65,481 matches
-
știi deja?!... Maria... la Londra, când am ajuns, nu auzeam pe nimeni vorbind engleză britanică. Cu un ochi deschis și cu celălalt somn întrebam sceptic „Londra?“... ... Pune-ți centura de siguranță, ia-ți porția de hartă și lasă-ți idolii acasă. Asta-i rețeta, dar nu-ți uita flașneta: 1. Cu statuia dansatoare din transferul întârziat și cu Fashion Street-ul din pasajul budapestian, se iau low-cost flights și long-term nights. Se continuă cu hibernarea glacială și cafeaua transcontinentală... ... la Londra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Indivizii și individele închise în casa respectivă sunt, prin tot ceea ce fac și prin comportamentul afișat, surse nelimitate de umor pentru orice scenarist de sitcom. Este fascinant să vezi cum zece-cinșpe oameni care, probabil, nu prea au ce face pe-acasă, acceptă să semneze un contract cu o televiziune, care să-i filmeze în cele mai intime momente. E la fel de uluitor cum aceștia vin acolo nu neapărat pentru a-și găsi aleasa sau alesul, cum ne putem da seama lesne din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
a și făcut să-mi rememorez cronologia curselor mele cu taxiul, s-a suprapus cu noaptea zilei celor ce muncesc: 1 spre 2 mai anul curent. Pe la 2 dimineața, luând un taxi din centru cu gândul firesc de a ajunge acasă, nu m-am uitat cu atenție la chipul șoferului. După un minut, am realizat că era o femeie. Dar o femeie înspăimântătoare, abia având loc între scaun și volan și care, când a întors capul spre mine și mi-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
în Alien, ar fi putut ieși oricând o limbă aptă să mă înfășoare și să mă ducă încet spre dinții sticloși. Mă gândeam nu dacă, ci unde mă va omorî; și cât sânge va stoarce din mine. Când am ajuns acasă, am ieșit din taxi și am tras ușa blocului după mine, mi-am dat seama de ce mă lăsase totuși în viață. Ca să vă pot istorisi toate acestea. SECRETUL ADRIANEI Adriana BABEȚI Muzici pe Bega Vineri, 9 mai 2008, de Ziua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
mărturie suplimentară a succesului internațional al școlii de canto românești. Simplu meloman, amator de operă și trăind la Praga, l-am ascultat cu un interes multiplu. Un gând iconoclast mă îndeamnă să le amintesc celor responsabili cu destinele culturii românești acasă și prin lume că nu numai Mihai Viteazu a trecut pe la Praga și că plăcile memoriale pe o clădire nu înlocuiesc, în contemporaneitate, scena și respectul pe care le merită unii din artiștii trăind în diasporă. Iar dacă în ultimul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
ați și venit la concert, atunci rubrica nu e pentru dumneavoastră (pentru că știți dinainte cam ce o să scriu). Dacă însă știați de ei și n-ați mers să-i vedeți, atunci cu greu vi se poate ierta asemenea nechibzuință. Ascultată acasă, muzica lor, combinație sofisticată de genuri, e bună pentru după-amieze însorite de sâmbătă, când viața pare o nesfârșită leneveală, iar contururile lumii se reduc, reconfortant, la cele ale camerei cu draperiile trase („I blame it on the sun, the smell
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
o zi se înșală și e descoperit într-o casă elegantă de către tânăra stăpână. Se plac oarecum, dar nu-și vorbesc. Ea are un ochi vânăt și multe mesaje pe telefonul fix de la un bărbat supărat, soțul. După ce supăratul vine acasă și-și umflă mușchii în fața femeii, iar vagabondul îl pune la punct cu niște mingi de golf plasate în piept, cei doi - femeia și vagabondul - o iau din loc și colindă cuiburile altora. M-am uitat la primele 10 minute
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
o citea fermierul pe chipurile din fața lui; chipuri politicoase, care se răsuceau ba într-o parte, ba în alta, trupuri cuprinse de nerăbdare, picioare neastâmpărate. Oamenii nu se gândeau decât la colibele lor și la mâncarea caldă ce-i aștepta acasă. Politețea plină de înțelepciune, condescendența aproape cu care era tratat îl înfuria pe fermier; și se opri în mijlocul unei fraze, izbind cu pumnul în masă, încât chipurile se întoarseră spre el și picioarele se astâmpărară. — Jonas! strigă fermierul. În conul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
tot. Adevărul e că îmbătrânea și dorea să-și petreacă și el nopțile în tihnă, în propria-i colibă, în loc să bată hățișurile. Nu-i plăcuse defel nici anul trecut, numai că între timp lucrurile se înrăutățiseră. Când el nu era acasă, un bărbat mai tânăr o vizita pe tânăra și frumușica lui nevastă. O dată, disperat, înșfăcase o bâtă să o lovească; pe urmă o aruncase. El era bătrân iar celălalt tânăr, și bătând-o pe ea, nu și-ar fi tămăduit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
doar ca să stea noaptea și să-și vegheze coliba. Nu-și îngăduia să se gândească la ce se petrecea înăuntru. Veghea doar, până când focurile se stingeau și frigul cobora în desiș, iar el era atât de înțepenit, încât atunci când ajungea acasă la răsăritul soarelui, arăta vlăguit ca după o noapte întreagă de umblat. Sâmbăta următoare urma să se facă o petrecere. Ar fi putut să ceară voie să participe și el, dacă ar fi vrut, dar la apusul soarelui se porni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
NOSTRU SPECIAL Florin L|Z|RESCU Dialog la firul străzii - Domnu’ polițai, da’ ce vină am eu că a sărit roata la căruță chiar pe linia de tramvai? - Cum ce vină ai? Ți-ai verificat roțile când ai plecat de-acasă? - Da’ eu credeți că mai am timp să mă uit la roți? Alaltăieri, am fost și-am cumpărat o căruță de lemne, că muream de frig cu copiii în casă. Nu vedeți că nu mai vine primăvara? S-a mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
că nu mai vine primăvara? S-a mai stricat și soba, fum de nu se vede om cu om, au bieții copii funingine și-n cur. În pădure, noroi, drum greu, am muncit calu’ de-am crezut că moare pân-acasă. Ieri, mi s-a-mbolnăvit nevasta. Am dus-o la spital, vino ’napoi, spală copii’ - c-aveau și-n cur funingine, v-am spus -, dă-le de mâncare, culcă-i... Când naiba să mă mai uit la roți?! Acu’ mă duceam la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
copii’ - c-aveau și-n cur funingine, v-am spus -, dă-le de mâncare, culcă-i... Când naiba să mă mai uit la roți?! Acu’ mă duceam la spital să-mi iau nevasta, c-acolo-i și mai frig ca acasă. Roata a sărit când să-ntorc căruța, că era veche. Da’ e vina mea că s-a blocat chiar pe linia de tramvai? |sta-i curat ghinion, că nu’ș’ce am de vreun an de zile, parcă m-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
aplaudat de colericii amatori de fotbal. Era o Golgotă atipică și stranie. Tot în acel an 2003, la Bienală, în pavilionul Australiei, am fost șocată de porcii umanizați creați din ceară de artista plastică Patricia Piccinini (am chiar un album acasă cu respectivii porci umani!). Dar acum, Iisus din 2007 pe rachetă avea alt sens: de fapt, singurul sens ingurgitabil era acela că acest Iisus (în ciuda mesajului militant al creatorului său plastic, argentinianul Leon Ferrari) panorama de la înălțimea sa tocmai deșertăciunea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
nimeni că de-abia acum, după două secole, apar în variantă cât de cât completă amintirile lui din cei 13 ani petrecuți la Weimar. A notat evenimentele importante ale orașului, dar și toate nimicurile vieții cotidiene, discuțiile din timpul mesei (acasă la Herder), poante despre greii zilei și mici scandaluri care pe atunci păreau capitale. El îi dă de gol metehnele lui Goethe sau răutățile unui rival, Wieland, care spusese odată că „Goethe ar trebui s-o ia cu el în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
a părut și ei din cale-afară de grozav. Nu știu cât am privit la sudură, dar asta părea că ne-a legat pentru totdeauna. Când am ieșit, pata multicoloră ne juca în fața ochilor și noi ne prăpădeam de râs. Până să plecăm acasă ni s-au umflat ochii și ne curgeau lacrimile întruna. Am stat vreo câteva zile în pat, cu un bandaj din cartofi în jurul ochilor. Idila n-a durat prea mult. Din păcate, părinții fetei s-au mutat repede înapoi la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
cartea numai pentru faptul că are homosexuali în prim-plan, asta e foarte rău. Cultul devianței omoară normalitatea. Cum arată lucrurile în ceea ce privește revistele de cultură? Avem tot așa împărțiri pe axe? Acum, dacă este să vă provoc chiar la voi acasă, pot să spun că „Suplimentul de cultură“ nu poate, prin forța lucrurilor, să nu aibă un partipris față de Polirom. E logic, este plătit de Polirom, stă în siajul editurii. Evident că un om ca Paul Cernat va fi întotdeauna un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
fapt întărit chiar de Gabriela Adameșteanu într-un număr recent al „Suplimentului de cultură“. Nu avem o imagine prea bine conturată, dar se aude de noi. Sunt semne bune? Îmi pare rău acum, cred că am să cad urât. Tocmai acasă la Poliromul care a infuzat această psihoză a exportului de literatură... A infuzat, ca să folosesc expresia dumneavoastră, și mulți bani. Eu sunt un mare adversar al psihozei exportului. Aici sunt de partea Monicăi Lovinescu și repet: avem, dacă nu 22
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
feelingul degajat de texan. Senzația trezită în mine la primul disc ascultat integral a fost cu totul deosebită de orice trăisem înainte! Printr-o ciudată asociație de impresii și stări psihosomatice, mi s-a părut că atinsesem un fel de „acasă“, cu tot ce înseamnă asta - comoditate, împlinire, siguranță, contopire în substanța primară din care suntem făcuți. Nu e nevoie să precizez că la data respectivă, ca și azi, legătura mea cu Texasul chitaristului este intermediată complet de mijloacele audio-video. Pesemne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
frumoasă, chiar dacă semeni foarte mult cu celelalte doamne. Dar, când plouă și vă băgați tare una în alta, parcă ați fi toate o mamă foarte mahahare! Și eu râd și alerg bucuros prin iarbă, până când vine Boiter să mă fugărească acasă. Dar eu nu mă supar pe el, că ne apară de lupul cel rău. Ce, iar vorbesc prea muhuhult? Știi, mami, am găsit o iarbă mare și țepoasă și am mâncat-o și m-a durut la limba și am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
lume ceva așa de gustos și de dulce, semăna cu sucul din floarea aia albă. Am adormit în brațele puiului de om, dar acum nu mai mi-e somn, mă duc să mă joc. O să mă prefac că fug de acasă, să vezi pe săracul Boiter cum o să mă caute cu nasul lui mare și ud. Pe urmă o să-i ronțăi o ureche, că el nu se supără. Mami, îmi zicea tanti Mia că oamenii se pregătesc de o zi foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Ele pot fi făcute și prin antrenarea părinților avându-se grijă să se asigure copiilor măsurile potrivite de igienă. Am început acțiunile de ecologizare cu formarea la copii a bunului obicei de a păstra curățenia în sala de grupă și acasă, în curtea grădiniței și am continuat cu acțiuni mai complexe, de ecologizare a spațiilor verzi din locurile de joacă. Multe comunități și grupuri aleg să organizeze activități legate de mediul înconjurător pe perioada denumită Săptămâna Pământului, adică în săptămâna de dinaintea
Coronița prieteniei by Ed. Nemţanu Anişoara, Grup Şcolar Cristeşti, Iaşi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93021]
-
ales la 15 ani, când știm cu toții că viața e grea. Dacă te ajută, scrie o poezie. Crestăturile de pe mâini nu intră în nici un set de reguli, dar sunt practicate. Cei din urmă sunt echivalentul tinerilor care înainte fugeau de-acasă, își zdrobeau pumnii lovind teatral într-un gard din cauze amoroase sau înghițeau pastile pentru că părinții nu le dădeau suficientă atenție. Poartă numele de „copii cu probleme“, dar s-ar putea să fie mai mult problema celor care habar nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
după ce a dormit adânc sub prunul de la cantonul din Merișani... Dar despre vacanțele de la Curtea de Argeș am infinit de povestit... La Mănăstire aveam un loc al meu, în pășunile bisericii, unde mă ascundeam și citeam întins pe un covor luat de acasă... V.D.N.: Știam de vacanțele din Argeș, de lecturile pe malul apei ale băiețelului-bărbățel tolănit pe burtă, cu ochii pe Robinson, dar nu știam că ați locuit acolo. Cum a fost, de fapt? Și vărul, și mătușile... Și dragostea pentru bilele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
lire pentru fiecare proprietate deținută. Sfârșitul era mereu tensionat, cu un câștigător plin de bani, privind zâmbitor un competitor disperat, rămas în cursă și încercând să nu dea faliment. Ofticoși cum eram mai toți, am fi adus și bani de acasă, numai să nu ne recunoaștem înfrânți. Dar cum să produci și să comercializezi, în Republica Socialistă România, un joc similar? Monopoly era și este esența capitalismului, a economiei de piață. Bunul gospodar, care chipurile îl concura, părea la fel de ridicol ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]