55,379 matches
-
evoluții dinspre moralitatea creștină înspre etica națională este pledoaria pasionantă făcută de Spiru Haret (1907) pentru crearea "Școlii Naționaliste", un proiect care se va desăvârși prin elaborarea unei "Pedagogii Naționale". În laboratorul uman al instituției școlii, crearea sinelui național a dobândit prioritate în fața modelării sinelui creștin. Anul 1870 poate fi luat ca simbolizând momentul decisiv de cotitură spre etno-naționalismul herderian cu accente de exclusivism. În acest an îi apare, la Iași, volumul postum al lui Simion Bărnuțiu, Pedagogi'a, un adevărat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
român semnifică definitiva ancorare teritorială a originii istorice a românilor, concomitent cu abandonarea originii romane (513 fiind anul expediției regelui Darius împotriva sciților desfășurată pe teritoriul Daciei). Sub vraja naționalismului etnic, împletit cu o filosofie a xenofobiei concepții care au dobândit un impuls ideologic în ultima parte a secolului al XIX-lea -, trecutul românesc a fost reorganizat ca o dramă istorică în patru acte, începând cu Epoca formării naționalității române, trecând prin epoca Slavismului și mai apoi a Grecismului, sfârșind, în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
angajează în procesul de tranziție de la paradigma puristă a luminismului Școlii Ardelene către paradigma sintetică a postpașoptismului romantic. În chestiunea cardinală a originii, romanitatea absolută este re-elaborată în formula sintetică a daco-romanismului. Odată cu această revizuire, elementul autohtonist, încă minimalizat, va dobândi proporții tot mai considerabile. Deocamdată însă, predominantă în economia simbolică a originii și identității poporului român rămâne moneda latină. Sinteza etnogenetică duală stabilită de Xenopol, în care românitatea își are obârșia prin asimilarea dacică în fondul dominant al latinității romane
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a filiației dacice, în paralel cu îmbrățișarea frenetică a celui mai pur latinism, este explicabilă prin diferența de funcție politică a celor două idei. Latinismul apărat cu sagacitate de Școala Ardeleană a fost o doctrină defensiv-emancipatoare, apologeții săi urmărind să dobândească pe spinarea ei recunoașterea parității neamului românesc cu celelalte popoare învecinate. Ca idee integratoare, latinismul aspira deci la ieșirea poporului român, descendent al marilor romani, din starea de acută inferioritate politică în care se regăsea. Acesta este motivul pentru care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Chr. 1470 Stefanŭ [cel Mare] formâ planulŭ de a scóte pre Radu din România, și de a uni amîndóue principatele suptŭ domnia sa" (Laurian, 1862, p. 60). Identitatea moldavă a lui Ștefan cel Mare devine subordonată identității românești, aceasta din urmă dobândind întâietate, după cum reiese din concepția exprimată de istoricul V.A. Urechia în manualul Istoria Românilor din 1862: O nouă eră se deschide nu numai Moldovenilor, dară tuturor Românilor îndeobște. Acest mare Domn înțeleasă de-ndată care era misiunea ce-i
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
potrivește mai degrabă lui Heliade însuși decât conducătorului dac. Această independență primordială, exprimată de spiritul dacic de neatârnare, își găsește împlinirea supremă în actualizarea sa în contemporaneitate, fapt ce se petrece prin Războiul de Independență prin care principatul România își dobândea autonomia în fața Imperiului otoman. Ideea de libertate națională, strâns înșurubată cu cea de unificare, devine principiul prim în funcție de care este organizată epopeea istorică românească. Xenopol împarte cei 2.400 de ani de istorie românească (513 î.e.n-1894) în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de cucerire asupra altor némuri și aŭ întrebuințat tăriea lor de suflet pentru a-și tine țéra numaĭ cu sapa, creștinând frățeșce pe toțĭ barbariĭ" (Melidon, 1876, p. 84). Impotența militară este sublimată în virtute spirituală. O oarecare persistență o dobândește și tema sacrificială a martirajului românesc întru credință, care se prezintă într-o dublă ipostază. Într-o primă concretizare, aceasta ia forma martirajului ortodox în fața constantei persecuții catolice direcționată din Europa Occidentală. O temă recurentă vehiculată în manualele de istorie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
monarhia lui Carol. Pe măsură ce personalitatea lui Carol acaparează scena istoriei românești, redefinită în ancadramentul politic al regalității, figura lui Cuza este relegată în culisele devenirii statului-națiune. Odată cu restructurarea memoriei și identității naționale în termeni monarhici, în care ideea de regalitate dobândește un statut director, procesul de construire a identității românești capătă un caracter deliberativ. Ajutați și de concursul de împrejurări, agenții politici se angajează în primele acțiuni de manipulare simbolică a evenimentelor politice. Pe deplin conștienți de puterea coincidenței în suscitarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
național", înfățișează Unirea din 1918 ca triumful suprem al românismului. Această viziune celebrativă eclipsează însă tensiunile interne, rezistențele regionale și dificultățile domestice provocate de "întruparea mădularelor românești" în același trunchi statal. Beneficiind de avantajul epistemic al "detașării implicate" (Elias, 1956), dobândit prin distanțarea spațială de contextul românesc combinată cu implicarea cognitivă în sensul înțelegerii realității istorice românești, I. Livezeanu (1998) a propus o abordare neortodoxă a României Mari. În loc să vadă o teleologie istorică împlinindu-se în făurirea întregirii naționale, Livezeanu privește
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de secole, cer imperios această educațiune" (Angelescu, 1939, p. 49). Ca incubator al naționalismului promovat statal, școala a fost programată să acționeze ca instrument de modelare umană al cărui produs finit să fie Românul total devotat statului său națiune. Școala dobândește acum ultimele reglaje instituționale pentru a deveni instrumentul de producere a "poporului-națiune" (Karnoouh, 2011) și de fasonare a "omului național": "o formațiune socială se reproduce pe sine ca națiune doar în măsura în care, printr-o rețea de aparate și practici cotidiene, individul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lungul timpului, generații succesive de cărturari subjugați intelectual, înstăpâniți politic și posedați sentimental de ideea națională. Această tradiție națională românească, în care se împletesc tramele mesianismului național, a permanenței etnice și destinului istoric românesc, a unicității și specificului autohton, își dobândește desăvârșirea stilistică în opera poetului-filosof Lucian Blaga. În timp ce Emil Cioran nu vede o altă modalitate de a intra în Istorie (cu majusculă) decât prin brutalitatea violentă a războiului, Blaga găsește "salvarea prin stil" (Durandin, 1998, p. 209). "Sufletul românesc" devine
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în conștiința istorică și simțul identitar românești; ii) o altă evoluție, mai degrabă impusă de rigorile profesionale și normele metodei istorice și lingvistice, de recunoaștere a influenței slave în constituirea specificului românesc. În epoca interbelicului, paradigma sintezei triale, substrat-strat-adstrat, va dobândi recunoașterea cvasi-universală, întrunind consensul majoritar în literatura didactică. Odată cu tranziția de la teza Școlii Ardelene a purității la paradigma sintetică a etnogenezei poporului român, problema centrală a devenit chestiunea ponderării și ierarhizării importanței elementelor constitutive. Dacă în perioada formării memoriei naționale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
formării memoriei naționale (1859-1918) componenta dominantă a fost considerată a fi factorul latin (Laurian, 1862 [1859]; Heliade Rădulescu 1861; Melidon, 1867; Tocilescu, 1894, 1889; Xenopol, 1890, 1897; Iorga, 1910), în faza de consolidare a acesteia (1918-1947) elementul autohton, dacic, va dobândi centralitate identitară. Până ca elementul autohton să se impună ca decisiv în configurația etnogenetică a românilor, fapt ce se împlini către sfârșitul intervalului pe care îl avem vedere (1918-1947), începutul interbelicului continuă să stea sub semnul latinismului. Un latinism care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
muncitoare exploatate" (Istoria: programa școlară pentru clasele V-VII, 1952, p. 7). Istoriografia comunistă a vremii reflectă o atitudine ambivalentă față de ortodoxie: pe de o parte, rolul bisericii în istoria românilor este diminuat simțitor comparativ cu centralitatea pe care a dobândit-o în decursul secolului naționalist. Totodată, Biserica Ortodoxă este considerată a fi o forță retrogradă, un bastion al reacționarismului care a frânat progresul istoric al societății românești, menținând-o în starea de înapoiere față de societățile occidentale. Mai mult, ca mare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
bimilenaritatea poporului român va furniza materialul istoric pentru elaborarea unor "tradiții inventate" celebrate prin sofisticate ceremoniale publice (Hobsbawm și Ranger, 1983). Teza continuității dacice este premisa pentru concluzionarea continuității daco-romane la nord de Dunăre după retragerea aureliană. Pe măsură ce discursul didactic dobândea accente tot mai naționaliste, creștea pe măsură și retorica epitetică secretată de o nouă poetică a istoriei ale cărei sentințe se succed în cadențele setate de ideologia național-comunismului. O mostră de poetică a istoriei cu privire la problematica continuității este adagiul prezentat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al XIX-lea, întruchipează modelul revoluției procesuale cu dezvoltare graduală, dar cu efecte la fel de radicale ca și cele produse de revoluția instantanee. Mutațiile operate în cursul regimului național-comunist prezintă caracteristicile unei astfel de revoluții procesuale, începută ca o reformare timidă, dobândind un impuls progresiv pe parcurs, și sfârșind prin crearea unei rupturi decisive între punctul de plecare și cel de sosire. Revoluția mnemonică național-comunistă s-a produs în două reprize: i) printr-o reformă mnemonică în urma căreia gestiunea politică a trecutului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
războiului româno-ruso-turc din 1877- 1878" (p. 60). În contrast total, direcția postmodernă inaugurată în tradiția pedagogiei istoriei românești de manualul coordonat de S. Mitu (1999) iluminează nu euforia sacrificială ci tragedia umană a luptei în urma cărora statul român și-a dobândit independența: "românii vor fi foarte mândri de această contribuție militară [la înfrângerea Imperiului Otoman de către Rusia], care a costat mii de victime, deoarece doreau să arate că și-au câștigat independența prin forțele proprii" (Mitu et al., 1999, p. 48
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Către asemenea îndatoriri înalte această lucrare nu aspiră: ea își dorește doar să arate ce s-a petrecut cu adevărat", afirma Ranke într-o prefață la una din lucrările sale (Evans, 1997, p. 17). "Revoluția rankeană" în urma căreia istoriografia a dobândit un statut epistemic respectabil a fost propulsată și de imperativul de a nu judeca trecutul în tribunalul prezentului. În mod evident, și pe deplin asumat, Raportul Tismăneanu, deși pretinde a furniza adevărul științific despre comunismul românesc, derogă substanțial de la principiul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
spune și despre generația postrevoluționară de adolescenți născuți după 1989. Neavând ocazia biografică de a trăi în realitatea regimului comunist, membrii acestei generații dețin un stoc de "amintiri" de împrumut despre fostul regim "memorii second hand", de mâna a doua dobândite pe cale non-experențială, prin intermediul socializării mnemonice. Universul atitudinal al generației postcomuniste a fost cartografiat de studiul "Elevii și cultura civică", realizat în cadrul programului "Studii Electorale Românești" (Bădescu et al., 2010) finanțat de Fundația SOROS România. După cum indică fișa tehnică, studiul cantitativ
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
calea unei asumări critice-reflexive a trecutului. Iar într-un viitor mai îndepărtat, la o distanță temporală considerabilă de perioada comunistă, va fi posibilă "normalizarea" trecutului. Până atunci, memoria comunismului va continua să fie împărțită între o narativă elitistă care a dobândit hegemonie interpretativă în sfera publică, a comunismului ca traumă culturală, și o contra- memorie subterană, pasivă dar tenace tocmai prin lipsa ei de articulare discursivă și vocalizare politică, cuprinzând o narațiune întrețesută cu fire nostalgice evocând o viață mai bună
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a învățământului și mai ales al intensificării eforturilor de integrare în structurile euroatlantice demarate de elita politică românească. Memoria postcomunistă suferă o dublă prefacere, configurându-se ca memorie postnațională și ca memorie anticomunistă. Oficializarea discursului anticomunismului ca retorică de stat, dobândind hegemonie discursivă în sfera publică, este reflectată de comisionarea și asumarea Raportului de condamnare a comunismului de către Președinția României în 2006. Una dintre concluziile generale care se desfac din expunerea facerii și prefacerii memoriei naționale românești este rolul cardinal al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
independența coloniilor. Cauzele decolonizării: dezvoltarea unei elite a intelectualității naționale, pregătită la școlile europene; dorința de eliberare a popoarelor din colonii; participarea coloniilor la cel de-al Doilea Război Mondial; presiunea opiniei publice internaționale; Modalități prin care coloniile și-au dobândit independența: negocieri: India, Birmania; războaie: Indonezia (1947-1949), Angola (1961-1974), Mozambic (1964-1974), Indochina (1946-1954), Algeria (1954 1962); alte colonii și-au declarat unilateral independența, obligând ulterior, comunitatea internațională s-o respecte (Irak, Egipt); în lupta împotriva dominației coloniale s-au remarcat
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
Rezoluția 1514 prin care se recunoștea popoarelor din colonii dreptul de a-și decide singure soarta. Anul 1960 a fost numit Anul Africii, deoarece 18 state de pe acest continent și-au proclamat independența. Ultima colonie din Africa care și-a dobândit independența este Namibia, în anul 1990. o În anul 1963 a fost înființată Organizația Unității Africane (O.U.A.), având sediul la Addis Abeba. Această organizație a luptat pentru decolonizare, a promovat unitatea și solidaritatea statelor africane, apără suvernitatea, integritatea
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
a VII-a și a VIIIa 29-30 ore/săptămânal la 1-2 discipline. În orele de extindere se parcurge programa școlară inclusiv conținuturile marcate cu asterisc (*). Orele de aprofundare sunt propuse pentru elevii care în anii anteriori nu au reușit să dobândească achizițiile minime prevăzute de programa școlară și cu aceștia se face o activitate de recuperare (retrapaj). Orele de extindere sau de aprofundare împreună cu orele opționale constituie conținutul curriculumului la decizia școlii. Noi vom prezenta atât obiectivele, conținuturile și standardele de
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
procesele de: predare; instruire; verificare; examinare; cu tehnici și metode de învățare. Durata modificărilor comportamentale datorate învățării este relativă. Bineînțeles că ceea ce s-a învățat se poate și uita, ,,dezvăța”, deși, în majoritatea cazurilor ,,urme”, pozitive sau negative, ale noțiunilor dobândite în procesul de învățare dăinuie și sunt reactualizate cu ocazia proceselor ulterioare de învățare, pe parcursul vieții fiecăruia. Teoreticienii acestui domeniu al învățării, afirmă la unison că învățarea nu poate fi nici observată, nici influențată direct. Ei consideră că promovarea și
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]