54,815 matches
-
decolare pentru luptă emis prin radio din Turnul Eiffel, restul fiind surprinse de raid cu aparatele la sol. Până în cele din urmă, doar 80 de avioane au decolat pentru interceptarea formațiile de bombardiere care se apropiau de ținte. Înaintarea formațiunilor germane a fost urmărită îndeaproape de avioanele franceze bimotoare de patrulare Potez 631, dintre care unul a fost doborât în misiune. Germanii aveau să copieze această tactică pentru interceptarea bombardierelor grele americane în timpul campaniei pentru Apărarea Reichului. Aviația de vânătoarea și
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
patrulare Potez 631, dintre care unul a fost doborât în misiune. Germanii aveau să copieze această tactică pentru interceptarea bombardierelor grele americane în timpul campaniei pentru Apărarea Reichului. Aviația de vânătoarea și artileria antiaeriană franceze au reușit să doboare 10 avioane germane, dintre care patru bombardiere. Unul dintre aceste avioane era pilotat de "Geschwaderkommodore" al KG 51, Josef Kammhuber. Comodorul a fost rănit și a fost luat prizonier. Kammhuber avea să fie eliberat din prizonierat după capitularea Franței. El a fgot înlocuit
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
Comandantul grupului de vânătoare 3 ("Jagdfliegerführer 3") "Oberst" Gerd von Massow a fost la rândul lui doborât și luat prizonier. El avea să fie înlocuit la comandă de "Oberst" Werner Junck, până la eliberarea din prizonierat pe 12 iunie 1940. Bombardierele germane au atacat 28 de căi ferate și stații de triaj. În cazul distrugerilor provocate căilor ferate, acestea au fost de mică amploare, rețeaua feroviară funcționând la capacitatea maximă în mai puțin de 24 de ore. Cele mai multe bombardiere au depășit barajul
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
distrugeri mari, iar 15 fabrici au raportat distrugeri minore. În schimb, pierderile de vieți omenești la sol au fost ridicate - francezii au raportat moartea a 254 de oameni și rănirea a altor 652. Francezii au reușit să doboare 10 avioane germane, dintre care 4 bombardiere, însă au raportat doborârea a 16, ceea ce duce la concluzia că ambele tabere și-au exagerat victoriile Germanii au reușit să mai distrugă la sol și 21 de vehicule de tipuri diferite. În ceea ce privește aeroporturile atacate, francezii
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
să mai distrugă la sol și 21 de vehicule de tipuri diferite. În ceea ce privește aeroporturile atacate, francezii le-au pus în funcțiunea în mai puțin de 48 de ore. Deși operațiunea nu și-a atins obiectivele propuse, prima fază a invaziei germane - Operațiunea Galben - a reușit să scoată din luptă cele mai bune unități franceze. Forțele franceze care apărau regiunea Somme erau formate în principal din rezerviști cu o pregătire slabă de luptă și care nu se bucurau de sprijinul artileriei grele
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
luptă cele mai bune unități franceze. Forțele franceze care apărau regiunea Somme erau formate în principal din rezerviști cu o pregătire slabă de luptă și care nu se bucurau de sprijinul artileriei grele, tancurilor sau infanteriei motorizate. Eșecul operațiunii aeriene germane nu a împiedicat până la urmă "Luftwaffe" să obțină superioritatea aeriană la începutul Operațiunii Roșu ("Fall Rot"), așa cum nu a împiedicat "Wehrmachtul" să înfrângă forțele terestre franceze în iunie 1940. Principalul motiv pentru care germanii au cucerit așa de ușor superioritatea
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
Ernst Leopold, al 4-lea Prinț de Leiningen () (9 noiembrie 1830 - 5 aprilie 1904) a fost nobil german. A fost fiul cel mare al lui Karl, Prinț de Leiningen și a contesei Maria Klebelsberg. Tatăl său era fratele vitreg al reginei Victoria a Regatului Unit. Ernst Leopold a întârt în Royal Navy în 1849. EL a accedat la
Ernst Leopold, Prinț de Leiningen () [Corola-website/Science/335924_a_337253]
-
viitorul împărat, pe care a preferat-o reședinței sale oficiale de la Viena. Vastul parc în stil englezesc de 225 ha, cu terase, o grădină de trandafiri și statui, a fost amenajat în aceeași perioadă. El l-a invitat pe împăratul german Wilhelm al II-lea să-i vadă grădină de trandafiri la începutul lui iunie 1914; se presupune că cei doi ar fi discutat politică, eventual despre România, iar unele teorii ale conspirației susțin că atunci s-ar fi planificat un
Castelul Konopiště () [Corola-website/Science/335948_a_337277]
-
fără nici un rezultat. Regele Ștefan Báthory a ordonat apoi un asediu pasiv, iar lupta s-a transformat într-o blocadă. La 1 decembrie, regele a părăsit câmpul de asediu, împreună cu cea mai mare parte a armatei lituaniene, voluntarii și mercenarii germani, maghiari, români și boemi. Comanda forțelor rămase a fost încredințată lui Jan Zamoyski. În același timp, în timpul asediului din 1581, raidurile cavaleriei poloneze au devastat multe regiuni ale Rusiei, ajungând până la fluviul Volga și la lacul Ladoga. Cavaleria a fost
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
o păstrează și în ziua de azi.. Podul a suferit multe avarii în timpul celor două războaie mondiale. În timpul Primului Război Mondial, la 5 august 1915, armata rusă aflată în retragere a aruncat în aer patru deschideri pentru a-i încetini unitățile militare germane care o urmăreau. Podul a fost reconstruit de către germani în grabă din lemn, dar a ars într-un accident petrecut curând după aceea. După război, structura a fost reconstruită de către noul guvern polonez pe parcursul a cinci ani, din 1921 până în
Podul Poniatowski () [Corola-website/Science/335940_a_337269]
-
1926. În timpul Loviturii de stat din Mai podul a fost locul de întâlnire al președintelui Poloniei, Stanisław Wojciechowski, cu liderul loviturii de stat, mareșalul polonez Józef Piłsudski. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial podul a fost distrus de trupele germane în timpul Revoltei din Varșovia, la 13 septembrie 1944. Această demolare a fost mult mai completă: toate deschiderile s-au prăbușit și doar pilele inferioare au rezistat. Primele planuri postbelice ale noului guvern polonez (comunist) prevedeau construcția unei structuri temporare de
Podul Poniatowski () [Corola-website/Science/335940_a_337269]
-
său fiu. La 8 iunie 979, Prințul Ludovic a fost încoronat ca rege junior ("iunior rex") însă acesta nu și-a asumat puterea până la decesul lui Lothar în 986. După aceasta, Lothar a început să se apropie de Sfântul Imperiu German. Episcopii de Reims și Laon, și Casa de Ardennes erau susținătorii acestei apropieri. În iulie 980 Lothar și Otto al II-lea s-au întâlnit la Margut-sur-Chiers la frontiera franco-germană și au încheiat un tratat de pace. Ca parte a
Lothar al Franței () [Corola-website/Science/335941_a_337270]
-
(; în sileziană: "Uopawa", în , în germană sileziană: "Tropp", în , în ) este un oraș din nordul Cehiei, pe râul , situat la nord-vest de Ostrava. Capitală istorică a Sileziei Cehe, Opava se află acum în regiunea Moravia-Silezia și avea o populație de 59.843 de locuitori la 1
Opava () [Corola-website/Science/335976_a_337305]
-
perioada 27 octombrie - 17 decembrie 1820. Potrivit recensământului austriac din 1910, orașul avea 30.762 de locuitori, din care 29.587 locuiau permanent aici. În ceea ce privește limba maternă, recensământul a arătat că 27.240 de persoane (92%) erau vorbitori de limba germană, 2.039 persoane (6,9%) erau vorbitori de limba cehă și 274 persoane (0.9%) erau vorbitori de limba poloneză. Evreilor nu li s-a permis să se declare ca vorbitori de idiș, iar cei mai mulți dintre ei au declarat astfel
Opava () [Corola-website/Science/335976_a_337305]
-
6,9%) erau vorbitori de limba cehă și 274 persoane (0.9%) erau vorbitori de limba poloneză. Evreilor nu li s-a permis să se declare ca vorbitori de idiș, iar cei mai mulți dintre ei au declarat astfel că vorbesc limba germană. Principalul grup religios erau romano-catolicii cu 28.379 persoane(92.2%), urmat de protestanți cu 1.155 persoane (3,7%) și evrei cu 1.112 persoane (3.6%). După înfrângerea Austro-Ungariei în Primul Război Mondial, Troppau a devenit parte a
Opava () [Corola-website/Science/335976_a_337305]
-
parte a Germaniei Naziste, în conformitate cu Acordul de la München. Cu o zi înainte de anexarea Sudeților de către Germania în 1938, orașul s-a separat de okres și a devenit propriul său Stadtkreis. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, întreaga populație germană din Opava a fost expulzată cu forța în 1945-1946, în baza termenilor prevăzuți în decretele Beneš; orașul a fost repopulat cu cehii. O mare parte a populației expulzate s-a stabilit în Bamberg, Germania. În timp ce Ducatul de Opava a încetat
Opava () [Corola-website/Science/335976_a_337305]
-
Sileziană (Opava). Orașul face parte dintr-o zonă industrială aglomerată, împreună cu Ostrava, și produce echipamente minier. Opava decernează, de asemenea, propriul său premiu cultural. Teatrul Silezian din Opava a fost fondat în anul 1805. Piesele au fost jucate în limba germană până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Orașul Opava este înfrățit cu:
Opava () [Corola-website/Science/335976_a_337305]
-
al ocupației naziste a Cehoslovaciei. Mai multe mii de patrioți cehi au suferit în Špilberk la acea vreme, unii dintre ei fiind condamnați la moarte. Pentru majoritatea lor, Špilberk a fost doar o oprire în drumul lor către alte închisori germane și lagăre de concentrare naziste. În perioada 1939-1941, Armata Germană și Gestapo-ul au organizat o amplă reconstrucție a cetății Špilberk, în scopul de a o transforma într-o cazarmă model în spiritul istoricismului romantic atât de iubit de ideologii
Castelul Špilberk () [Corola-website/Science/335963_a_337292]
-
cehi au suferit în Špilberk la acea vreme, unii dintre ei fiind condamnați la moarte. Pentru majoritatea lor, Špilberk a fost doar o oprire în drumul lor către alte închisori germane și lagăre de concentrare naziste. În perioada 1939-1941, Armata Germană și Gestapo-ul au organizat o amplă reconstrucție a cetății Špilberk, în scopul de a o transforma într-o cazarmă model în spiritul istoricismului romantic atât de iubit de ideologii celui de-al Treilea Reich. Armata Cehoslovacă a părăsit castelul
Castelul Špilberk () [Corola-website/Science/335963_a_337292]
-
11 noiembrie - 2/15 noiembrie 1916 și a avut ca rezultat străpungerea apărării forțelor române și forțarea Munților Carpați de către trupele Puterilor Centrale, prin trecătorile Surduc și Vâlcan, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane. Bătălia s-a desfășurat la aproape două săptămâni de la Prima bătălie de pe Valea Jiului, încheiată cu victoria forțelor române. În urma analizei efectuate după această bătălie, comandamentul forțelor germane a ajuns la concluzia că cel mai potrivit loc pentru forțarea Munților Carpați
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
Vâlcan, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane. Bătălia s-a desfășurat la aproape două săptămâni de la Prima bătălie de pe Valea Jiului, încheiată cu victoria forțelor române. În urma analizei efectuate după această bătălie, comandamentul forțelor germane a ajuns la concluzia că cel mai potrivit loc pentru forțarea Munților Carpați era tot Valea Jiului, având în vedere caracteristicile terenului și deficiențele dispozitivului de luptă al forțelor române, aflate într-un număr mic, dispuse pe un front de peste 30
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
având în vedere caracteristicile terenului și deficiențele dispozitivului de luptă al forțelor române, aflate într-un număr mic, dispuse pe un front de peste 30 de km., în detașamente izolate, care nu se puteau susține reciproc. Spre deosebire de prima bătălie, unde comandamentul german a mizat pe surprindere, de această dată decide ca străpungerea apărării să se facă printr-un atac frontal masiv, urmat de o învăluire strategică realizată de un corp de cavalerie special constituit pentru această misiune. Forțele destinate erau de cinci
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
de infanterie - Divizia 1 Infanterire - și șaptesprezece baterii de artilerie, fără cavalerie. Bătălia a început la 29 octombrie/11 noiembrie și a durat cinci zile, timp în care forțele române sau retras apărându-se pe aliniamente succesive sub presiunea forțelor germane, mult superioare ca număr, armament și tehnică de luptă. La 2/15 noiembrie 1916 frontul român a fost străpuns, forțele germane ocupând orașul Târgu Jiu. Pierderea bătăliei a avut un impact strategic major asupra frontului românesc, permițând forțelor germane să
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
a durat cinci zile, timp în care forțele române sau retras apărându-se pe aliniamente succesive sub presiunea forțelor germane, mult superioare ca număr, armament și tehnică de luptă. La 2/15 noiembrie 1916 frontul român a fost străpuns, forțele germane ocupând orașul Târgu Jiu. Pierderea bătăliei a avut un impact strategic major asupra frontului românesc, permițând forțelor germane să debușeze în Câmpia Română, fapt care va duce în mai puțin de două luni la ocuparea întregului teritoriu al Munteniei șu
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
forțelor germane, mult superioare ca număr, armament și tehnică de luptă. La 2/15 noiembrie 1916 frontul român a fost străpuns, forțele germane ocupând orașul Târgu Jiu. Pierderea bătăliei a avut un impact strategic major asupra frontului românesc, permițând forțelor germane să debușeze în Câmpia Română, fapt care va duce în mai puțin de două luni la ocuparea întregului teritoriu al Munteniei șu Dobrogei. Bătălia de pe Valea Jiului a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]