54,815 matches
-
de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
1 română, comandată după moartea generalului Ioan Dragalina de către generalul Paraschiv Vasilescu, a trecut la punerea în aplicare măsurilor din planul de reorganizare ordonat de Marele Cartier General, încă de la 9 octombrie, dar care trebuiseră să fie amânate de intervenția germană. Divizia 11 Infanterie a fost scoasă de pe front și redislocată pentru refacerea capacității de luptă, în zona Pitești. Sectorul ocupat de aceasta a fost preluat de unități ale Diviziei 1 Infanterie. La 16/29 octombrie 1916, în chiar ziua în
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
de cavalerie și 3 baterii de artilerie, era dispusă la Filiași, cu un detașament la Baia de Aramă. Dispozitivul de luptă al Diviziei 1 Infanterie a fost inspectat la data de 27 octombrie/9 noiembrie 1916 - cu o zi înainte de declanșarea ofensivei germane - de către șeful proaspăt sositei Misiuni Militare Franceze, generalul Henri Berthelot. Acesta aprecia organizarea ca fiind deficitară, în sensul în care dacă ieșirea din defileu era bine supravegheată și apărată, dispozitivul de luptă din estul și vestul defileului ar fi putut
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
defileu era bine supravegheată și apărată, dispozitivul de luptă din estul și vestul defileului ar fi putut fi mai bine organizat , recomandând realizarea acoperirii corespunzătoare a distanțelor mari existente între cele trei centre de rezistență. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase o grupare de forțe pusă sub comanda Comandamentului General LIV Rezervă, comandant de generalul Viktor Kühne. Gruparea era compusă din compusă din patru divizii de infanterie - Divizia 11 Infanterie Bavareză, Diviziile 301, 41 și 109 Infanterie germane - și un
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
românești, comandamentul german destinase o grupare de forțe pusă sub comanda Comandamentului General LIV Rezervă, comandant de generalul Viktor Kühne. Gruparea era compusă din compusă din patru divizii de infanterie - Divizia 11 Infanterie Bavareză, Diviziile 301, 41 și 109 Infanterie germane - și un corp de cavalerie, sub comanda generalului Eberhard von Schmettow, format din Diviziile 6 și 7 Cavalerie germane și un detașament de patru automobile blindate, precum și 45 de baterii de artilerie. Rezerva grupului era formată din Divizia 115 Infanterie
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
Kühne. Gruparea era compusă din compusă din patru divizii de infanterie - Divizia 11 Infanterie Bavareză, Diviziile 301, 41 și 109 Infanterie germane - și un corp de cavalerie, sub comanda generalului Eberhard von Schmettow, format din Diviziile 6 și 7 Cavalerie germane și un detașament de patru automobile blindate, precum și 45 de baterii de artilerie. Rezerva grupului era formată din Divizia 115 Infanterie germană și o brigadă de cicliști. Efectivele aflate sub comanda generalului Kühne numărau 60.000 de oameni și 3o
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
și un corp de cavalerie, sub comanda generalului Eberhard von Schmettow, format din Diviziile 6 și 7 Cavalerie germane și un detașament de patru automobile blindate, precum și 45 de baterii de artilerie. Rezerva grupului era formată din Divizia 115 Infanterie germană și o brigadă de cicliști. Efectivele aflate sub comanda generalului Kühne numărau 60.000 de oameni și 3o.ooo de cai. Raportul de forțe era unul net dfavorabil părții române: La data 28 octombrie/10 noiembrie 1916, forțele aflate sub
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
de forțe era unul net dfavorabil părții române: La data 28 octombrie/10 noiembrie 1916, forțele aflate sub comanda Comandamentului General LIV Rezervă, care aveau misiunea de a forța Valea Jiului erau grupate astfel:<br>- în linia I: Divizia 41 Infanterie germană la vest de Jiu și Divizia 109 Infanterie germană la est de Jiu; <br>- în linia II: Divizia 11 Infanterie bavareză, în spatele Diviziei 41 Infanterie și Divizia 301 Infanterie rezervă, în spatele Diviziei 109 Infanterie; <br>- Corpul de Cavalerie, masat pe
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
data 28 octombrie/10 noiembrie 1916, forțele aflate sub comanda Comandamentului General LIV Rezervă, care aveau misiunea de a forța Valea Jiului erau grupate astfel:<br>- în linia I: Divizia 41 Infanterie germană la vest de Jiu și Divizia 109 Infanterie germană la est de Jiu; <br>- în linia II: Divizia 11 Infanterie bavareză, în spatele Diviziei 41 Infanterie și Divizia 301 Infanterie rezervă, în spatele Diviziei 109 Infanterie; <br>- Corpul de Cavalerie, masat pe Dealul Arcanului;<br>- rezerva: Divizia 115 Infanterie, în curs
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
a putea suporta artileria grea - tractată cu cu autotractoare, automobilele blindate și camioanele. Au fost stabilite depozite înaintate de muniții și alimente, iar trupele au fost prevăzute cu îmbrăcăminte și echipament de munte. Șoseaua din defileul Jiului, controlată de forțele germane până la mijlocul distanței dintre Lainici și Bumbești, împreună cu calea ferată ferată ăngustă (de tip "Decauville"), instalată din timpul neutralității pentru a înlesni transportul de grâne, au fost destinate pentru transportul artileriei grele și ușoare, precum și a unei părți din trupe
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
de fier, după un regulament special. La cea mai mica abatere, pedeapsa urma cu severitate; când o căruță ieșea din coloana de marș, eră fără milă aruncată în râu." La 28 octombrie/10 noiembrie 1916, în preziua declanșării ofensivei, forțele germane au executat o câteva acțiuni de luptă locale, în anumite sectoare ale frontului, în vedere ocupării punctelor dominante din stânga văii Jiului. Deși trupele române au opus o rezistență dârză, forțele germane au reușit să ocupe înălțimile Muncelul, Molidvișul și Urma
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
octombrie/10 noiembrie 1916, în preziua declanșării ofensivei, forțele germane au executat o câteva acțiuni de luptă locale, în anumite sectoare ale frontului, în vedere ocupării punctelor dominante din stânga văii Jiului. Deși trupele române au opus o rezistență dârză, forțele germane au reușit să ocupe înălțimile Muncelul, Molidvișul și Urma Boului, asigurându-și astfel siguranța de flanc. Ofensiva germană a fost declanșată la 29 octombrie/11 noiembrie 1916 printr-o puternică pregătire de artilerie, la care au participat peste 250 de
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
în anumite sectoare ale frontului, în vedere ocupării punctelor dominante din stânga văii Jiului. Deși trupele române au opus o rezistență dârză, forțele germane au reușit să ocupe înălțimile Muncelul, Molidvișul și Urma Boului, asigurându-și astfel siguranța de flanc. Ofensiva germană a fost declanșată la 29 octombrie/11 noiembrie 1916 printr-o puternică pregătire de artilerie, la care au participat peste 250 de tunuri, de toate calibrele. Sub protecția artileriei, au fost introduse în lută cele patru divizii de infanterie germane
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
germană a fost declanșată la 29 octombrie/11 noiembrie 1916 printr-o puternică pregătire de artilerie, la care au participat peste 250 de tunuri, de toate calibrele. Sub protecția artileriei, au fost introduse în lută cele patru divizii de infanterie germane, direcția principală de atac fiind șoseaua din defileul Jiului, spre deosebire de cea din prima bătălie de pe Valea Jiului, când atacul fusese centrat pe șoseaua Buliga, din Vâlcan. Frontul atacului era de 30 de kilometri, de la Dealul Molidvișului - la est - până la vest de
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
spre deosebire de cea din prima bătălie de pe Valea Jiului, când atacul fusese centrat pe șoseaua Buliga, din Vâlcan. Frontul atacului era de 30 de kilometri, de la Dealul Molidvișului - la est - până la vest de Pasul Vâlcan, fiind ocupat de forțele Diviziei 41 Infanterie germană - în sectorul vest Pasul Vâlcan-Valea Jiului și Divizia 109 Infanterie germană - în sectorul Valea Jiului-Dealul Molidviș. Până la sfârșitul primei zile de luptă Divizia 41 Infanterie ajunge pe aliniamentul Dealul Leșului-Vălari-Schela-nord - Birnici, iar Divizia 109 Infanterie ajunge pe aliniamentul Postaia-Urma Boului-Molidviș
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
pe șoseaua Buliga, din Vâlcan. Frontul atacului era de 30 de kilometri, de la Dealul Molidvișului - la est - până la vest de Pasul Vâlcan, fiind ocupat de forțele Diviziei 41 Infanterie germană - în sectorul vest Pasul Vâlcan-Valea Jiului și Divizia 109 Infanterie germană - în sectorul Valea Jiului-Dealul Molidviș. Până la sfârșitul primei zile de luptă Divizia 41 Infanterie ajunge pe aliniamentul Dealul Leșului-Vălari-Schela-nord - Birnici, iar Divizia 109 Infanterie ajunge pe aliniamentul Postaia-Urma Boului-Molidviș. În aceste condiții, comandamentul german renunță la introducerea în front a
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
Vâlcan-Valea Jiului și Divizia 109 Infanterie germană - în sectorul Valea Jiului-Dealul Molidviș. Până la sfârșitul primei zile de luptă Divizia 41 Infanterie ajunge pe aliniamentul Dealul Leșului-Vălari-Schela-nord - Birnici, iar Divizia 109 Infanterie ajunge pe aliniamentul Postaia-Urma Boului-Molidviș. În aceste condiții, comandamentul german renunță la introducerea în front a celorlalte două divizii - Divizia 11 Infanterie bavareză și Divizia 301 Infanterie rezervă - direcționându-le prin marș spre sud, pe căile de comunicații din defileu. Cu tot raportul de forțe net superior, înaintarea forțelor germane în
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
comandamentul german renunță la introducerea în front a celorlalte două divizii - Divizia 11 Infanterie bavareză și Divizia 301 Infanterie rezervă - direcționându-le prin marș spre sud, pe căile de comunicații din defileu. Cu tot raportul de forțe net superior, înaintarea forțelor germane în prima zi a fost relativ mică, resistența forțelor române ofiind mai mare decât se aștepta. Astfel, la aripa dreapta a Diviziei 41 Infanterie, Batalionul Alpin (Wurtemberg), a reușit abia după o zi de luptă continuă să ocupe Dealul Leșului
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
de dealul Postaia. Divizia 301 a ajuns cu capul coloanei de marș la est de Postoaia iar Divizia 11 la sud-vest de ieșirea din defileu. După pierderea Bumbeștilor,trupele "Detașamentului Jiu" sau retras pe aliniamentul Vălari-Rugi-Sâmbotin-Bârcaciu, aliniament în fața căruia forțele germane au ajuns la 31 octombrie/13 noiembrie 1916. Amenințat permanent de pericolul întoarcerii flancului său drept, Detașamentul Jiu a încercat o ultimă rezistență pe acest aliniament. Luptele au fost înverșunate. Cele două companii care apărau satul Vălari au contraatacat forțele
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
acest aliniament. Luptele au fost înverșunate. Cele două companii care apărau satul Vălari au contraatacat forțele superioare inamice de trei ori în acea zi, fiind silite să părăsească pozițiile doar în urma unui bombardament puternic de artilerie. Pentru cucerirea Sâmbotinului, forțele germane au fost nevoite să dea șapte atacuri consecutive. Nu se poate tăgădui că infanteria română luptă cu vitejie; fără îndoială că ea se arată îndrăzneață și dibace în apărarea pozițiilor ei din munte, bine organizate; desigur că ea atacă cu
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
rezistență, la 1/14 noiembrie 1916, pe aliniamentul Turcinești-Curțișoara, cu scopul de a acoperi concentrarea forțelor române, la sud de Târgu Jiu. În seara zilei de 1/14 noiembrie 1916 apărarea forțelor române este ruptă, iar a doua zi forțele germane ocupă orașul Târgu Jiu. Generalul Falkenhayn recunoștea și el meritele forțelor române, dar și situația grea în care acestea se găseau, arătând că "Inamicul s-a bătut pretutindeni cu vitejie, a încercat să execute și contra-atacuri, era însă acum în
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
a primit misiunea de a precede acțiunea unităților de infanterie, prin deplasarea în direcția Filiași-Strehaia-Craiova. Ca misiuni secundară, Corpul de Cavalerie trebuia să taie legăturile cu țara din spatele "Detașamentului Cerna", precum și să curețe terenul, înlesnind operațiile diviziilor de infanterie. Comandamentul german, nu mai prevedea la acel moment nici o rezistență serioasă a forțelor române, la vest de Olt. La 2/15 noiembrie 1916 trupele Detașamentului Jiu s-au oprit la sud de Târgu Jiu, între Jiu și Gilort, pe aliniamentul Cârbești-Dănești-Copăcioasa, unde
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
s-au oprit la sud de Târgu Jiu, între Jiu și Gilort, pe aliniamentul Cârbești-Dănești-Copăcioasa, unde au început organizarea unei noi poziții defensive. Imediat după pierderea celei de-a doua bătălii de pe Valea Jiului comandamentul român a încercat limitarea pătrunderii forțelor germane și eventual respingerea lor înapoi în munți, prin acțiunile din cadrul Bătăliei de la Târgu Jiu, desfășurată în perioada 3/16-4/17 noiembrie 1916. Cu această bătălie se încheie cea de-a treia operație strategică de pe frontul românesc - Operația de apărare a
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
în 1896. Relicva a fost naționalizată și dusă în 1928 la Minsk, apoi, în 1929, la Moghilău, și închisă într-o cutie de valori de la sediul regional al Partidului Comunist. Crucea a dispărut în timpul ocupației rapide a Belarusului de către armatele germane (iunie-iulie 1941). Nu există relatări de încredere care să precizeze ce s-a întâmplat cu crucea în 1941. Există cel puțin trei versiuni diferite (altele decât distrugerea ei în urma unui incendiu sau a unui jaf): În anul 1997, Nikolai Kuzmici
Crucea Sfintei Eufrosina () [Corola-website/Science/335968_a_337297]