54,793 matches
-
trup. Dar oricât ar iubi el trupul ei (tandrețea cu care îl descrie e dovada), îl copleșește în final disperarea că nu se poate contopi cu ea total și până la capăt. Trupul e distanța dintre el și iubire. Poezia de dragoste a lui Szirtes este meta-exisetențială și totuși atât de omenească... * * * George Szirtes, a cărui sensibilitate freamătă sub povara iubirii chinuitoare, în același timp fizice și metafizice, e bântuit și de sentimentul că nu are acasă. Poetul a fost adus din
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Cockney, care găseau sacrul și simbolicul în chiar locul lor de existență. Mă gândesc la Blake și Dickens și Turner. Dar cred că îi putem adăuga pe Woolf, Eliot și Joyce, ca însoțitori onorifici. LV. Virginia Woolf a decretat că dragostea nu mai e o temă pentru roman. Cei care au pus în practică teoria ei sunt de fapt autorii Desperado. Romanul tău este o comuniune cu inexprimabilul. Ce vorbe ar exprima mai bine tema ta esențială, obsesia majoră? PA. Obsesia
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îmi ia doi, trei ani de muncă; un roman polițist era gata în două, trei săptămâni. Cam acesta e gradul de importanță pe care îl acord romanului polițist. LV. Printre altele, ai afirmat odată că te-ai făcut scriitor "din dragoste de cuvânt" și "din ură față de activitatea cu ore fixe". Iubești cuvântul dar nu-l slujești. Vrei comunicare cu cititorii dar îi reduci la tăcere. Îți dorești semnale de la lectori? Te interesează ce cred despre tine criticii și cititorii? Îți
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
LV. Te-a înțeles critica literară? AB. Uneori chiar îi sunt recunoscător pentru tenacitatea și puterea de analiză a unora dintre critici, dar m-aș bucura dacă mi-ar înțelege mai bine intenția generală: critica socială, intenția poeziei mele de dragoste, tipul meu de umor și ironie. Nu spun că le fac pe toate bine, dar tare m-aș bucura dacă ar înțelege criticii mai bine ce urmăresc. LV. Când faci poezie, contează starea de spirit ori lucrul sistematic? AB. Lucrul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
reciti am redevenit la fel de demodat cum eram înainte să-l imaginez. LV. Punctul de pornire al intensității în romanele tale este fie moartea, fie letargia dinaintea ei. Finalul romanelor, pe de altă parte, e o izbândă, o stare de exaltare. Dragostea de viață e mai puternică decât culorile și imaginile mohorâte de care te folosești. Ai descris în fond cum piere moartea. Te consideri un autor utopic sau distopic? AG. Nu judec în niciun fel, nici pe mine însumi, nici romanele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de debut, mai încolo. Era mai declarat "vizionară" și absorbise influențe din Blake, Rimbaud, începea să-l absoarbă și pe Eliot. Poemele nu erau distopice: tindeau mai degrabă către spectaculos. Din cadavre se rostogoleau diamante, și cam așa. Poemele de dragoste (pe care le-am scris de la bun început) erau, probabil, extrem de senzuale, dar, conform remarcii tale, și foarte tandre. Nu era vorba chiar de convenția poeziei creștine din literatura engleză, iar celelalte nișe unde s-ar fi putut refugia tradiția
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
distopia clădită cu bună știință. Ca presimțire rea, distopia e mult mai puternică și mai credibilă. LV. Poezia ta e și sfioasă și îndrăzneață. E iubirea o temă importantă pentru tine? Crezi că orice poet trebuie să scrie poezie de dragoste la un moment dat, ori e cazul să scoatem iubirea din poezie? Ca orice Desperado care se respectă, nu faci o obsesie din iubire. În același timp, o tai în așchii și o înfigi în fiecre vers pe rând. Ești
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
proceduri expresive șoptite, clamate, gesticulate, invocând forțe văzute și nevăzute, pentru sporirea rolului său și tonifierea spirituală a pacientului, care devine participant la propria vindecare. Ieșirea omului din preistorie a deschis perspectiva conștiinței de altul, a actului caritabil, altruismului, a dragostei de semeni, făcând loc precauției și unui început de asistență preventivă. în acest orizont distingem primii pași ai Istoriei Medicinei, complex fascinant prin natura sa multiși interdisciplinară. Conținutul ei avizează intuiția și observarea, aprofundează și lărgește comprehensiunea, întreține autoperfecționarea, animă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
viața prin starea de sănătate a semenilor este mai mult decât o problemă de etică profesională. A reflecta, înainte de a diagnostica sau prescrie un tratament este lege și nimeni nu o poate eluda. Iată de ce, înainte de orice, medicina este filosofie, dragoste de înțelepciune și responsabilitate, reclamate de redarea sănătății pacientului, de viața lui. Unificarea gândirii dinamice, creative, profunde este imperativ acceptată ca o stare de conștiință medicală, în afara căreia nimeni nu se poate recomanda medic. Profesia de medic este Statuia lui
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
arhetipal, al medicinei. A gândi analitic și sintetic, profund și adecvat fiecare caz, înainte de a acționa curativ, a lupta cu orgoliul și a accepta sau favoriza schimbul de opinii, cooperarea cu colegii și discipolii, sunt ipostaze ale sofiei și ale dragostei față de sofie și om, parametri care atestă competența și totodată performanța, creativitatea medicală. Nu trebuie confundat atributul din sintagma „Medicina - filosofie...“ cu filosofia medicinei, care constă în interpretarea actelor, atitudinilor, ideilor, perspectivelor, problematicii medicale. Această metamedicină operează, clarificând din exterior
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de noi soluții medicale, umanizează profesia, asemenea emoției estetice, prin aportul esențial la refacerea și păstrarea armoniei funcționale a organismului uman. Pe de altă parte, trăsăturile definitorii ale intuiției medicale se regăsesc nuanțat în filosofia artei și în arta propriu-zisă: dragostea de om, pasiunea creării, gândirea dinamică, reflexiunea, conexiunile: sensibilitate afectivitate, inteligență conștiință, contemplare - experiment, revelație - experiență. Medicina și arta sunt 11 viață, ipostaza umană edificată estetic și etic. Vibrarea emoțională a reușitei medicale e similară celei artistice și filosofice din
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
din Java, și sinantropul din peștera ȘUKU-TIEN, nu departe de Pekin, de la omul de Neanderthal, de Grimaldi și Cro-Magnon la omul de acum 5.000 de ani și până astăzi, ființa umană și-a afirmat și afirmă scânteierea sa creatoare, dragostea sa de viață. în apărarea ei, omul paleoliticului din epoci imemoriale, adică al sutelor de milioane de ani și până pe la 12.000 de ani î.Chr., a fost succesiv cioplitor în piatră, vânător și culegător, apoi șlefuitor, uneltitor în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de bucurie supremă este treaptă spre sfințenie, spre raiul armoniei din care omul a căzut și a cărui nostalgie o resimte. Dacă bucuriile oferă împăcare, satisfacție în această lume, în care ele rămân, cu fericirea trecem dincolo, căci ea e dragostea din triada Sf. Apostol Pavel (credința, speranța și dragostea - Corinteni I-13). La această fericire de aici și de dincolo, s-a gândit și Hippocrat și pentru ca ea să nu fie împiedicată, compromisă, el n-a ezitat să fie prevenitor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
armoniei din care omul a căzut și a cărui nostalgie o resimte. Dacă bucuriile oferă împăcare, satisfacție în această lume, în care ele rămân, cu fericirea trecem dincolo, căci ea e dragostea din triada Sf. Apostol Pavel (credința, speranța și dragostea - Corinteni I-13). La această fericire de aici și de dincolo, s-a gândit și Hippocrat și pentru ca ea să nu fie împiedicată, compromisă, el n-a ezitat să fie prevenitor ca un adevărat și necruțător părinte: METODOLOGIA HIPPOCRATICĂ Considerând
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
partea ei de încurajare și grija pentru viața de aici și de dincolo, medicina trebuie să fructifice darurile pe care zeii le-au pus în resursele umane de a se salva și operând limpeziri metodologice, să acționeze pragmatic, ajungând, prin dragostea de semeni, la aceeași finalitate: salvarea lor. Cunoscând boala trebuie să cunoști foarte bine și bolnavul. Investigarea cazului vizează deopotrivă antecedentele, circumstanțele producerii maladiei, ca natura să poată fi ajutată în eforturile sale reparatorii. științei observației i se adaugă arta
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
lăsat în istoria comparată a popoarelor europene, urme și semne de întrebare între care unele se înscriu istoriei medicinei. Grija lor pentru sănătate nu era elitistă, privilegiată ci, avea caracter de masă și preventiv: hrană, mișcare, curățenie. Farmacologia etruscă și dragostea lor pentru medicină, respectiv pentru omul sănătos, a reținut atenția vecinilor mai apropiați și mai îndepărtați. Theophraste, în Istoria plantelor relevă referirile lui Eschil, în Elegii, la pasiunea lor pentru medicina practică și farmacologia naturistă. Istoricii medicinei remarcă și înclinațiile
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
morala. În acest context apare creștinismul. în anul 1 al unei noi ere, la confluența dintre continente, popoare, mentalități, apare Iisus Christos, Mesia (trimisul) proorocit de înțelepți cu sute de ani mai înainte. Iisus Christos a convins prin exemplu, prin dragostea pentru oameni. Ilustrarea faptică a cuvântului său a creat discipoli, simpatizanți, a izgonit îndoieli, a creat procese de conștiință convertite în adepți. Întoarcerea spre semeni pe care a preconizat-o creștinismul înseamnă întoarcere spre Dumnezeu. Voința personală conectată la voința
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
voința divină este salvatoare. Medicii l-au simțit aproape pe Christos, deoarece el a alinat, a vindecat și a lăsat lumii o nouă religie și știință, filosofie și etică, dogmă și acțiune, sacrificiu și renaștere, terapie și vindecare. Soluția salvării: dragostea creștină. Creștinismul aduce umanism și armonie. în acest fel cultura și civilizația intră pe un nou făgaș. Cel mai mare filosof al lumii romane Seneca era uimit de înțelepciunea și deschiderea spre lume a Epistolelor Sf. Apostol Pavel cu care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Grecia, Macedonia și în Imperiul Roman. Oameni din toate straturile sociale și-au abandonat zeii, fiind atrași de creștinism. în ciuda sutelor de mii de martiri, îndeosebi în primele trei secole ale noii ere, creștinismul s-a eternizat în lume prin dragostea de armonie, de adevăr și dreptate. SE APROPIE EVUL MEDIU Evul mediu este perioada de mijloc, cuprinsă între antichitate și renaștere, de aproximativ un mileniu, în care dieta spirituală reorientează omenirea spre cunoașterea prin valorile creștine, prin înfrățirea dintre oameni
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Apostolul-medic Luca. BIZANȚUL CREȘTIN - BIZANȚUL MEDICAL Când, în anul 312, împăratul Constantin cel Mare a dat Edictul de libertate creștinismului, Imperiul Bizantin era deja plin de credincioși. Exemplul creștinilor, prin noua învățătură, schimba mentalități și deschidea altă perspectivă destinului uman. Dragostea de om adusă de Iisus în lume, sporea conștiința de altul și obliga la conștiința de sine. însuși împăratul Constantin și împărăteasa Elena îndemnau la milostenie, la acte de întrajutorare, cum îndemnase și Sf. Evanghelist Luca. În Constantinopol, Noua Romă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
o orientare nouă în măsură să lumineze în efortul omului de a se regăsi prin sănătatea integrală a ființei sale. Or, creștinismul venea cu direcția, metodologia și finalitatea, în termenii Epistolei către Corinteni a Sf. Apostol Pavel: Credința, Speranța și Dragostea. Aceasta din urmă urma să facă faima medicinii medievale prin asistența sanitară caritabilă, prin crearea în Bizanțul Creștin, de spitale (pentru prima dată în lume!), de infirmerii, farmacii, orfelinate, cămine pentru bătrâni, hanuri pentru călătorii săraci, cantine pentru bolnavi, ospătării
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
din Sidon „îngrijitorul de trup“ al episcopului Vasile al Anciorei, era considerat „savant în arta medicală“; episcopul Theodor din Laodiceea poseda „știința de a tămădui trupul“. Unii medici sfinți sunt imortalizați pe icoane cu instrumentele medicale în mână și lumina dragostei creștine pe față. înfăptuirile lor i au făcut pe păgâni să vină la creștinism, căci în epidemii medicii lor se dovedeau ineficienți. În Bizanț concepțiile înaintașilor Hippocrat, Galen și toate marile nume ale Antichității renășteau, datorită preluării acestora de către călugării
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
face inserări și analogii culturale, facilitând înțelegerea și stimulând studiul. Se afirmă că de la Jurământul lui Hippocrat nimeni nu a mai scris o asemenea Rugăciune Medicală ca cea a lui Maïmonide. Cerându-i lui Dumnezeu să-i umple inima de dragoste pentru artă și oameni, adică pentru medicină și pacienți, să-l țină sănătos, el face elogiul studiului, al cercetării, al sănătății, și se roagă să fie îndepărtați impostorii din preajma bolnavilor, a sfaturilor vizitatorilor, și de la el să îndepărteze orgoliul atotștiutorului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
nouă nu înseamnă neapărat a o nega pe cea anterioară. Sf. Toma d’Aquino nu opune lumea transcedentală celei naturale ci le reconciliază în perspectiva desăvârșirii lor. Acest efort nu duce la pierderea conștiinței individuale ci la salvarea ei, prin dragostea față de semeni, față de om, ceea ce deschide cadrul curentului „umanist“ al Renașterii. Dogmatismul creștin, nu reduce posibilitățile omului de perfecționare, ci le multiplică. Filosofia Renașterii cu toată tendința ei spre originalitate nu a putut renunța la arhitectura gândirii medievale. Spiritul analitico-sintetic
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
dedică activ studiilor și cercetărilor medicale. Savantul ascet, ros de aceeași necruțătoare ftizie ca și Bichat și Bayle, nu cunoaște odihna. Experiența studiilor medicale de la Nantes se continuă la Hôtel Dieu, în Paris. Spirit complex și profund nu-și neglijează dragostea și pentru literatură, arte, filologie, științe, publică de student, la Journal de médicine chirurgie et pharmacie și frecventează numeroase spitale, urmărește cazuri, notează și verifică observații, satisface cu prisosință sarcinile și funcțiile ce i se încredințează, este iubit de bolnavi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]