56,095 matches
-
sunt tentația cea mai periculoasă», îi spunea don Calabria unui frate responsabil cu economia. «Trebuie să încurajăm binefăcătorii cu rugăciunea». Pentru aceasta, trimitea câteodată vreun frate religios să bată gălețile goale pe terasă, ca să atragă Providența! Careva, jos în oraș, comenta: «Roiesc albinele, de la don Calabria!». E o metodă veche folosită de apicultori, atunci când văd roiuri de albine gata să emigreze spre alți stupi. Dar, pentru don Calabria era un mesaj pe care îl trimitea persoanelor generoase, ca să vină în ajutorul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
prezintă astfel: «Aveam puțin mai mult de 20 de ani, când am fost străfulgerat de don Calabria. Când a ieșit cartea sa „Apostolica vivendi forma“, m-a cuprins febra. În seminar o treceam din mână în mână iar eu o comentam colegilor cu pasiune. Imediat după război, erau stoluri de băieți abandonați pe contul lor. Atunci am zis: „De-îndată ce voi fi preot am să mă arunc printre băieții străzii“. Modelul meu era don Calabria și Opera sa. Episcopul meu nu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
singular: cei doi sfinți bărbați, îngenunchiați unul în fața celuilalt, cerând binecuvântarea reciprocă. Distanțele culturale și gradele ierarhice nu mai au nici o valoare și strălucește numai iubirea imensă a lui Cristos, prezent în sufletele lor. Episcopul de Ferrara, monseniorul Carlo Caffarra, comentând epistolarul dintre cei doi oameni ai lui Dumnezeu, spune: Ideea fundamentală a reflexiei mele sau dacă vreți „cheia hermeneutică“ [interpretativă] a epistolarului e aceasta: fericitul don Calabria se simte investit de Sus cu misiunea rechemării Bisericii la izvoarele pure ale
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
viitor. Cercurile mondene și diplomatice puteau să constate destul de repede că la seratele oficiale, Ambasadorul Germaniei, Tschiski, nu mai reușea, ca altădată, să-l "prepare" pe cancelar într-un salon discret, pentru discuții misterioase în doi, contemplate de departe și comentate la nesfîrșit... Imediat ce reprezentantul Germaniei încerca unul din aceste "aparte"-uri spectaculoase, Baronul Aehrenthal chema grabnic, prin semne insistente, o a treia persoană care se afla prin apropiere, fie și un obscur secretar de misiune sud-americană... Iar jocul acesta nu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Uimirea celor din anturajul lui Mussolini era atît de mare, încît nu s-a știut să se tragă adevărata învățătură. S-a ajuns pînă acolo încît un italian 249, despre care se spunea că frecventează birourile poliției secrete fasciste, a comentat, în salonul unui club dintr-o capitală europeană 250, supărătoarea turnură a campaniei militare împotriva Greciei prin incredibila reflecție: "N-avem decît puține trupe angajate, iar eșecul era fatal după trădarea acestor d.... de generali greci...". Astăzi, cînd vedem influența
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și a întreruperii creditelor bancare pe care le provoacă întotdeauna conflictele armate. Chiar și în Germania publicul nu părea mai conștient de ceea ce reprezenta în realitate acordul de la Moscova. În rapidul care mă aducea din insula Ruegen la Berlin, controlorii comentau cu bucurie, în asentimentul general al călătorilor, acest act al Fürherului de a da mîna cu U.R.S.S. "Pacea a fost salvată! Nu ne mai este teamă că va fi război". Aceasta era concluzia lor într-o euforică destindere care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
vacanță acum. Păi da, acum sunt în vacanță. Dar trebuia să fi scris mai înainte de a pleca în vacanță. De exemplu, ai fi putut să scrii despre vizita regelui Mihai și primirea pe care i-a făcut-o Iliescu. Să comentezi faptul că i-a restituit Palatul Elisabeta, unde până acum se lăfăiau marii intelectuali români, în frunte cu Buzura. Mă întreb de ce nu i-o fi restituit și castelul, că nu mai sunt scriitori nici acolo. Nu știu, n-am
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
pământul se lucra, ți se dădea câte ceva, din ce rămânea puteai să cumperi pe bani puțini. Mai și furai... Trăiai de „zece ori mai bine” decât acum.” Furtul devenise un act banal. Și oricum n-avea nici o legătură cu moralitatea, comentează Pastenague. Răsfoiesc cartea fără să zic nimic. Găsesc încă un citat: „Presupun că Iliescu a ignorat folosul de perspectivă pentru care l-a omorât pe Ceaușescu: la toamnă îl vor alege pe el, numai pentru că nu-l pot reînscăuna pe
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
schimbă orizontul de așteptare, mutând accentul de pe lirism pe categoria poeticității”. Marin Mincu face în aceste patru articole din decembrie trecut o analiză necruțătoare, dar măsurată și fără derapaje polemice. Nu sunt multe lucruri de adăugat. Ar mai fi de comentat subtitlul „Lista lui Manolescu”. Pe mine nu mă trimite cu gândul la Bloom, ci la „lista lui Schindler” și nu văd aici umor, ci mai degrabă un mic cinism. Și megalomanie! Spune într-un loc N. Manolescu (citat de I.
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Mioriței la modul ludic. Nu ai nici mamă, nici tată... Ești în junglă! Sau în viața literară românească... Bineînțeles, partenerii mei de joc habar nu aveau de Miorița. Iar eu nu m-am apucat să le povestesc balada, pentru a comenta după aceea învățămintele care se pot trage. Miorița nu se explică. Miorița se trăiește... Așadar jucăm noi ce jucăm și, la un moment dat, Marie-Christine, mai în glumă, mai în serios - prinsă de patima jocului -, izbucnește: Dar bine, tată, tu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
său personal. februarie 2002 Fotbalul privat de stat Nu vom avea mai puține echipe în prima divizie fiindcă nu doresc președinții, fiindcă Jean Pădureanu iubește dezvoltarea planică proporțională, fiindcă Dumitru Dragomir nu se poate opune și fiindcă Mircea Sandu nu comentează. După propriile declarații, Dumitru Dragomir se îndrăgostise dureros de dulce de varianta cu 12 echipe. Numai că amorul înflăcărat, adolescentin și total a pălit în fața rațiunii. Iar glasul rațiunii îi șoptea președintelui Ligii că, din 12 echipe, șase vor fi
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
nu? iulie 2006 De ce ne uităm la Mondiale Pentru că ne aducem aminte. Iar orice Brazilia-Franța scoate din sertarul creierului banda mototolită de Maiak pe care se află imprimat, aproape fază cu fază, memorabilul meci de la Mondialul din ’86. Atunci nu comenta Grădinescu, ci duetul celor doi bulgari, Nikolai Kolev și Nikola Ekserov. Asta fiindcă Nicolae al nostru nu înghițea cosmopolitismul Cupei Mondiale. „Dobrîr vecer ot Guadalajara!“ Și comentariul bulgarilor curgea liniar, cu fraze și formulări pe care ani la rînd le-
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
la Antena 1 fațete pe care pînă nu demult le contesta. „Eu, cînd sînt nervos, mă duc să stau la oi. Nu mi-e rușine să spun asta, dar trebuie s-o spun doar eu. Ziariștii n-au dreptul să comenteze.“ Această întoarcere la origini a lui Gigi Becali, petrecută în emisiunea „România mea“, a produs perplexitate. De fapt, nu fraza în sine a fost șocantă, ci abilitatea lui Emil Hurezeanu de a o smulge interlocutorului. Un dialog în presă sau
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
intelectualoid o consideră un grav defect al spiritului. Și-au format acest fundament pe vremuri, cînd încă nu dădeai enter ca să afli prin ce cluburi de noapte umblă pseudovedetele de astăzi. Adolescentul Cioroianu era pe gardurile „Centralului“ Băniei, după care comenta în podul liceului, la un Carpați fără filtru sau la un Bucegi ceaușist, cu schiorul desenat pe pachet, golul lui Negrilă cu Kaiserslautern. Tînărul T.U. Înșira în Viața Studențească a anilor ’80 idei pe care mulți nici n-aveau
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
unic) al credinței creștine, constituit de dogma întrupării și de teoria corespondentă a imaginii sacrului și a corpului divin, înspre păgânism (reamintit parțial de renașterile târzii, care exaltau trupul și natura christică "umană") sau înspre iudaism (prin reformele iconoclaste, după cum comentează pe larg, în binecunoscuta sa lucrare dedicată subiectului, Alain Besançon). Spre diferență de imaginarul creștin medieval, mitologia modernității, fondată pe discursul științific al secolelor XVI-XVII, dar și în siajul renașterii și al mișcărilor teologice reformate, este umanistă, plurală și contestatară
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ci, dimpotrivă, lasă să se vadă distanța de forma pe care o înlocuiește, cea muritoare. Vernant, în Figure, idoli, maschere, analizează semantic noțiunea de dublu (17-75), cu referire la texte care duc de la Homer la Platon, ceea ce îi permite să comenteze diferența dintre fantasmă (a unui zeu care ia chipul unui muritor, fie el și erou; a morților), himeră (din somn), psychē, dublu și imagine. Cea mai desconsiderată − la Platon, în Legile (texte asupra cărora vom mai reveni) − este imaginea, ca
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și o modalitate de educare, atât pentru contemporanii lor, cât și pentru posteritate. Precum mai târziu la Cicero și la Quintilian, la greci ceea ce era demn de a fi amintit și reținut nu putea fi transmis decât cu ajutorul imaginilor, îndelung comentate în dialogurile sau tratatele lor. Imaginarul, așa cum îl definim astăzi, ar fi putut fi și pentru antici, semantic și simbolic, ... un système, un dynamisme organisateur des images, qui leur confère une profondeur en les reliant entre elles. L'imaginaire n
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
din istoria filosofiei. Xenofan pare să fie fost primul care a stabilit raportul ierarhic dintre cunoașterea științifică și senzație (aísthēsis), însă prin aducerea în planul inferior și a termenului dóxa - de către Parmenide, invocat mai târziu în Politeía și comentat critic de către sofiști. Relația mult discutată dintre conceptele grecești care trimit la existență și la cunoaștere a condus în mod necesar la reflecții asupra metamorfozei vizibilului în invizibil, dar și asupra unui alt raport relevant, cel dintre imaginea−copie și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fundamental pentru interpretarea teoretică a imaginarului este perspectiva lui Aristotel asupra imaginii și a imaginației, care nu mai e o simplă punte între inteligibil și sensibil, ci devine modalitatea prin care se împlinesc operațiile cele mai complexe ale sufletului (am comentat această viziune la Plotin). De aceea, ține în egală măsură de sensibilitate și de gândire, dar rămâne distinctă de amândouă (Despre suflet, Cartea II și Cartea III). Este o mișcare rezultată din senzația în acțiune (428a1-4); pentru că imaginile sunt similare
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
care se manifestă însă plural, atât prin ipostazele sale sfinte, cât și prin relația dintre Christos, autocrat și ecclesie. Cercetătoare a surselor bizantine ale imaginarului creștin, Marie-José Mondzain exemplifică aceste observații prin trimiterile la oíkonomía trinitară comentată în scrierile lui Hippolit, Tertulian, Sfântul Augustin și Vasile din Cesareea, continuând apoi cu oíkonomía christologică, la Chiril din Alexandria, Irineu și în Epistolele către Efesieni ale Apostolului Pavel. Planul oikonomic include două aspecte ale similitudinii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fondamenti di una teologia politica cristiana, derivata da quella pagana, che fu alla base dell'ideologia imperiale bizantina. (61). Vezi și 11-71. 42 Înaintea lui Platon, Xenofan (B XXIII, în Filosofia greacă până la Platon. Vol. I, partea II) și Anaximandru (comentat în Jaeger, La naissance de la théologie 38) criticaseră antropomorfizarea divinului, impunând astfel o viziune teologică negativă. Din arché, principiul originar al lumii, derivau ápeiron, cel ce determină orice devenire și este nereprezentabil. 43 Vezi Besançon 72-120, unde se urmăresc în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
comunic emoțiunea unei strofe unui prieten poet, dar mi-a răspuns cu imputare: Cum? Mai scrii versuri? Ești critic. Într-adevăr, sunt critic." În Viața literară, condusă de I. Valerian, inițiază, în nr. 33, 1927, rubrica de Literatură străină, unde comentează, într-un stil critic fixat, cu toate atributele "călinescianismului", pe Pirandello, Jean Richepin, Henri Barbusse, Papini, Giovanni Gentile, Paul Valéry etc. Tot aici polemizează cu E. Lovinescu, Vladimir Streinu, Mihail Dragomirescu. În 1927 scoate, cu G. Nichita, revista Sinteza. De
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
își simte sufletul înălțîndu-i-se pe aripi de flăcări. Totul ia proporții infinite. Scena cu lună e "colosală", mormintele sunt "monstruoase", umila câmpie a Brăilei capătă perspective sahariene. Melancolia e purtată prin pădurile de molifți, salutată de șoimul de pe creste, ori comentată de urletele cîinelui: Scârbit peste măsură Tovarăș de-ntristare, De zgomotul cetății, Un câine, lângă mine, Eu caut în natură Prin urletele sale Un loc făr' de murmură Natura să răscoale, Supus singurătății... În aste locuri vine. Mica Tismană devine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cade pe plan secundar. Esențial e stilul wertherian al melancoliei: "Mă simțeam foarte trist. Voiam să plâng și nu puteam. Am deschis fereastra. Ceriul era turburat; nori groși se primblau ca niște munți pe el..." Umoarea sumbră a eroului e comentată de tunete. Salonul are un aspect funerar grandios: "Părea că mă aflam într-un salon îmbrăcat în doliu unde ardeau două mari policandre cu luminări de ceară galbenă. Olga dormea culcată pe o canapea." Negruzzi profesează umorul romantic. În Scrisori
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
reconstrucției. Intuind spiritul facționar al cronicilor muntene, el a evitat să strângă acțiunea în jurul eroului central, insistând asupra atmosferei. Eroul rămâne mereu personagiul "damnat" al romanticilor. Astfel în Mi-hnea-vodă cel Rău, ultimele cuvinte ale agonicului armaș Dracea, erou satanic, sunt comentate sinistru de zângăniturile de cătușe și lanțuri din pivnițele în care zac robii. Pornind de la letopiseț, Odobescu narează cronologic și abstract, romanțând istoria, iar plăcerea literară e numai de ordin stilistic. Scriitorul e un peisagist de dimensiuni mari și un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]