54,793 matches
-
au abordat domeniile de embriologie, fiziologie morfologică și antropologie creând la București, Institutul de antropologie, care astăzi îi poartă numele. Elevul său, Gr. T. Popa (1892-1948) se distinge prin concepția medical filosofică, vocația de cercetător, pasiunea pentru laborator și catedră, dragostea de neam și țară. Gr. T. Popa se naște la 1 mai 1892, în satul Emil Racoviță, fost șorănești — Vaslui. în 1920 își ia doctoratul la Iași. între 1914 și 1920 face studii experimentale în Institutul de Anatomie al Facultății
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Universitate și, în 1948, îl dau afară de la Academie. Hăituit de poliția politică, savantul Gr. T. Popa și filosoful, autor al celebrei opere Reforma spiritului (230 p.) părăsește fizic această lume a contrastelor, rămânând în eternitatea științei, culturii și a dragostei de adevăr și frumos. Universitatea de Medicină din Iași îi poartă cu onoare numele, bustul savantului luminând în fața ei, în armonie cu monumentul în marmoră albă al provinciilor românești înfrățite și flacăra veșnică din preajmă. Histologia s-a desprins din
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
tipuri, presiunea cenzurii, absurdul și burlescul anumitor situații, privite cu ironie și adesea cu umor negru - toate sugerate, evident, cu discreție, dar mai ales sesizabile în subtext. Deși în prim-plan autorul plasează o tristă și aparent banală poveste de dragoste, aceasta va deveni în fapt metafora vie a destinului tânărului intelectual al epocii, sacrificat de sistemul social. Critica socială se deghizează abil într-un psihologism de bună calitate. Ultimele două romane ale lui G. sunt Martiriu parțial (1991) și Schiță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
în opera lui N. Filimon, București, 1973; Metonimii, București, 1974; Pro Patria, București, 1974; Acolade, București, 1977; Paranteze, București, 1981; Mihail Sebastian romancierul, București, 1993. Traduceri: Mihail Alekseev, Soldații, I-II, București, 1957 (în colaborare cu Grigore Tatus); Sütő András, Dragoste, nu te pripi, București, 1961; Gagyi László, Cina de onoare, București, 1962; Szász János, Șase băieți și o fată, București, 1962. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, „Poeți contemporani”, CNT, 1967, 43; Ion Biberi, „Poeți contemporani”, GL, 1967, 51; Emil Manu, Aurel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
acordul părinților, se înrolează în armată sau poate fi trasă la răspundere pentru faptele sale. Din punct de vedere psihologic, maturitatea înseamnă descoperirea propriei identități, independența față de părinți, dezvoltarea unui sistem de valori, formarea unor relații durabile de prietenie și dragoste. Având în vedere aceste criterii se poate concluziona, fără a greși prea mult, că unii oameni nu părăsesc niciodată adolescența, indiferent de vârsta lor biologică. Adolescența ca stadiu în dezvoltarea individului este un fenomen relativ recent. Ea nu era considerată
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
ca bază pentru alegerea carierei vocaționale. Identitatea confuză poate fi un pericol la această vârstă. Ea se poate manifesta prin acțiuni impulsive, sau prin apelarea la manifestări copilărești pentru a evita rezolvarea conflictelor. Intoleranța, dorința de a ieși în evidență, dragostea, reprezintă încercări de definire a identității de adolescent. De multe ori adulții (părinți și profesori), nu înțeleg aceste încercări de căutare a identității. Există câteva comportamente care, dacă nu sunt corect înțelese por periclita calitatea relațiilor adulți - adolescenți: 1. A
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
afectivitate, de obicei, nu se manifestă în etapa respectivă, ci creează doar premisele care vor „izbucni ” la adolescență, când întreaga personalitate se reconstruiește. Unii pedagogi explică erorile pe care le săvârșesc unii educatori în activitatea lor și prin lipsa de dragoste care generează incapacitatea de a desfășura activitățile corespunzătoare. Totuși, această incapacitate îi privește în cea mai mare măsură pe părinți, dar profesorul trebuie să știe că lipsa de dragoste a părinților pentru copiii ajunși adolescenți poate lua forma severității excesive
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
le săvârșesc unii educatori în activitatea lor și prin lipsa de dragoste care generează incapacitatea de a desfășura activitățile corespunzătoare. Totuși, această incapacitate îi privește în cea mai mare măsură pe părinți, dar profesorul trebuie să știe că lipsa de dragoste a părinților pentru copiii ajunși adolescenți poate lua forma severității excesive sau a unui simulat exces de dragoste, ambele având efecte la fel de dăunătoare. Principalele cauze ale tulburărilor emotive la adolescenți „cu efecte negative asupra conduitei lor sunt: atitudinea rigidă a
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
activitățile corespunzătoare. Totuși, această incapacitate îi privește în cea mai mare măsură pe părinți, dar profesorul trebuie să știe că lipsa de dragoste a părinților pentru copiii ajunși adolescenți poate lua forma severității excesive sau a unui simulat exces de dragoste, ambele având efecte la fel de dăunătoare. Principalele cauze ale tulburărilor emotive la adolescenți „cu efecte negative asupra conduitei lor sunt: atitudinea rigidă a adulților(părinți, profesori), tratamentul dur și injust, apariția sentimentului de izolare, de neînțelegere, dar și de vanitate datorită
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
lui Bandura nu susțin că adolescența este o perioadă total lipsită de probleme, dar acestea nu sunt cu mult mai mari decât problemele specifice oricărei etape de vârstă. Adolescența este o perioadă senzațională; totul pare posibil. Acum se descoperă adevărata dragoste de viață și de muncă, dorința de a participa la viața socială, se face cunoștință cu cele mai interesante personalități ale lumii, de manifestare a autonomiei. Cu toate acestea puțini sunt adolescenții care par a fi conștienți de puterea pe
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
față, în conflict, nici identificați, ceea ce ar anula scopul actului instructiv-educativ. Dezirabilă, dar și cel mai dificil de atins și de menținut este poziția de mijloc, pentru că nu este suficientă numai cunoașterea teoretică a științei pedagogice sau numai înțelegerea și dragostea pentru elevi. Fiind o relație interumană, în cadrul relației pedagogice există o interdependență a comportamentului profesor-elev, în sensul că acțiunea unuia provoacă o modificare a comportamentului celuilalt. Prin poziția sa privilegiată însă, profesorul poate să ia inițiativa interacțiunii ce suscită reacții
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
a veni în întâmpinarea trebuințelor copilului, acesta să simtă că educatorul său vrea să-i sprijine devenirea) obiectivitatea în aprecierea rezultatelor școlare și a întregului comportament al elevului. În cazul unei astfel de autorități educatorul își atrage stima și chiar dragostea elevului. Numai o astfel de autoritate - întemeiată pe un autentic prestigiu dă încredere elevului în dascălul său, stimulează comunicarea dintre ei și receptivitatea fațo de valorile pe care acesta din urmă i le propune spre asimilare. În aceste condiții apare
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
oferă toate exemplele și în același timp intimitatea relațiilor care îl pun în față cu un singur copil; este un singur și de neînlocuit exemplu. El poate să adopte această atitudine numai pentru că nutrește față de elevii săi cea mai deplină dragoste, plămădită din abnegație și uitare de sine“ (M. Merchand apud S. Marcus, 1999, p. 117). III.5.4. Formarea autonomiei elevului prin sistemul de recompense și pedepse I. Dafinoiu (1999) în subcapitolul consacrat modificării comportamentului prin sistemul de recompense și
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
primă îi revine profesorului. „De caracteristicile și de calitatea dialogului pe care acesta îl stabilește în raportul de muncă școlară cu elevii săi, de caracteristicile climatului pe care îl creează la lecție depinde, în mare măsură, calitatea muncii sale educative. Dragostea pentru copii, empatia, delicatețea sufletească, spiritul de echitate, tactul pedagogic, puterea de stăpânire de sine, pasiunea pentru disciplina pe care o predă și în genere pentru cunoaștere, activitățile atractive la lecție și talentul de a trezi interesul elevilor pentru cunoaștere
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
revista apărută la Cernăuți, bilunar, între 15 octombrie 1939 și 15 aprilie 1940, sub conducerea unui comitet compus din Ț. Bănățeanu, Florin Deculescu, Nicolae Neagu, Neculai Tăutu. Redactorii își propun să încurajeze talentele din școli, să promoveze „idei sănătoase, camaraderia, dragostea de țară și tron”, să poarte discuții „în jurul problemelor tineretului și a educației străjerești” (Ț. Bănățeanu, Drept cuvânt înainte: povestea revistei noastre). Poezie semnează Neculai Tăutu, Dragoș Vicol, Petre Bucșa, Ion Rotaru, Victor Săhleanu, Tamara Șatran, M.A. Râul, Lucia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288166_a_289495]
-
iese la iveală și știe să se arate; în zadar îl oprim, îl silim să se ascundă, el rupe tot, străpunge tot și găsește drum liber." Boileau, Satire XI "Sexul e consolarea care-ți mai rămâne când nu-ți ajunge dragostea." Gabriel Garcia Marquez, Povestea târfelor mele triste "De la prostituata ieftină la curtezana de lux există o mulțime de variante intermediare. Diferența esențială este că prima pune în joc pura ei generalitate, astfel încât concurența o menține la nivelul unei vieți mizere
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
plămădit astrele, munții, apele, vegetația, animalele, oamenii. În mitologia semită / iudaică, influențată de cultele divinităților canaanene, feniciene, babiloniene, lumea sacră este reprezentată de Azazel, divinitate nefastă a deșertului, de cuplul Gad și Asherah, protectorii norocului, și de divinități reprezentând războiul, dragostea, fertilitatea. Revelat evreilor prin Moise, Jahve, inițial, zeu al furtunii și al fulgerului, ulterior, Dumnezeu, este creatorul lumii prin spirit, în șase zile. În mitologia iraniană / persană, lumea a fost creată de zeul primordial al timpului, Zurvan, care a produs
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a fost creată la impulsurile principiilor imateriale: Yang și Yin. După stăpânul absolut, Părintele Cerului, au apărut mai multe generații de zei cu atribuții diferite. În mitologia românească, a strămoșilor noștri geto-daci, zeița Bendis personifică luna, este ocrotitoarea femeilor, reprezintă dragostea și magia. Este venerat Zamolxis, zeu traco-get, sclavul lui Pytagora, după unii, rege al dacilor, după alții, daimon getic. Odată cu procesul creștinării, în secolul I, modul mitic de gândire teogonică, cosmogonică și antropogonică este puternic marcat de învățătura iudeo-creștină. Prin
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sacrului, de accesul omului la lumea sacră. Elementul comun al mitologiilor este faptul că mentalul divin este impulsul creației teogonice, cosmogonice, antropogonice iar sexualitatea este sacralizată. În toate mitologiile divinitățile, cosmosul, omul au apărut, în general, prin hierogamii (uniri sacre). Dragostea, sub toate formele ei de manifestare: maternă, paternă, filială, fraternă, erotică este sacralizată și este asociată cu fertilitatea naturală și cu fecunditatea umană. Dragostea devotată ori înșelată, trădată, metamorfozată în intrigă, ură, răzbunare, crimă, este modelată de mituri. Sunt sacralizate
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
este sacralizată. În toate mitologiile divinitățile, cosmosul, omul au apărut, în general, prin hierogamii (uniri sacre). Dragostea, sub toate formele ei de manifestare: maternă, paternă, filială, fraternă, erotică este sacralizată și este asociată cu fertilitatea naturală și cu fecunditatea umană. Dragostea devotată ori înșelată, trădată, metamorfozată în intrigă, ură, răzbunare, crimă, este modelată de mituri. Sunt sacralizate și alte moduri de manifestare a sexualității desfrânarea, relațiile extraconjugale, prostituția uneori, acceptate, respectate, venerate, alteori, condamnate, repudiate, aspru pedepsite. Aceste moduri de manifestare
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a aflat Edenul Raiul biblic și tot acolo ar fi apărut primul om Adam. Tăblițele găsite de arheologi în aceste locuri confirmă cea mai veche scriere din lume (3300 î.H.). În spiritualitatea sumeriană, Inanna este simbolul planetei Venus, ocrotitoarea dragostei, feminității, procreării, maternității. Pentru ca rugile de fertilitate a naturii și de fecunditate a oamenilor să fie ascultate, se celebrau ritualuri ce înscenau căsătoria sacră a regelui Sumerului cu câte una dintre preotesele zeiței. În templele închinate ei se practica și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
un vestit oraș-cetate din Mesopotamia ce a atins culmea dezvoltării în perioada legislatorului Hamurappi și a regelui Nabucodonosor. În cetatea Babilonului erau numeroase temple și se ducea o viață luxoasă și de desfrâu. Ishtar era stăpâna feminină a cerului, protectoarea dragostei și a maternității, simbolul frumuseții perfecte, ocrotitoarea curtezanelor. Era adorată pentru mai multe atribuții, acelea de zeiță a bătăliilor, a înțelepciunii, a dragostei. Ca zeiță a bătăliilor era reprezentată pe spinarea unui leu cu o sabie în mână, îi însoțea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
temple și se ducea o viață luxoasă și de desfrâu. Ishtar era stăpâna feminină a cerului, protectoarea dragostei și a maternității, simbolul frumuseții perfecte, ocrotitoarea curtezanelor. Era adorată pentru mai multe atribuții, acelea de zeiță a bătăliilor, a înțelepciunii, a dragostei. Ca zeiță a bătăliilor era reprezentată pe spinarea unui leu cu o sabie în mână, îi însoțea, îi ocrotea pe cei aflați în luptă. Ca zeiță a înțelepciunii, ea îi sprijinea pe zei, pe regi, pe oamenii de rând și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o sabie în mână, îi însoțea, îi ocrotea pe cei aflați în luptă. Ca zeiță a înțelepciunii, ea îi sprijinea pe zei, pe regi, pe oamenii de rând și îi sfătuia în luarea celor mai bune decizii. Ca zeiță a dragostei, a excelat ca soră, soție, mamă, amantă, curtezană și era un model pentru zei și pentru oameni. Este simbolul frumuseții, seducției, iubirii pătimașe și al răzbunării. În temple era celebrată pentru toate atributele ei. Fiind asimilată cu Inanna și cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
patrona fertilitatea naturii, vânătoarea, personifica planeta Venus. Zeița se amesteca în luptele oamenilor și ale zeilor, se scălda în sângele învinșilor. Și ei i se atribuie episodul erotic cu eroul Urukului, Ghilgameș, și episodul călătoriei în infern. Astharte este ocrotitoarea dragostei materne, filiale, a iubirii erotice sub toate formele, de la cele morale, până la cele mai libertine. Era reprezentată ca o gazelă sau ca o antilopă și patrona preotesele iubirii din temple. Cultul lui Astharte era răspândit nu numai în Fenicia, dar
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]