54,815 matches
-
nu s-a mai întors la Nida. După ce regiunea Klaipėda a fost reanexată de Germania Nazistă în 1939, casa lui a fost confiscată la inițiativa lui Hermann Göring și a servit drept casă de recreere pentru ofițeri ai "Luftwaffe". Populația germană a fost expulzată forțat după al Doilea Război Mondial de către forțele sovietice de ocupație, acțiune însoțită de purificări etnice. Ca și în alte zone din actuala regiune Kaliningrad, asimilarea teritoriului și colonizarea cu ruși s-a realizat concomitent cu înlocuirea
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
fost expulzată forțat după al Doilea Război Mondial de către forțele sovietice de ocupație, acțiune însoțită de purificări etnice. Ca și în alte zone din actuala regiune Kaliningrad, asimilarea teritoriului și colonizarea cu ruși s-a realizat concomitent cu înlocuirea toponimelor germane istorice cu altele rusești în toată porțiunea cordonului litoral controlată de Rusia. După dezmembrarea Uniunii Sovietice, turismul a înflorit; mulți germani, mai ales urmași ai celor ce au locuit aici, au început să aleagă cordonul litoral al Curlandei (mai ales
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
controlată de Rusia. După dezmembrarea Uniunii Sovietice, turismul a înflorit; mulți germani, mai ales urmași ai celor ce au locuit aici, au început să aleagă cordonul litoral al Curlandei (mai ales Nida, întrucât călătoria în Lituania este nerestricționată pentru cetățenii germani) drept destinație de vacanță. Deși astăzi, , denumiți și Kuršininkai, sunt un grup etnic de origine ce trăiește pe cordonul litoral al Curlandei, în 1649 așezările lor se întindeau de la Memel (Klaipėda) până la Danzig (Gdańsk). Kuršininkai au fost în cele din
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
se află într-un sit UNESCO și că singurele construcții ce pot fi permise acolo sunt colibele de pescuit. Cel mai mare oraș din cordonul litoral este din Lituania, stațiune turistică foarte populară, frecventată mai ales de turiști lituanieni și germani. Pe țărmul nordic se află numeroase plaje pentru turiști. Duna de nisip Parnidis împinsă de vânturi puternice se ridică până la 52 de metri peste nivelul mării. Localnicii cred că numele ei înseamnă „trecut peste ”, deoarece această dună a traversat de
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
Prințul Heinrich al XXII-lea Reuss de Greiz (28 martie 1846 - 19 aprilie 1902) a fost suveran de Reuss, un mic principat al statelor germane, din 1859 pînă la moartea sa, în 1902. Heinrich a fost al treilea copil și al doilea fiu al lui Heinrich al XX-lea, Prinț Reuss de Greiz și a celei de-a doua soții, Prințesa Caroline de Hesse-Homburg. Fratele
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
de partea autriacă. După înfrângerea suferită de partea austriacă, Reuss a scăpat de alipirea la regatul Prusiei, dar a fost ocupat de prusaci și a trebuit să plătească o compensație de 100.000 de taleri și să adere la Confederația Germană de Nord la 26 septembrie 1866. La 28 martie 1867, Heinrich a luat puterea guvernării în mâinile sale. Având putere deplină el a dat principatului său prima sa constituție. La fel ca părinții săi, Heinrich a rămas anti-prusac toată viața
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
prima sa constituție. La fel ca părinții săi, Heinrich a rămas anti-prusac toată viața, respingând în mod repetat măsuri prusace ca Kulturkampf și stabilirea căsătoriilor civile. Heinrich, precum și supușii săi din Reuss, a refuzat să accepte pe deplin că împărații germani Hohenzollern aveau prioritate față de alte case regale. Heinrich nu a pierdut nici o ocazie de a-l nemulțumi pe împărat, refuzând să permită construirea unui memorial al împăratului Wilhelm I, bunicul iubit al împăratului Wilhelm al II-lea. De asemenea, a
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
iubit al împăratului Wilhelm al II-lea. De asemenea, a refuzat să tolereze orice demonstrații de doliu, fie oficiale fie particulare în cazul deceselor împăraților Wilhelm I și Frederic al III-lea, și a interzis orice sărbătoare a aniversărilor victoriilor germane. Prințul Heinrich a fost foarte bogat, cea mai mare parte din teritoriul principatului fiind proprietatea sa privată. La sfârșitul domniei sale, Reuss conținea puțin peste 70.000 de oameni și cuprindea o suprafață de 122 de mile pătrate. Prințul Heinrich a
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
George al III-lea și fratele mai mic al reginei Mary, soția regelui George al V-lea. În 1900, el i-a succedat tatălui său ca Duce de Teck în regatul de Württemberg. În 1917 a renunțat la titlurile sale germane și a devenit Marchiz de Cambridge. La 12 decembrie 1894, la Eaton Hall, el s-a căsătorit cu Margaret Evelyn Cambridge (9 aprilie 1873 - 27 martie 1929), fiica primului duce de Westminster. Cuplul a avut 4 copii:
Adolphus Cambridge, Marchiz de Cambridge () [Corola-website/Science/335894_a_337223]
-
Noua Șwabia (în limba germană: "Neuschwabenland"), este o zonă din Antarctica cu o suprafață de 600 000 km2 situată între longitudinea de 20° E și 10° W, pe teritoriul Țara Reginei Maud, și care a fost revendicată de către Germania nazistă de la 19 ianuarie 1939 până la
Noua Șvabia () [Corola-website/Science/335908_a_337237]
-
situată între longitudinea de 20° E și 10° W, pe teritoriul Țara Reginei Maud, și care a fost revendicată de către Germania nazistă de la 19 ianuarie 1939 până la 8 mai anul 1945. În anul 1938 a avut loc o expediție secretă germană în Antarctica. La 17 decembrie 1938, nava "MS Schwabenland" condusă de Alfred Ritscher, căpitan în Kriegsmarine, cu 33 de oameni la bord și 2 hidroavioane Dornier Do J, "Passat" și "Boreas", a plecat din portul Hamburg. Nava acostează la 19
Noua Șvabia () [Corola-website/Science/335908_a_337237]
-
din 1968. Tânărul Miloš Hrma, care vorbește cu mândrie deplasată despre familia sa de inadaptați și de bolnavi prefăcuți, este angajat ca funcționar la o mică stație de cale ferată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și al ocupației germane a Cehoslovaciei. El se admiră în noua sa uniformă și așteaptă cu nerăbdare, ca și tatăl său, mecanic de locomotivă pensionat anticipat, să evite munca adevărată până când se va pensiona. Șeful de gară este un crescător amator de porumbei cu
Trenuri bine păzite () [Corola-website/Science/335904_a_337233]
-
disciplinară legată de ștampilarea fundului Zdeničkăi. În locul lui Hubička, Miloš, eliberat din fosta sa pasivitate de experiența sa cu Viktoria, ia bomba cu ceas și se urcă pe stâlpul unui semafor feroviar de unde îi dă drumul pe tren. Un soldat german îl observă pe Miloš și-l împucă cu o rafală de mitralieră, iar corpul său cade pe acoperișul trenului. Colaboratorul nazist Zednicek încheie ședința disciplinară, afirmând că cehii nu sunt „altceva decât hiene care râd” (o frază folosită, de fapt
Trenuri bine păzite () [Corola-website/Science/335904_a_337233]
-
obișnuit. Scenariul a fost refăcut apoi cu dialoguri în limba slovacă în cooperare cu regizorii desemnați ai filmului Ján Kadár și Elmar Klos. Singura limbă vorbită în film, în afară de slovacă, este limba idiș (identificată uneori în mod greșit ca limba germană), limitate la câteva versuri pe care le șoptește d-na Lautmannová pentru ea. Lectură ei în limba ebraică din siddur este neinteligibilă. "Magazinul de pe strada mare" a fost filmat în diferite locații din orașul Sabinov din nord-estul Slovaciei cu numeroși
Magazinul de pe strada mare () [Corola-website/Science/335912_a_337241]
-
Luftwaffe" din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale care a avut ca obiectiv distrugerea ultimelor unități ale "Armée de l'Air" (ALA - Forțele Aeriene Franceze), pentru asigurarea victoriei în Bătălia Franței din 1940. Pe 10 mai 1940, forțele terestre germane ("Wehrmacht") au declanșat invazia în Europa Occidentală. Până pe 3 iunie, Corpul Expediționar Britanic (BEF) a fost evacuat prin Dunkerque în timpul Operațiunii Dynamo, Olanda și Belgia au capitulat, iar cea mai mare parte a forțelor terestre franceze fusese distrusă - soldații fuseseră
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
iunie, Corpul Expediționar Britanic (BEF) a fost evacuat prin Dunkerque în timpul Operațiunii Dynamo, Olanda și Belgia au capitulat, iar cea mai mare parte a forțelor terestre franceze fusese distrusă - soldații fuseseră uciși sau căzuseră prizonieri. În vederea desăvârșirii înfrângerii Franței, comandanții germani au organizat o a doua fază a operațiunilor militare - "Fall Rot" - în cursul căreia trebuiau cucerite ultimele regiuni rămase sub controlul francezilor. Pentru asigurarea succesului operațiunii, era necesară obținerea superiorității aeriene. "Luftwaffe" a primit sarcina să distrugă Forțele Aeriene Franceze
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
cinci corpuri aeriene, cu un efectiv de 1.100 de aparate de zbor. Operațiunea a fost lansată pe 3 iunie 1940. Serviciile de informații britanice au reușit să îi avertizeze la timp pe francezi cu privire la iminența atacului, iar rezultatele operațiunii germane au fost departe de ceea ce dorise "Oberkommando der Luftwaffe". Din fericire pentru "Luftwaffe", eșecul operațiunii nu a influențat în final înfrângerea definitivă a Franței, dată fiind starea de slăbiciunea a forțelor sale terestre și aeriene franceze în această fază a
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
în condiții controversate. După înfrângerea Poloniei din octombrie 1939, planificatorii militari din cadrul "Oberkommando der Luftwaffe" și "Oberkommando der Wehrmacht" și-au îndreptat atenția asupra Europei Occidentale. Aliații occidentali au pierdut inițiativa strategică, preluată de germani în 1940. Statul Major General german a conceput mai multe proiecte de plan de operațiuni. Șeful Marelui Stat Major al forțelor terestre, generalul Franz Halder, a prezentat primul plan cu numele de cod was "Aufmarschanweisung N°1, Fall Gelb" (Instrucțiunile de desfășurare a trupelor No. 1
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
o operațiune de diversiune în Belgia și Olanda, prin care forțele aliate trebuiau să fie atrase într-o capcană. Versiunea revizuită a "Unternehmen Gelb" (Operațiunea Galben), cunoscut și ca Planul Manstein, a fost lansată cu succes pe 10 mai. Planul german nu și-a atins obiectivul distrugerii Corpul expediționar britanic care, în timpul luptelor de la Dunkerque, a reușit să își evacueze majoritatea efectivelor. În schimb, forțele terestre belgiene și olandeze și cea mai mare parte a forțelor de elită franceze au fost
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
olandeze și cea mai mare parte a forțelor de elită franceze au fost anihilate în încercuirea din nordul Franței. Ca urmare, francezii mai dispuneau doar de unități formate din soldați slab instruiți și înarmați care să facă față restului armatei germane. "Luftwaffe" a jucat un rol de primă importanță în subminarea operațiunilor aliate în această primă fază a atacului. Participarea "Luftwaffe" a avut o importanță capitală în special în timpul luptelor de la Sedan, după câștigarea căreia germanii au avut calea deschisă pentru
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
cu numele de cod "Paula". Obiectivele operațiunii erau vaste. În afară de distrugerea aerodromurilor și a fabricilor de avioane din regiunea Parisului, bombardamentele trebuiau să reușească, conform spuselor lui Waldau, să „dobândească o influență de dorit asupra moralului Capitalei”. Avioanele de recunoaștere germane au raportat descoperirea a 1.244 avioane staționate pe aeroporturile din jurul Parisului, dintre care 550-600 de avioane cu un singur motor. Toate aceste avioane și fabricile aeronautice din zonă trebuiau distruse. Germanii dispuneau de informații militare detaliate cu privire la amplasarea bateriilor
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
mai, a fost împiedicată de vremea proastă. Operațiunea a fost compromisă în cele din urmă de lucrul în echipă de slabă calitate și de încrederea excesivă în „invulnerabilitatea” "mașinii „Enigma”". Serviciile de informații britanice, care reușiseră să decripteze codul militar german (Ultra), i-au avertizat pe francezi cu privire la iminența atacului. Pe 30 mai, contrainformațiile britanice au interceptat un mesaj trimis de Grauert prin care acesta discuta despre pregătirile pentru atac ordonate corpul său aerian. Traficul dintre comandanții germani interceptat de britanici
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
decripteze codul militar german (Ultra), i-au avertizat pe francezi cu privire la iminența atacului. Pe 30 mai, contrainformațiile britanice au interceptat un mesaj trimis de Grauert prin care acesta discuta despre pregătirile pentru atac ordonate corpul său aerian. Traficul dintre comandanții germani interceptat de britanici a conținut numeroase informații despre atac. "Oberst" Johann-Volkmar Fisser primise ordine pe care le considera incomplete și cerea lămuriri. El a pomenit în corespondența sa de „Paris”. Sperrle a scos grupul aerian la lui Fisser din dispozitivul
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
Chasse de Nuit",), E.C.M.J. 1/16, E.C.N. 1/13, 2/13, 3/13 și 4/13 dotate cu avioane Potez 631. Aceste Grupuri aveau în total 240 de avioane. Dintre acestea, doar 120 au fost implicate în luptele împotriva atacului german. Pe 3 iunie, unitățile franceze au fost trecute în condiții de alarmă de luptă cu o oră înainte ca bombardierele germane să decoleze, dar datorită unei proaste organizări, numai o parte a escadrilelor franceze au recepționat semnalul de decolare pentru
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
Aceste Grupuri aveau în total 240 de avioane. Dintre acestea, doar 120 au fost implicate în luptele împotriva atacului german. Pe 3 iunie, unitățile franceze au fost trecute în condiții de alarmă de luptă cu o oră înainte ca bombardierele germane să decoleze, dar datorită unei proaste organizări, numai o parte a escadrilelor franceze au recepționat semnalul de decolare pentru luptă emis prin radio din Turnul Eiffel, restul fiind surprinse de raid cu aparatele la sol. Până în cele din urmă, doar
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]