56,095 matches
-
de a face mai mult cunoscute operele patrimoniului universal. Experiența căpătată la Opera ieșeană a fost de real folos fiecăruia, pentru a evita un eventual eșec. Laura și Liviu Apetroaie înființaseră și la Iași Fundația PRIETENII DANSULUI, cu bune rezultate, comentate în presă. Talentata Iohanna (pe care personal am remarcat-o și stimulat-o de timpuriu), alături de excelentul pianist Ciprian, în comuniune cu ceilalți, a dat roade, toți uniți într-un crez. Li s-au alăturat și alți români: Paula Bajora
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
care fiecare componentă care se articulează în acest edificiu numit artă și spectacolul de artă, fiecare să se regăsească cu partea lui de contribuție și cu sentimentul că aparține unei familii artistice importante. De aceea am văzut cu câtă delicatețe comentează, în paginile ziarelor ieșene, fiecare eveniment, sau vrea să facă din spectacolele Operei din Iași, Panoramic artistic. evenimente. Sunt de asemenea portretele unor oameni care cu siguranță vor marca istoria culturală a iașilor de la cei vechi până la cei de acum
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
mașini Aro de teren și șofer la dispoziție: pentru a putea ajunge în scurt timp oriunde, ca să verifice. Urcați voi în mașină, ne-a spus secretara pe un ton răstit. 53 Asemenea ordine, ca cel din ziua aceea, nu se comentau, ci se executau imediat. Ne-a dus la locul unde era porumbul necules și ne-a spus: Apucați-vă de cules voi, dacă nu ați putut să-i puneți pe țărani! Nu terminați azi, veniți și mâine! Mulțumiți de felul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pentru sesiunea din februarie la Ștefan Gheorghiu, stătusem două zile acasă cu familia. Grupuri, grupuri am plecat spre gară. Eram cu toții îngrijorați și confuzi. Toată lumea se uita la noi. Nu știam că sunt interzise grupurile mai mari de trei persoane. Comentam sinuciderea generalului Milea, fără a înțelege încă gravitatea faptului. Am coborât în gara localității Șesu cu gândul să găsesc o mașină pentru a putea ajunge la comună. Nu m-am gândit că odată ce a căzut dictatura Ceaușescu, nimeni nu-mi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe ușă. Vă așteptăm, tovarășa primar, a adăugat și învățătorul Sinosu, care vorbea de parcă ne-am fi cunoscut de o viață. După plecarea șefilor, contabila, cu ibricul de cafea și cu două cești, a intrat zâmbitoare în birou, dornică să comenteze recenta vizită a familiei învățătorului pensionar, domnul Horațiu, așa cum îl numea cu mare respect. Ăștia sunt oameni grei, tovarășa primar! N-am știut că ați fost colegă cu fiica și cu ginerele. Când s-a construit blocul, arhitectul a stat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Camionul în care ne-am urcat cu toții era doar pe jumătate acoperit și avea două bănci. Eu, împreună cu o ingineră agronomă, am stat în cabină, femeile pe bănci sub prelată, iar bărbații în ploaia care le biciuia obrajii. Nimeni nu comenta, dar toți gândeam despre aceste ședințe că sunt prea dese, absurde și inutile. Atât timp cât erau telefoane, iar comuna avea persoane plătite pentru a transmite sarcini și instructorul avea la dispoziție mașină care să i permită să se deplaseze, ce rost
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
avea casă, o gospodărie prosperă vizavi de primărie. Soția sa, olteancă aprigă, conducea cu mână de fier gospodăria nu tocmai ușoară. El era om bun și amabil, dar ea olteancă iute și deșteaptă, întotdeauna avea ceva de spus și de comentat. Casierul nu ieșea din cuvântul ei. Erau amândoi oameni primitori și masa lor era mereu întinsă pentru oaspeții de la județ, dar și pentru noi, cei de la primărie. Agentul agricol, un bărbat fără vârstă, mărunțel și slab, îmbrăcat neglijent, adeseori nespălat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
care ar justifica un studiu organizat privitor la această comunitate. Un călător englez Thomas Herbert anunța În 1626 că „sunt așezări valahe În Asia”, Marcu Beza, În timp ce se afla ca diplomat la Londa a cunoscut pe acești vlahi dar nu comentează În vreun fel rezultatul Întâlnirii. Alte informații sunt aduse de Th. Burada, B. P. Hasdeu, apoi de călugărul englez John Levis Burckadt (1822), Edward Robin Soan (1841), Pericle Gregoriade (1875). Informații mai recente provin de la ieromonahul Ioanichie Bălan prin relatarea
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
șefilor și subalternilor, prietenilor, cunoștințelor, vecinilor... Nu este scrisă în hexametri, ci în metri de proză stâlcită, agramată și mizeră, fiind alcătuită în perioada 1974-1989 D.C.! "Big-bang-ul" avea să înceapă în 1974, după instalarea telefonului în apartamentul "proprietate personală", soția comentându-mi, în diverse ocazii, că "aude voci străine în telefon, muzică, discuții, interferențe...", trăgând concluzia că "suntem ascultați". Dată fiind condiția mea de pion oareșicare al societății, am căutat s-o liniștesc, demonstrându-i că discuțiile noastre "bilaterale" sau cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
la Ceaușescu, acțiune care presupunea din partea mea un susținut efort psihic și fizic, nici nu apucam să-mi trag sufletul că "amicii" mă și contactau, telefonic sau la MAE, pentru a afla imediat cum a fost, cum și ce au comentat ziaristul sau ziariștii respectivi interviul cu "Tovarășul", cele văzute și auzite, ce întrebări au pus, cum s-a comportat "partea română", respectiv interlocutorii din Capitală și provincie... La încheierea unei atare vizite, aveam obligația profesională, ca diplomat, să elaborez o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fost prezentat și eu și soția, s-a înclinat, s-a uitat la soție, o minune de româncuță brunetă și cu ochi albaștri, elegantă și distinsă, i-a zâmbit și a sărutat-o pe obraz! Scenă a fost ulterior "picant" comentată de colegii de la alte ambasade, care ne-au felicitat, avansând în glumă ideea unei "fructuoase colaborări între Pinochet și România socialistă". Aveam nevoie și de astfel de momente de destindere, încordarea zilnică, non-stop, solicitându-ne la maximum atenția, nervii, capacitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
celor care ascultau, înregistrau, selectau, sintetizau, comunicau "în sus", "în jos", "la stânga", "la dreapta" NOTELE "Strict Secrete", te fac să întrebi deci câți bani pe salarii, tehnică sofisticată... se cheltuiau "din banii poporului". (Apropo de "ascultători", la televizor s-a comentat recent o intenție a ministrului justiției de a interzice pe viitor înregistrarea convorbirilor telefonice, intenție salutară "condimentată" de un prieten cu o glumă: cică la un neurochirurg este trimis, pe vremea lui Ceaușescu, un "Cooperator" care acuza violente dureri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
o violență verbală puțin obișnuită: „acte de persecuție sălbatică”, „acte de barbarie și intoleranță” „măsuri sălbatice contra evreilor”. Atitudinea ostilă a Europei a stârnit proteste În țară, mai ales În cercurile politice de la București. Astfel, cotidianul conservator „Presa” avea să comenteze că: „Nu e nici un ziar, nici o revistă, nici o critică care să nu vie a ne adresa sub o formă colectivă cuvinte foarte măgulitoare: fanatici, barbari, vandali, iată epitetele grațioase de ceea ce-au ce ne salută În fiecare dimineață jurnalele
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
unui mesaj tacit, neexistând, pe multe hectare în jur, nici urmă de vreun arțar Am și acum, după mulți ani, sub cristalul mesei la care scriu, această frunză, ciudată telegramă. Acum, alături, voi așeza fotografia trimisă de Victor. Nu pot comenta, rațional, ceea ce doar se simte... Metafizica pare a șopti, câteodată, la urechea noastră, vorbe neînțelese. Normal este să auzi acest mesaj, nu să-l pricepi; grav este să-l explici recurgând la argumentele științei contemporane pentru că știința este adevărul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de la "Librăria Corpului Didactic", librărie condusă de unchiul lui Panaitescu, fratele tatălui său. Cu inima îndoită, neavând ce face, am fost de acord. Dar la librărie, cărți ursuze, cu aspect didactic, manuale, tratate, o istorie a filozofiei, "Critica rațiunii pure", comentată nu știu de cine, "Dialogurile", o ediție critică a lui Aristotel. Mi le amintesc; nu știu de ce țin minte titlurile, desigur că erau și altele. Nici măcar Panaitescu nu a îndrăznit să-mi recomande astfel de volume. Am stat mult, patronul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
poate este vorba de o scleroză), pensionarii din strada Zorelelor citesc toate ziarele; deși cumpără unul singur fiecare, o poștă tăcută funcționează ireproșabil, trecându-se cu schimbul, de la unul la altul, până ce, spre sfârșitul zilei, toată presa este citită și comentată corespunzător. O administrare atât de bine pusă la punct mi-a trezit bănuiala că acești pensionari vor fi fost, în trecut, activiști de partid. Absolut fals. Nu există, în toată Strada Zorelelor, nici o vilă, nici un Mercedes, nici un deputat, nici un senator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai puțin pe alte criterii. Cineva, ajuns foarte, foarte "mare" în rândul funcționarilor petrolieri, se lăuda, de câte ori ne vedeam, că este din "Tătărași", inventând cumva cetățenia tătărășană. Un altul, care era și el la Paris, un evreu, nu uita să comenteze: "Ce așa mare lucru, auzi, din Tătărași... Eu sunt din Târgu Cucului și nu fac atâta caz"... * Cred că trebuie să spun, trecând la o altă miniatură, că lașul conferă cetățenilor lui un statut poetic. Oricum, chiar dacă nu scrii nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
română. Astfel, un eseu, care este încărcat de dificultăți stilistice și de interpretare, devine limpede. Copacul, o poveste sau un eseu despre universul verde și, bineînțeles, despre o mulțime de aspecte, unele surprinzătoare, altele amuzante, este o carte greu de comentat. Poate că este chiar nepotrivit un comentariu, cartea se află încă în librării. Ca și în cazul altor scrieri importante, ceea ce rămâne "postum" cititului și recititului constituie marcă de reală valoare a cărții. Or, după ce parcurgi, ca într-o călătorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Erau, la terasă, trei personaje nițel cam bizare, trei domni "domni", care se prăpădeau de râs citind un jurnal foarte vechi, îngălbenit și subțiat ca o foiță de țigară. Citeau despre acea întâmplare: găsiseră, nu știu cum, un ziar de atunci și comentau, amuzați, dându-se "martori". De fapt erau martori din generația a doua a martorilor reali; evenimentul intrase, se vede, în memoria orașului, făcea parte din arhetipul localității. Nu știu de ce mi-au întins mie ziarul acela care se numea ,,Avântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dintr-un parc de numai 2 (două) automobile, boțite (sic), s-a organizat spontan o chetă a cărei sumă, de 1000 lei, va fi împărțită în jumătăți egale între cei doi șoferi". Am citit și răscitit cronica. Personajele de pe terasă comentau: "Oameni, oameni de onoare... ce timpuri, domnule... generalul nu avea mâna stângă, era invalid, mutilat de război, purta Mihai Viteazu, ții minte... dar duelul de onoare cu Pahopol ții minte... Când s-au luat de la Lorette, la București... l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
De fapt nu amândoi am văzut steaua; minunile sunt inaccesibile, nu se lasă dezvăluite; așa a fost și atunci: fiecare a văzut de unul singur o stea, fără îndoială Luceafărul, sau steaua Magilor... Dar din moment ce semnul se arătase, nu putem comenta nimic: o văzuse și el, pe urmă o văzusem și eu, o stea decolorată, departe, palpitând pe cer... Nu aveam ce comenta... semnul divin nu se cade analizat. A fost un semn, o clipită. Dar îl "văzusem", era Crăciunul, "ni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de unul singur o stea, fără îndoială Luceafărul, sau steaua Magilor... Dar din moment ce semnul se arătase, nu putem comenta nimic: o văzuse și el, pe urmă o văzusem și eu, o stea decolorată, departe, palpitând pe cer... Nu aveam ce comenta... semnul divin nu se cade analizat. A fost un semn, o clipită. Dar îl "văzusem", era Crăciunul, "ni se răspunsese". Cuprinși de o fericire caldă, am ocolit orice îndoială, desfăcând mâncarea și am băut vinul; cam acru, dar era roșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Philip Gosse a susținut contrariul), avantajul rezidă în folosirea unei game foarte variate și numeroase de surse documentare : depoziții și consemnări oficiale de la procese (mai numeroase decât la Exquemelin), istorii de folclor mari năresc, ziare care nu pregetau în a comenta, în Anglia și în colonii, figurile celor judecați și condamnările lor (The London Gazette,The Daily Post,The British Journal, Applebee’s Journal, The Boston News Letter). Față de secolul al XVII-lea, la care se referise Exquemelin, secolul al XVIII
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
decât cel de la București. Cred că pot afirma că timp de doi ani de zile n-am pierdut niciun număr, citindu-l pe toate fețele, începând desigur cu cele două articole ale lui Niculae Iorga de pe pagina întâia: unul scurt, comentând un fapt de actualitate și altul ceva mai lung. Discutam mereu cu fratele meu și împărtășeam zilnic revoltele, durerile și speranțele „apostolului”, care, atunci cel puțin erau ale neamului întreg. Dar îndoctrinarea noastră nu se reducea la atât. Din când
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Legației Germane, mi-a spus: „În orice caz fără Sima”. I-am replicat că, după părerea mea, orice greșeli ar fi [259] făcut, tulburările n au izbucnit din vina lui, ci din a generalului Antonescu, încurajat desigur de cercurile germane; comentând atitudinea acestora am pronunțat răspicat cuvântul trădare. S-a făcut roșu la față, ne-am despărțit și mai mult de un an nu am mai fost invitat la conferințele Institutului German... Peste câteva zile s-a repetat vizita matinală a
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]