54,815 matches
-
aviației Reich-ului) în al doilea război mondial, în vederea realizării planului de a bombarda S.U.A.. Acesta viza bombardarea strategică a principalelor orașe nord americane pornind de la baze aeriene din Franța sau Insulele Azore. În anul 1940, Luftwaffe a solicitat principalilor constructori germani de avioane Messerschmitt, Junkers, Heinkel, Focke-Wulf, Horten Brothers), prezentarea unor proiecte pentru construirea de bombardiere capabile să ajungă pe coasta de est a S.U.A. Planurile acestora, împreună cu țintele vizate, au fost prezentate lui Hitler pe 27 aprilie 1942. Proiectul
Proiectul Amerika () [Corola-website/Science/335847_a_337176]
-
au fost bombele zburătoare. Una dintre cele mai cunoscute a fost Silbervogel concepută de Eugen Sänger la sfîrșitul anilor 1930. Acestea sunt o parte din țintele vizate, conform unei copii a documentului original găsit la Potsdam în Polonia de către istoricul german Olaf Groehler: Proiectul Amerika a fost abandonat de către RLM datorită lipsei fondurilor alocate industriei de război germane.
Proiectul Amerika () [Corola-website/Science/335847_a_337176]
-
sfîrșitul anilor 1930. Acestea sunt o parte din țintele vizate, conform unei copii a documentului original găsit la Potsdam în Polonia de către istoricul german Olaf Groehler: Proiectul Amerika a fost abandonat de către RLM datorită lipsei fondurilor alocate industriei de război germane.
Proiectul Amerika () [Corola-website/Science/335847_a_337176]
-
Livonia și Rusia semnaseră un armistițiu valabil cincisprezece ani în care Livonia accepta să nu intre in nicio alianță cu Polonia-Lituania. În ianuarie 1558, Ivan a reacționat invadând Livonia. Rușii erau considerați de țăranii locali a fi eliberatori de sub dominația germană asupra Livoniei. Multe cetăți din Livonia au capitulat fără opoziție, trupele rusești cucerind Dorpatul în mai, Narva în iulie, și au asediat Revalul. Întărite cu 1200 de "", 100 de tunari și aprovizionate cu muniții din Germania, forțele livone au reușit
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Lituaniei. Kettler a devenit primul duce al Curlandei, și pentru aceasta s-a convertit la luteranism. În tratat era cuprins și "Privilegium Sigismundi Augusti" prin care Sigismund garanta stărilor livoniene diferite privilegii, inclusiv libertatea religioasă în raport cu , "", și continuarea administrației tradiționale germane. Termenii privind libertatea religioasă interziceau orice reglementare a ordinii protestante de către autoritățile religioase sau laice. Unii membri ai nobilimii lituaniene s-au opus extinderii uniunii polono-lituaniene, și i-au oferit coroana lituaniană lui Ivan al IV-lea. Țarul a susținut
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
existat și raiduri rusești în Finlanda, inclusiv unul care a ajuns până la Helsingfors (Helsinki) în 1572. Pe acest front s-a semnat un armistițiu pe doi ani în 1575. Controfensiva lui Ioan s-a împotmolit la în 1574 când unități germane și scoțiene ale armatei suedeze s-au îndreptat unele împotriva celorlalte. Acest eșec a fost pus și pe seama dificultăților de a lupta în condiții grele de iarnă, mai ales pentru pedestrași. Războiul din Livonia a reprezentat o povară financiară grea
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
unele împotriva celorlalte. Acest eșec a fost pus și pe seama dificultăților de a lupta în condiții grele de iarnă, mai ales pentru pedestrași. Războiul din Livonia a reprezentat o povară financiară grea pentru Suedia și până la sfârșitul lui 1573, mercenarilor germani ai Suediei li se datora în total 200.000 de "". Ioan le dăduse castelele de la Hapsal, Leal și ca gaj, iar când acesta nu a putut plăti datoria, ele au fost vândute Danemarcei. Între timp, eforturile lui de a asedia
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
dea castele fără a se consulta cu țarul. Când Kokenhusen (Koknese) i s-a supus lui Magnus pentru a evita o luptă cu armata lui Ivan al IV-lea, țarul a jefuit orașul și i-a executat pe conducătorii lui germani. Campania (, Võnnu), „inima Livoniei”, fostă capitală a Ordinului Livonian și care avea nu doar importanță strategică, ci și simbolică. În 1576, principele ardelean Ștefan Báthory a devenit rege al Poloniei și mare duce al Lituaniei după o alegere pentru tronul
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Georg Frederick de Hohenzollern administrator al Prusiei și și-a asigurat susținerea militară a acestuia din urmă împotriva Rusiei. Bathory a primit doar câțiva soldați de la vasalii săi polonezi și a fost obligat să recruteze mercenari, mai ales polonezi, maghiari, , germani și munteni. Un detașament secuiesc separat a participat și el la luptele din Livonia. Regele Suediei Ioan al III-lea s-a aliat cu Ștefan Bathory împotriva lui Ivan al IV-lea în decembrie 1577, în ciuda problemelor produse de moartea
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
de oameni, care au recucerit Oberpahlen (Põltsamaa) de la Suedia și s-au îndreptat apoi către Wenden. La sosirea lor la Wenden, armata rusă a asediat orașul, dar a fost întâmpinată de o forță de despresurare cu 6.000 de soldați germani, polonezi și suedezi. În , care a urmat, rușii au suferit pierderi grele, pierzând cai și arme, Ivan fiind pentru prima oară învins categoric în Livonia. Bathory a accelerat formarea husarilor, o unitate de cavalerie nouă și bine organizată, care a
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Storojineț. Urmează cursurile Gimnaziului cel Mare din Rădăuți. Susține examenul de bacalaureat în 1898, apoi se înscrie la Universitatea din Cernăuți, dar nu la filologie clasică, unde dovedea reale abilități, ci, la sfatul profesorului dr. Ion Gheorghe Sbiera, la limba germană. Trece cu brio examenele cu profesori nativi și ajunge să predea încă din anul IV de studenție ca profesor suplinitor la Gimnaziul cel Mare din Cernăuți devenit ulterior Liceul „Aron Pumnul”. Satisface stagiul militar între 1902-1903 la Regimentul 4 Infanterie
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
cel Mare din Cernăuți devenit ulterior Liceul „Aron Pumnul”. Satisface stagiul militar între 1902-1903 la Regimentul 4 Infanterie Cernăuți, este apoi numit profesor suplinitor la Gimnaziul Greco-Ortodox din Suceava între 1902-1908, unde se titularizează în 1908 ca profesor de limba germană și gimnastică, această ultimă disciplină la propunerea directorului Ștefan de Repta. Ca student, și mai apoi, în Suceava, are grijă de fratele său, Ilie Dugan-Opaiț, dovedindu-se un profesor exemplar, sever, corect, nepărtinitor. Parcursul sucevean al profesorului se termină dramatic
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
contribuit la succesul de durată obținut de Kadár și Klos cu filmul "Magazinul de pe strada mare" ("Obchod na korze", 1965), o descriere tulburătoare și plină de compasiune a străzilor evreiești din Europa Centrală în timpul deportărilor evreilor în lagărele de concentrare germane din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Filmul a primit mai multe premii, printre care și Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin. Oamenii de știință și criticii de film cehi și slovaci îl consideră încă drept cel
Ján Kadár () [Corola-website/Science/335879_a_337208]
-
Ultimatumul german din 1939 a fost un ultimatum verbal prezentat lui Juozas Urbšys, ministrul de externe al Lituaniei, de către Joachim von Ribbentrop, ministrul de externe al Germaniei Naziste, la 20 martie 1939. Germanii au cerut Lituaniei retrocedarea (denumită și teritoriul Memel), care
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
o manieră deliberat vagă, care avea să permită Germaniei să acuze Lituania că le încalcă. Lituania a ales să amâne abordarea problemei, în speranța că situația internațională se va ameliora. Între timp, ea spera și că nu va da populației germane motive de a se plânge. Tactica nu s-a dovedit una bună: protestele și propaganda nazistă erau la ordinea zilei, chiar și în rândurile populației lituaniene, și guvernul local nu le putea împiedica. Naziștii hărțuiau fizic organizațiile lituaniene. La 1
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
face uz de forță, și a existat și avertismentul de a nu cere ajutor de la alte țări. Deși nu s-a dat un termen-limită, Lituaniei i s-a spus să ia rapid decizia și că orice violențe și orice victime germane ar apărea vor provoca un răspuns inevitabil din partea armatei germane. Lituania a informat în secret pe semnatarii despre aceste pretenții, întrucât nici măcar Lituania nu avea dreptul să transfere Klaipėda altui stat fără aprobarea semnatarilor. Italia și Japonia au susținut Germania
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
a nu cere ajutor de la alte țări. Deși nu s-a dat un termen-limită, Lituaniei i s-a spus să ia rapid decizia și că orice violențe și orice victime germane ar apărea vor provoca un răspuns inevitabil din partea armatei germane. Lituania a informat în secret pe semnatarii despre aceste pretenții, întrucât nici măcar Lituania nu avea dreptul să transfere Klaipėda altui stat fără aprobarea semnatarilor. Italia și Japonia au susținut Germania, în vreme ce Regatul Unit și Franța și-au exprimat simpatia pentru
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
facă nimic concret în sprijinul ei. Ei au urmat mult mediatizata . Regatul Unit a tratat problema la fel cum tratase și Criza Sudetă și nu a făcut planuri de a ajuta Lituania sau alte Țări Baltice în eventualitatea unei agresiuni germane. Uniunea Sovietică, deși în principiu sprijunea Lituania, nu a dorit să-și perturbe relațiile cu Germania, întrucât lua în calcul o alianță cu naziștii. Fără susținere materială, Lituania nu a avut de ales decât să accepte ultimatumul. Diplomația lituaniană a
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
temporară. La ora 1:00 am în 23 martie, Urbšys și Ribbentrop au semnat un tratat, retroactiv din 22 martie, prin care Lituania ceda voluntar regiunea Klaipėda Germaniei. Tratatul cuprindea cinci articole: Chiar înainte ca tratatul să fie semnat, soldații germani intraseră deja în . Adolf Hitler, la bordul crucișătorului ', a făcut personal un tur al orașului și a ținut o cuvântare. Flota ce mergea spre Klaipėda cuprindea cuirasatul "Admiral Graf Spee", crucișătoarele ', ' și ', două escadrile de distrugătoare, trei flotile de torpiloare
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
că următorul pe lista lui Hitler va fi Orașul Liber Danzig. Acceptarea necondiționată de către președintele Antanas Smetona a unui al doilea ultimatum în mai puțin de un an a devenit o mare sursă de nemulțumire față de guvernarea sa autoritară. Ultimatumul german a declanșat o criză politică: cabinetul pasiv al lui a fost înlocuit cu unul condus de generalul . Pentru prima oară după , guvernul cuprindea membri ai opoziției: , din , a fost numit ministru al educației și Jurgis Krikščiūnas, de la , a fost numit
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
lituanian. Lituanienii și-au pierdut încrederea în soarta țării lor: în martie-aprilie, retragerile de depuneri în bănci și în instituțiile de credit au ajuns la aproape 20% din total. După pierderea regiunii Klaipėda, Lituania a alunecat în sfera de influență germană, mai ales în termeni comerciali. La sfârșitul lui 1939, Germania primea 75% din exporturile Lituaniei și îi livra 86% din importuri. Germania și Uniunea Sovietică au convenit în același an asupra Pactului Ribbentrop-Molotov, împărțindu-și Europa de Est în sfere de influență
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
medicală Dragica Habazin, cu care a colaborat îndeaproape în lunile și în anii care au urmat la a-i ajuta pe deținuții diverselor lagăre care erau mutați la Zagreb și în alte locuri. La începutul lui iulie 1942, cu ajutorul ofițerului german Albert von Kotzian, Budisavljević a obținut permisiune scrisă să ia copiii din . Cu ajutorul Ministerului Afacerilor Sociale, în special cu al profesorului Kamilo Bresler, ea a reușit să mute copiii din lagăr la Zagreb, Jastrebarsko și apoi la Sisak. După eforturile
Diana Budisavljević () [Corola-website/Science/335868_a_337197]
-
al XIX-lea cu începerea procesului de reîmpădurire. Datorită aceste eforturi, mare parte din cordonul litoral este astăzi acoperit cu păduri. În secolul al XIX-lea, cordonul litoral al Curlandei era locuit în principal de (curlandezi) cu o importantă minoritate germană în sud și cu una lituaniană în nord. Populația kursenieki a scăzut treptat, în parte din cauza asimilării; astăzi este aproape inexistentă, încă dinainte de 1945, când populația devenise aproape în totalitate germană. De la sfârșitul secolului al XIX-lea, dunele de lângă au
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
locuit în principal de (curlandezi) cu o importantă minoritate germană în sud și cu una lituaniană în nord. Populația kursenieki a scăzut treptat, în parte din cauza asimilării; astăzi este aproape inexistentă, încă dinainte de 1945, când populația devenise aproape în totalitate germană. De la sfârșitul secolului al XIX-lea, dunele de lângă au devenit populare în rândul și de la școala de arte "". Hanul local al lui Herman Blode a constituit nucleul coloniei artiștilor expresioniști ("Künstlerkolonie Nidden"). Lovis Corinth a locuit aici în 1890, urmat
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
și-au construit locuințe în apropiere. Până în secolul al XX-lea, majoritatea persoanelor din zonă își câștigau existența din pescuit. Între 1901 și 1946, satul Rossitten, astăzi , a devenit sediul , primul din lume de acest fel, fondat aici de ornitologul german din pricina importanței cordonului litoral drept coridor de migrație a păsărilor. După Primul Război Mondial, și toată jumătatea nordică a cordonului litoral a devenit parte a conform tratatului de la Versailles din 1919 și a fost anexată de Lituania în 1923. Oficial
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]