56,095 matches
-
comunicativ, aproape taciturn - iarăși nu știu. Poate că totuși el a povestit ceva surorilor lui, atunci, imediat după întoarcerea din călătorie, sau un an mai târziu, când ne-a parvenit vestea decesului unchiului Vanea. Iar ele, la rândul lor, au comentat cele aflate, uneori de față cu mine. Ca prin vis îmi amintesc că în timpul războiului a dus-o teribil de greu, că umbla aproape desculț și nu avea ce să mănânce, pentru ca după război să fie rău văzut pe motiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să uit cât de mult mă dezamăgise, în acea seară de Crăciun, amicul care ne invitase la el să ciocnim un pahar de vin de sărbători! Totul a fost perfect până nu a venit vorba despre un eveniment recent, mult comentat în acel sfârșit de an: permisiunea acordată, în urma unui celebru telefon, academicianului Saharov, deportat la Gorki, de a se reîntoarce la Moscova. Un semn care venea să confirme noua politică inaugurată de Gorbaciov. Nu-i așa, îmi explică amicul, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s-au păstrat orașele lor”; cu acești u(g)lici și teverțieni - se mai afirmă în cronică a lui Nestor - a dus lupte, în 885, Oleg, cuceritorul Kievului; după părerea unor istorici ruși, pe care îi cităm fără a-i comenta, în secolele IX-X populațiile slave din sudul și centrul Basarabiei intră vremelnic în componența Rusiei kievene; pecenegii și polovețienii îi rup însă în curând de Dunăre pe cnejii din Kiev; în 1223 în Basarabia apar pentru prima oară tătarii; în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și nefiind intrinseci și imuabile și pure ca virtutea (adică, după Lysis, binele), care singură consacră adevărata prietenie, le reține totuși ca esențial necesare, chiar dacă nu suficiente. Mânat mai mult de umoare și lipsit de spiritul metodic al Stagiritului, Montaigne, comentându-i acest pasagiu, se pripește cam imprudent să tăgăduiască plăcerii și folosului caracterul de factori determinanți ai prieteniei : „Car, en général toutes celles (les amitiés n.n.) que la volupté ou le profit, le besoin publique ou privé forge et nourrit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fost chiar, nu numai la un moment dat, dar mai ales la un moment dat, mai demult, un generos. În felul lui, bineînțeles. O generozitate foarte compromisă, dar în fond, oricum, reală. Nu pot, îmi dau abia acum seama, să comentez această remarcabilă carte, tocmai fiindcă îmi convine prea mult, îmi e prea la îndemână s-o aprob, sunt de aceeași părere cu autorul. Dar de acord nu sunt. Aș avea o conștiință vinovată dacă aș fi acum atât de sincer
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
august 1932, și va fi mântuit”. Acel jurnal din august 1932 e tocmai partea gravă, patetică, sinceră, angoasantă, despre moarte. Criticul a remarcat-o, așadar, și a prețuit o, a luat-o în serios, cum se cuvine, fără însă a comenta, probabil părându-i un corp străin de materia cărții, un element heterogen și accesoriu. De fapt e tocmai esența cărții, partea ei principală, cheia întregului. „Învățămintele” ce decurgeau de aici autorul le trăsese chiar în restul cărții și ele se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
decât în reprezentarea dată de percepția noastră temporală. Însuși cuvântul „crepuscul” are ambele ̀ nțelesuri, de „zori” și de „amurg”. În germană Dämmerung vine de la dämmern = a licări ; în latină crepusculum de la creperus = obscur, ambiguu. În acel vers citat și comentat de Negoițescu : „De plânge Demiurgos doar el aude plânsu-și ”, în care comentatorul vede lirismul plutonic eminescian, nu e vorba de plâns ca efect al unei emoțiuni depresive individuale, ci de un plâns cosmic, cu sensul resorbției în sine a Creațiunii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
frapează două : cele două mari, lungi uverturi ale lui Dostoievski pentru introducerea lui Versilov în Adolescentul și a lui Stavroghin în Demonii. În același fel este pregătită introducerea lui Cațavencu în Scrisoarea pierdută. Cât se vorbește de el, cât se comentează, cât se pregătește, până vine, intră Cațavencu adus de Pristanda, moment formidabil, moment asemănător cu apariția lui Stavroghin. Lucrurile se opresc aici, bineînțeles, deși există în Dostoievski o potențialitate grotescă formidabilă, explozivă, și o ducere la paroxism, care e și-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
exagerate, grevate de spiritul de grup. Cu toate acestea, cred și acum că, trecute printr-un filtru moderator, atât admirația pe care o exprimau, cât și argumentările ei rămân în esență justificate. Sub rezerva failibilității memoriei mele, articolul lui Suchianu comenta, bineînțeles ingenios, inteligent și amuzant, Balada chiriașului grăbit și În jurul unui divorț. Aceste două compuneri, cele mai populare ale autorului, sunt desigur și cele pe care în primul rând se bizuie contestarea calității sale de poet. În vremea noastră s-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
noapte de război, în care naratorul îi ține tinerei sale soții în patul conjugal o prelegere de istoria filozofiei, e cu totul idiot, un kitsch lamentabil, de cel mai prost gust. Aceasta a fost, în epocă, o părere cvasiunanimă. Am comentat cândva acest episod, găsindu-l, dimpotrivă, foarte reușit. Nu repet ce am scris atunci. Firește că acea „prelegere” nu putea avea (nu trebuia să aibă) decât, intenționat sau nu, un caracter semi-parodic. Camil Petrescu a fost, cum remarcasem puțin mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aceasta, ne pregăteam să traversăm, dar semaforul tocmai trecuse pe roșu în momentul rostirii versului următor : „și piciorul retrage-ți piciorul și întâmpină zeii ”. Aș putea să explic de ce m-a frapat atât de tare versul acesta, l-aș putea comenta pe larg, dar nu cred că e nevoie (de altminteri așa sunt mai toate versurile lui). Lipsa de punctuație (nu chiar totdeauna consecventă) și lipsa majusculelor în poezia lui Mazilescu nu e deloc un simplu efect grafic imputabil unei vechi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
la Galați, și, istovit de durere și plângând, a urcat la etajul II și s-a oprit în fața ușii apartamentului lui Ionică și nu îndrăznea să sune. Când a sunat, i-a deschis chiar Ionică. O situație imposibil de comentat. În altă vară, Costică, de la București vorbește la telefon cu Moș Anton, să se întâlnească la Brăila și amândoi să meargă la Galați la Ionică. Au mers la Galați, dar Ionică nu era acasă. Trebuise să meargă de urgență la
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de vocabularul pe care-l folosea, de delicatețea gesturilor ei, de politețea ei. Parcă ar fi fost absolventă de pension, parcă ar fi trăit într-un mediu de intelectuali, și cu un bun simț ieșit din comun. După despărțire, am comentat cu unchiul Constantin acest caz, atât de deosebit de mediul înconjurător și de posibilitățile modeste de trai. Asupra acestei verișoare mi-a atras atenția unchiul Constantin, de a cărui mărturie mă folosesc pentru a nu aprecia cititorul că n-aș
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
se strecoare printre nuelile împletite ale gardului, tata l-a apucat de coadă și a tras puternic dar șarpele a alunecat din mâinile lui și a dispărut. Noi copiii, am rămas uimiți, dar cei care au aflat de cele întâmplate, comentau cu adimirație curajul lui tătica. Cred că era un „șarpe de casă”, neveninos. Avea tata și pasiunea vânatului. Avea o armă de vânătoare cu o singură țeavă, calibrul 14 sau 16. N-am mâncat prea mulți iepuri vânați de tătica
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
luat cartea cu păsările lui Rudbeck, ca să uit timpul din scrisori și să mă deplasez în alt timp, când iubirea noastră era echilibrată de eforturile de a trăi „ireal”, de a deveni și mai profund „un cuplu creator”, așa cum eram comentați în presa suedeză. Creatorii beneficiază de „imprevizibilul” artei, și asta parcă alungă rutina și plictisul vieții casnice. Acum nu mai pot privi Cartea păsărilor a lui Rudbeck fără să citesc și puțin din Attar (în traducerea suedeză a marelui Erik
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
niciodată înțeles sau luat în serios aici, în Suedia. Există chiar o antipatie pentru el, pentru opțiunile lui politice, considerate de dreapta. E nedrept, eu și cu Andrei (Bart) și alți colegi italieni și francezi de la Centrul de Presă am comentat mult acest resentiment în jurul unui scriitor extrem de original și care a înnoit mult literatura în Vest. Vizita lui Andrei Pleșu, împreună cu Dan Shafran, care l-a condus la mine. Ce farmec, n-am mai fost de mult fascinată de o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lui Buddha până în Japonia, unde el a devenit Zen. Acum sunt la hotelul Ibis, rue Cambronne nr. 2, în apropiere de Arcul de Triumf, plin de flori, împreună cu prietenii, poetul Alexandru Lungu și soția sa, Micaela. Citesc cartea maestrului Dogen, comentată de Taisen Deshimaru, amestecând gândurile lui cu fulgerătoarea amintire a visului de azi-noapte: l-am visat pe Lionel, pentru prima oară de la moarte. Îmi lăsase moștenire niște bani, dar mama se opunea, sfătuindu-mă să nu primesc nimic. Până la urmă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
părere a celor din jur, pentru a prinde curaj. Am avut intenția de a da aripi celor cu har. Dacă am reușit sau nu, se va vedea doar în timp! Aprecierile unei reușite devin stimulative. În aceeași măsură, un eșec comentat cu brutalitate poate duce la o inhibare a interpretului, care, uneori, nu-și mai revine. Din noua generație de soliști, fac pare mulți tineri. Datorită lipsei de soliști, s-a simțit nevoia să fie introduși tineri în distribuții, pe roluri
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
fantezia creatoare a compozitorilor, a regizorilor și a scenografilor, care pot intra într-o competiție națională plină de exigență, onorată și cu premii atrăgătoare pentru lucrările autohtone care întrunesc sufragiile publicului meloman! A DOUĂSPREZECEA NOAPTE (A SPERANȚEI) Conform uzanțelor, se comentează, de obicei, un spectacol de premieră. În prezenta mea intervenție însă, cum am mai făcut și în alte cazuri, voi face o cronică nonconformistă. Este vorba despre spectacolul care a avut loc vineri, 24 ianuarie 2003, cu recenta premieră a
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
interesează de viața Operei (deși necazurile nu o ocolesc), sunându-ne mereu de la Buzău, orașul soțului, respectabilul pensionar (și el fost ieșean), prof. univ. Costel Ioanițescu. Trecând în revistă activitatea sa, mă voi opri doar la câteva roluri, urmând să comentez pe larg strădaniile sale în Mirajul scenei (când voi lansa o istorie trăită a Operei ieșene la împlinirea celor 50 de ani (1956-2006), de la înfiiințare. Mi s-a întipărit pe memoria retinei apariția ei, cu statura-i impunătoare, din actul
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
cariera calități de excepție. Primul director al Operei ieșene, Ion Goia (fost clarinetist la Cluj), afirma, încă din 1956, că are în orchestră pe cel mai bun clarinetist din țară! Evident că se referea la eroul concertului pe care îl comentăm și care, alături de alți mari instrumentiști ce formau orchestra începuturilor Operei ieșene, cântase cândva sub bagheta lui Enescu. Este greu să cuprind într-un spațiu restrâns activitatea unui octogenar, pentru a convinge cititorul să-i cunoască adevăratele dimensiuni artistice! A
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
că micii artiști amatori, componenți ai corurilor de cameră, soliștii vocali, grupurile vocale și ansamblurile folclorice, vor păstra în timp o plăcută amintire pentru debutul lor, uitând sau neobservând scena improvizată. Această fază zonală desfășurată într-un edificiu public, îndelung comentat și pus astfel în valoare, continuă în felul acesta niște vechi tradiții, menite să determine prin practicarea genurilor artistice de către cei care au înclinații la lărgirea orizontului de cunoaștere și la apropierea fiecăruia de actul de cultură atât de benefic
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
pentru Școala Normală Vasile Lupu și pentru Seminarul Teologic Ortodox Vasile cel Mare, ziua respectivă fiind totodată ziua patronilor spirituali ai ambelor lăcașe de învățătură care astăzi, cu voia lui Dumnezeu, conviețuiesc în același binecuvântat spațiu, lângă Pădurea Breazu. Voi comenta, în cele ce urmează, partea cea mai apropiată preocupărilor mele, deși programul manifestărilor a fost la fel de bine pregătit, bogat și variat, cuprinzând trei zile de sărbătorire. Pe când eram elev al Seminarului Veniamin Costache, între anii 1942-1945, această zi se sărbătorea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
de a constata pe viu ceea ce nu totdeauna se întâmplă, ca mulți din oaspeți să ne onoreze cu asemenea interpretări, ori de unde ar veni. Toate acestea pot fi un punct de mândrie și pentru protagoniștii în discuție, și pentru noi! Comentând mai la amănunt desfășurarea spectacolului, am constatat că orchestra, sub bagheta dirijorului german, a sunat la fel cum sună în străinătate de multe ori, sub bagheta dirijorilor noștri, adică mult mai îngrijit, ceea ce trebuie să dea de gândită Corul, sub
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
corului Gavriil Muzicescu, marți, Concertul de iarnă cu talentatul Sabin Păutza, iar miercuri seara, Colinde, prezentate de Cantores Amicitiae. Un public divers a umplut din nou, cum era de așteptat, până la refuz sala de concerte, ornată în funcție de programul serilor. Am comentat succesiv, în cronicile publicate, aceste manifestări de ordin cultural. Cronica de față se va referi la evoluția prestigioasei formații de la Universitatea de Arte George Enescu, formație care poartă deja un nume: Cantores Amicitiae. Studenți cu certe virtuți artistice, tinerii noștri
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]