56,095 matches
-
cele două grenade. La ora opt am ajuns în dormitor. Am mers să ne spălăm și ni s-a dat timp de odihnă până la prânz. Dar nu prea mai puteam adormi, că cei din dormitor erau cu televizorul deschis și comentau. Și noi eram curioși de ceea ce se mai întâmpla. Așa că am moțăit până la prânz, cu intermitență, dar în condiții de dormitor, nu de locaș de tragere. Ce călduros mi s-a părut atunci dormitorul și ce prietenos! Dispozitivul de apărare
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
vedeam locul nostru foarte bine, adică nu era ca acum, te duci la vecinul meu care crește vaci și îl analizează pe primul ministru sau pe președinte. Fiecare își vedea lungul nasului atunci. Acum, toată lumea are păreri. Nu vedeți? Toată lumea comentează informația. S. B.: Totuși, a cărui autoritate o respectați: a lui Stănculescu sau a lui Militaru? M. M.: A comandantului meu direct. S. B.: Dar de generalul Kostyal ce părere aveți? M. M.: Nu am auzit de el. S. B.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
succed puțin verosimil, dar care sunt menite să amplifice potențialul patologic al angoasei lui Leiba. Încă odată, resorturile intime ale nevrozei se declan- șează, pentru că din dialogul celor doi tineri studenți unul în filozofie și altul în medicină, studenți care comentează detașat cazul de omor, subiectul nevrotic decupează deta- liul care amplifică oroarea. „Dar amănuntele ! (s.n.) Dacă nu s-ar fi găsit prădată, s-ar fi crezut că a fost o cruntă răzbunare, sau fapta nebuniei religioase. În anecdotele despre sectarii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lui Mișu care-l lovește pe rival cu bastonul în cap omorându-l. Din relata- rea evenimentului nu se observă niciun moment de ezitare în ceea ce-l privește pe Mișu. Iar acest locutor anonim din seria infinită a interșanjabililor amici comentează admi- rativ : „Auzi putere la Poltronul !”. Ce s-a întâmplat ? Simțim că miezul farsei se află în această inversiune stranie, cu totul neprevăzută, prin care lașitatea maximă se transformă în opusul ei, un curaj fără rest. Ascunde Mișu și o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu-i chiar cel mai ridicat și pentru a porni spre aceste meleaguri am făcut eforturi. Dar am impresia, totuși că noi muncim mai mult ca ei. Nu pot ști realitatea meleagurilor, deci ar fi mai bine să n-o comentez. Mizeria este mare însă. De la masa pe care pomeneam c-am servit-o lângă piscină, înconjurați de garduri pe care se cățărau flori roșii și frunze verzi, am fost transportați la o fabrică de covoare orientale. Țesute din mătase, erau
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
exponatelor cât am vrut, uimindu-mă, ca de obicei, luând contactul cu vremurile apuse, îmbogățindu-mă. Iată! În stânga paginii, masca lui Tutankhamon stă parcă mărturie spuselor mele. Am încercat să scriu despre senzațiile avute, deoarece, dacă m-aș apuca să comentez obiectele văzute aș face-o diletant. Și, oricum, încă eram abulici. Presimțeam chiar și în muzeu că nu sunt în fața celor mai mărețe mărturii, care urmau să ne primească în zilele următoare, după kilometri parcurși prin deșert sau pe Nil
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
E o plăcuță pe fereastră în dreptul volanului care ne oferă această informație. Camionul face rondul, depășește foișorul și vine înspre noi. Din toată distracția, Liviu (pictor, de...) este încântat de culoarea corturilor așezate printre copacii verzi, iar Cătălin studentul lui, comentează ritmul creat de băncile și mesele care așteaptă să fie așezate la locul ospățului. Am aflat ce a adus camionul galben. Zece metri de mese cu bănci, 2 seturi de platouri, un grătar și o umbrelă Coca-Cola. O doamnă rămasă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
partenerii de atunci și cei de acum. Își aminteau ce le spunea Stanislavski. Studenții erau stupefiați, venea totul de peste vremuri ca o pâclă. O actriță mai stingheră a spus monologul Zarecniei. Monologul din final cu viața ei. Stupefacție (a se comenta asta). Spectacolul nostru va avea niște împrumuturi. Se va face un scenariu din scrisorile lui Cehov, în mod special adresate fratelui lui (tatăl lui Michael Cehov) și surorii lui. Cehov - penultimul dintre cei șapte frați. Va fi împrumutat decorul din
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
care am făcut-o. Am mai stat câteva minute pe băncile din față clădirii, admirând panorama. Am pornit apoi, rătăcindu-ne voit, așa cum îi stă bine oricărui turist care vrea să descopere adevărata poezie a locurilor pe care le vizitează. Comentând fașadele caselor pitorești, amintind de pictorii care le-au imortalizat, căutând atmosfera despre care noi citisem în cărțile cu ajutorul cărora ne-am documentat, am ajuns în „centrul” Balcicului, bucurându-ne ca niște copii în fața clădirii roz, atât de des reprezentată
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
La primirea la București a vicecancelarului H.D. Genscher, programul fiind ușor decalat datorită întârzierii avionului oaspetelui german, s-a sugerat trecerea peste "momentul presei", Ceaușescu insistând pentru primirea ziariștilor, declarați ca "a treia putere în stat". Vicecancelarul a răsuflat ușurat, comentând bine dispus: "Nu știu a câta putere e presa la dumneavoastră, dar în Germania e prima putere în stat. Dacă pe perioada vizitei în România nu-i acord atenția cuvenită, ziarele vor cere demisia mea înainte de a mă întoarce la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fost prezentat și eu și soția, s-a înclinat, s-a uitat la soție, o minune de româncuță brunetă și cu ochi albaștri, elegantă și distinsă, i-a zâmbit și a sărutat-o pe obraz! Scena a fost ulterior "picant" comentată de colegii de la alte ambasade, care ne-au felicitat, avansând în glumă ideea unei "fructuoase colaborări între Pinochet și România socialistă". Aveam nevoie și de astfel de momente de destindere, încordarea zilnică, nonstop, solicitându-ne la maximum atenția, nervii, capacitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
izolat pentru a discuta între ei, întrucât astfel de întâlniri în "afară" erau periculoase, putându-se solda cu arestări. O astfel de reuniune "amicală" am organizat la ambasadă la puțin timp după întoarcerea lui Pinochet din penibilul său "turneu asiatic", comentând adâncirea izolării internaționale și eșecul politicii sale externe. Îmi amintesc de faptul că atunci când s-a anunțat la radio anularea vizitei la Manila, imediat prin Santiago au început să se audă strident sirenele mașinilor de poliție și uruitul blindatelor, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de expunere holul central al principalei bănci din Porto Alegre, o clădire monumentală din secolul XIX, unde minunatele noastre covoare arătau și mai minunat. La vernisaj a fost o participare "de ținută", ziarele și posturile de radio și televiziune au comentat la superlativ evenimentul, iar "Domnul Conte", conform principiului "noblesse oblige" a oferit după vernisaj la el acasă o recepție pentru 200 de persoane! A doua zi, împreună cu "consulul onorific", aveam să fac o vizită prefectului orașului, un "gaucho" mândru de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ca atare, interesante pentru ambele Părți, din ele reieșind suficiente elemente pentru redactarea unor informări către MAE. Unii dintre colegi îi "prinseseră" și pe cei trei predecesori ai mei și, cum în cercurile diplomatice de obicei se știe și se comentează tot, se interesau ce mai fac și le transmiteau cele mai prietenești urări de "succes profesional". Au urmat pregătirile pentru Ziua Națională, alcătuirea listei de invitați, prezența la recepția unde urmau să participe câteva sute de persoane de care trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a fost trimis la Cairo, unde a vorbit cu Nasser și confidenții acestuia, Întocmind documente care identificau problemele noului guvern și recomandau anumite politici pentru rezolvarea lor”. Unul dintre aceste documente, elaborat chiar de Eichelberger, a fost tradus În arab), „comentat de membrii grupului de consilieri ai lui Nasser, retradus apoi În englez), cu comentariile respective, pentru a-i folosi lui Eichelberger”. Acest document, cu titlul „Problemele puterii unui guvern revoluționar”, a tot fost, conform afirmațiilor lui Copeland, „tradus din englez
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pentru supraviețuire, americanii ar putea fi nevoiți s) r)spund) c) forță naval) sovietic) face acest lucru imposibil. Publicat postum, studiul În trei volume The Venture of Islam, scris de regretatul meu coleg de la University of Chicago, Marshall Hodgson, este comentat favorabil de specialiști. Acum, c) mi-a revenit cheful de citit, intenționez s) cump)r cele trei volume noi. Marshall era vegetarian, pacifist și quaker - un om fermec)tor și spiritual, foarte ciudat și nefericit. Avea p)reri contradictorii despre
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ridicată, eram ca și căzut În transă, iar la sfârșitul spectacolului, Încă sub hipnoză, nu voiam să mă dezlipesc de scaunul din sală fără promisiunea că voi reveni. „Andrei e bolnav după scenă, e irezistibil atras!!!“, o auzeam pe mama comentând. Nici cuvântul irezistibil nu l-am Înțeles, dar sigur, mi-am spus, trebuie să Însemne și el „ceva“! Într-o zi, era 1956, am aflat despre revoluția din Ungaria și cum era Înăbușită În sânge. Mi-am reunit gașca celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Nu puteam să-mi cred urechilor. Actorii brazilieni erau unii În lacrimi, alții resemnați. „Brazilia e țara surprizelor“, Încerca unul să glumească. Nu mi s-au dat nici până azi explicații despre ce s-a Întâmplat cu adevărat. S-a comentat că venirea noastră ar fi corespuns unei tensiuni politice În creștere, care a provocat În timp un puternic sentiment antiamerican, despre care noi nu aveam habar. Mai circula și zvonul că „Ruci“ ar fi dorit ca rolul Hecubei să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
acum liber scaunul de director, fără să-mi Închipui cât de Întunecos avea să devină În spirit biroul Însorit de la etajul patru. Să sperăm că istoria va face lumină referitor la acest interval sumbru (pe care nu țin să-l comentez) al Teatrului Național dintre 1993 și 2005. Așteptând Îmbarcarea pentru New York În aeroportul vienez, deși părăseam Austria, aveam impresia că părăsesc În același timp și România (al doilea exil, de data asta voluntar!) și mă simțeam, ciudat, destul de Împăcat. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
știu exact cât valora un titlu de conte În Rusia, dar contrar speranțelor economului țar (ca și unchiul lui, Ivan, căruia i se oferise o alegere asemănătoare de către Nicolai I) a optat pentru recompensa mai concretă. („Encore un comte raté“, comentează sec Serghei Sergheevici). După aceea a trăit mai mult În străinătate. În primii ani ai acestui secol, mintea a Început să i se Întunece, dar el se agăța de convingerea că atâta timp cât rămânea În zona mediteraneană totul era În regulă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Îmbrăcate. Gemenii (Meg și Weg) și Midget rămâneau goi-pușcă și, În consecință, fără sex. Îi vedeam furișându-se din casă În toiul nopții, pentru a arunca unii Într-alții bulgări de zăpadă, până ce bătăile unui ceas din depărtare („Ascultă, dar! “ comenta textul cu rimă) Îi alunga Înapoi În cutia lor cu jucării din camera copiilor. Un rudimentar muțunachi cu arc sărea din cutia lui, speriind-o pe frumoasa mea Sarah și poza aceea Îmi displăcea profund pentru că Îmi amintea de petrecerile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fantezi incrustată cu granate; un portret trei sferturi Înfățișând o tânără brunetă și zveltă, Îmbrăcată cu o rochie strânsă pe corp, cu ochi cutezători și un păr extrem de bogat. „Aveam o coadă groasă cât brațul meu și lungă până la glezne“, comenta melodramatic Mademoiselle. Căci aceea era ea - dar În zadar cercetau ochii mei silueta ei familiară, Încercând să extragă din ea grațioasa făptură pe care o cuprinsese odinioară. Descoperirile pe care le făcusem Îngroziți fratele meu și cu mine n-au
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu era de mirare că rata replicile. „Dar Parlamentul dumneavoastră, domnule, cum se mai descurcă?“ izbucnea ea deodată vioaie din capătul de masă unde ședea, provocându-l pe tata, care, după o zi de hărțuială, nu era prea dornic să comenteze probleme de stat cu o persoană ciudat de ireală, care n-avea habar de ele și nici n-o interesau. Crezând că se vorbea despre muzică, bolborosea: „Dar și tăcerea poate fi frumoasă“. „Vai, dar Într-o seară, Într-o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În absența lor acest sentiment putea fi oricând spulberat de o ieșire a mătușilor noastre. Pentru ele, vehementele articole ale tatei Împotriva pogromurilor și a altor practici guvernamentale nu erau decât capriciile unui aristocrat refractar și deseori le auzeam Întâmplător comentând Îngrozite originea lui Lenski și „experiențele nebunești“ ale tatei. După asemenea ocazii, eram oribil de grosolan cu ele și apoi vărsam lacrimi fierbinți, Închis Într-un closet. Nu pentru că Îmi plăcea Lenski În mod deosebit. Multe lucruri mă enervau la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
putut înțelege cu el. Obiectivitatea i-ar fi impus lui Valeriu Cristea să admită că adversarii lui nu aveau numai păcate, ci își aveau și ei argumentele lor. Numai că dacă autorul unei cărți de felul celei pe care o comentez s-ar sili să fie obiectiv, e foarte probabil că produsul lui literar ar fi banal. Tocmai patima și, mai ales, adânca subiectivitate îi dă valoare unei asemenea cărți. Cert mi se pare că drama, reală, a lui Valeriu Cristea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]