacrimi de limonadă (...). Influența literaturii decadente și-a pus însă tiparul ei întunecat și asupra creației lui Marin Preda. Marin Preda a adus în scrierile sale o bogată cunoaștere a realității omului. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nu rău ori pitoresc și mai ales just în cuvinte (...). Pentru a releva chiar în această antologie, cum le scapă poeților noștri trăsături esențiale din viață, să ne întrebăm ce vor spune cititorii noștri citind versurile noastre peste veacuri, în legătură cu dragostea? N-o să creadă în nici un caz că pe vremea noastră s-a stins iubirea, ci vor spune probabil. «Ciudat! De ce n-or fi scris prin anii 1950 despre dragoste?» De fapt acest lucru îl spun și oamenii muncii azi: «Noi
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ce vor spune cititorii noștri citind versurile noastre peste veacuri, în legătură cu dragostea? N-o să creadă în nici un caz că pe vremea noastră s-a stins iubirea, ci vor spune probabil. «Ciudat! De ce n-or fi scris prin anii 1950 despre dragoste?» De fapt acest lucru îl spun și oamenii muncii azi: «Noi ne iubim. De ce nu scrieți despre asta?» Apoi se vor întreba la fel în legătură cu ceva atât de specific uman cum e râsul. De ce or fi râs așa de puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în seara respectivă (...)”. Așadar, chiar și-ntr-un material festiv cum este acesta, publicat de autor în numărul de 1 mai, sunt remarcate două lipsuri ale liricii de după 1947 - și am spune noi mai demult, de după august 1944 - poezia de dragoste și poezia satirică. Poeții se vor conforma noilor comandamente lirice, scriind poezii de dragoste, precum și fabule, pe care le vom detalia în capitolele următoare. Până atunci să încercăm să creionăm «aria cenușiului» în lirică, recte: poezii de mântuială, clișeu, șablon
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de autor în numărul de 1 mai, sunt remarcate două lipsuri ale liricii de după 1947 - și am spune noi mai demult, de după august 1944 - poezia de dragoste și poezia satirică. Poeții se vor conforma noilor comandamente lirice, scriind poezii de dragoste, precum și fabule, pe care le vom detalia în capitolele următoare. Până atunci să încercăm să creionăm «aria cenușiului» în lirică, recte: poezii de mântuială, clișeu, șablon, schematism, «simțiri reci-imagini banale» și altele, așa cum au fost ele dezvăluite în presă. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
e bun el, dar unde sunt poeziile mici, concentrate, adevărate, picături de apă care să oglindească imensitatea oceanelor? Câteva strofe frumoase, lirice, pornind de la o idee, de la o imagine. Da, da, au început să suspine unii, poezia vieții, poezia de dragoste, pastelul, meditația... Și iată că apele s-au întors pornind pe alte albii. Au apărut poantele care încheie poezia de două-trei strofe. De cele mai multe ori poeziile de acest fel sugerează aruncarea ciocanului pe stadioanele de sport. Asemenea aruncătorilor care, apucând
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
milităm pentru acea personalitate a poetului care să izvorască din adeziunea sa la lupta poporului, din spiritul său de partid. Poetul să slăvească (...) eroismul constructorilor socialismului, să-și manifeste indignarea și ura în fața mârșăviei dușmanului, să scrie cu pasiune despre dragoste sau prietenie (...). Iată una din poeziile cele mai bune apărute la sfârșitul anului trecut: Cântarea din urmă de Mihai Beniuc (...). E atât de cunoscută cititorilor poezia lirică a lui Eugen Frunză (...). Cum de s-a ivit o asemenea atitudine contemplativă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
îl iubesc ca pe un frate - n.a.). În poezia lui Ion Petrache Taina comunistului (Viața militară nr.5) (...). Taina este: Să iubești cu tărie, Pe dușmani în pulberi să-i prefaci etc. În mod simplist, stereotip, tratează I.C. Poiană problema dragostei în poezia La arie (Cultura poporului nr. 7). Un exemplu de denaturare a spiritului de partid, prin însușirea proletcultistă a unor lozinci, este piesa Mohora tractoristul de Gh. Martiniuc (Cultura poporului nr. 3). (...). Acelorași clișee este supusă și prelucrarea dramatică
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
literatură și cu atât mai mult în publicațiile cu marc răspundere; de aceea, în general, acești critici preferă calea cea mai comodă de a-și «lega numele» de operele valoroase, consacrate laolaltă, cu care să supraviețuiască”. COMANDĂ SOCIALĂ: POEZIE DE DRAGOSTE Nu-mi dau seama cum, când și pe ce căi oculte s-a aflat că masele de oameni ai muncii ar dori să citească și poezii de dragoste. Sau, cel puțin, asta afirmă unii critici că cer cititorii. Eu n-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
operele valoroase, consacrate laolaltă, cu care să supraviețuiască”. COMANDĂ SOCIALĂ: POEZIE DE DRAGOSTE Nu-mi dau seama cum, când și pe ce căi oculte s-a aflat că masele de oameni ai muncii ar dori să citească și poezii de dragoste. Sau, cel puțin, asta afirmă unii critici că cer cititorii. Eu n-am găsit în presă nici o scrisoare de la vreun turnător, fotografă, filatoare sau studentă. Nici la plenara scriitorilor din martie nu s-a discutat despre această nouă comandă socială
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
intitulat Cântec de iubire, pe care îl reproducem în note, sugerând cititorului să-l parcurgă, întrucât în acest context, se vor face câteva referiri la aceste versuri. Fără a avea pretenția de a epuiza toate discuțiile pe marginea poeziei de dragoste - patent 1953, reținem în următoarele pagini, câteva comentarii teoretice și analitice care să ne pună în temă: S.DAMIAN 60: „Îndemnul către poeți de a fi mai personali în creație izvorăște din nemulțumirea și dezamăgirea justificată a cititorilor care răsfoind
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]