54,815 matches
-
(în sârbă chirilica: Ђорђе Вајферт, în ; 15 iunie 1850, Panciova 12 ianuarie 1937, Belgrad) a fost un industriaș sârb de origine germană, guvernator al Băncii Naționale a Șerbiei și mai târziu a Iugoslaviei. În plus, el este considerat fondatorul sectorul minier modern din Șerbia și un mare binefăcător. Georg Weifert s-a născut în Panciova, Banatul German, într-o familie de șvabi
Đorđe Vajfert () [Corola-website/Science/335992_a_337321]
-
un industriaș sârb de origine germană, guvernator al Băncii Naționale a Șerbiei și mai târziu a Iugoslaviei. În plus, el este considerat fondatorul sectorul minier modern din Șerbia și un mare binefăcător. Georg Weifert s-a născut în Panciova, Banatul German, într-o familie de șvabi dunăreni. De la o vârstă fragedă a lucrat împreună cu tatăl său, Ignatz Weifert, la fabricarea berii în Belgrad. Ei au deținut prima fabrică de bere din Regatul Șerbiei. Georg a absolvit "Braumeisterschule" din Weihenstephan, în apropiere
Đorđe Vajfert () [Corola-website/Science/335992_a_337321]
-
ea este expusă în Galeria Națională organizată în Palatul Veletržní din Praga. Valul în creștere al fascismului de la sfârșitul anilor 1930 a făcut ca lucrările lui Mucha și naționalismul său slav să fie denunțate în presă ca „reacționare”. Când Armata Germană a intrat în Cehoslovacia în primăvara anului 1939, Mucha s-a aflat printre primele persoane ce au fost arestate de către Gestapo. Artistul îmbătrânit s-a îmbolnăvit de pneumonie în timpul interogatoriului său. Deși a fost eliberat în cele din urmă, sănătatea
Alfons Mucha () [Corola-website/Science/335981_a_337310]
-
(n. 16 februarie 1834, Merimasku, Imperiul Rus - d. 22 martie 1917, Forssa, Imperiul Rus) a fost un botanist și micolog finlandez de proveniență germană. El este numit „tatăl micologiei finlandeze” și pionier al microscopiei ciupercilor. Abrevierea numelui său în cărți științifice este P.Karsten. Această familie provine din orașul Lübeck care a ajuns peste Stralsund, împărțindu-se în două ramuri, în Danemarca și Finlanda
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
Abraham vicar de Sääminge (d. 1727) și Peter Carsteen (d. 1711), ofițer al Statului Major General, familia s-a împărțit din nou în două ramuri, dintre care prima s-a scris anterior Carstens, iar a doua Karsten. Petter, cu strămoși germani, suedezi, dar în primul rând finlandezi, a fost descendentul acestei din urmă ramuri. Rudele lui Karsten includ pe profesorul de limbi germanice de la Universitatea din Helsinki Torsten Edvard (Tor) Karsten (1870-1942), pe savantul Rafael Karsten (1879-1956), un antropolog cultural, etnolog
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
() este teolog, asistent social și politician german, membru al Uniunii Creștin Democrate germane (CDU). s-a născut în orașul Siegen. Pe când avea doar 3 ani, familia Heinrich se mută în sudul Germaniei, unde părinții săi încep să lucreze într-un azil de bătrâni pe care ajung, mai
Frank Heinrich () [Corola-website/Science/336009_a_337338]
-
() este teolog, asistent social și politician german, membru al Uniunii Creștin Democrate germane (CDU). s-a născut în orașul Siegen. Pe când avea doar 3 ani, familia Heinrich se mută în sudul Germaniei, unde părinții săi încep să lucreze într-un azil de bătrâni pe care ajung, mai târziu, să îl conducă. După efectuarea
Frank Heinrich () [Corola-website/Science/336009_a_337338]
-
economice cu țări africane, infrastructură, social/familie, drepturile copiilor, cercetare și științe, recomandări la nivel federal, etc.), Africa, prevenirea și combaterea traficului de persoane, libertatea religioasă și cooperare și dezvoltare. A fost unul dintre puținii politicieni ai Uniunii Creștin Democrate germane care, în octombrie 2010, a votat împotriva prelungirii duratei de funcționare a centralelor nucleare din Germania (). Începând cu vara anului 2012 Heinrich susține, alături de doisprezece alți parlamentari CDU, egalizarea taxelor în cadrul Legii parteneriatului civil (). În vederea construirii parteneriatelor economice între Chemnitz
Frank Heinrich () [Corola-website/Science/336009_a_337338]
-
Această revistă a avut un rol important în cultura cehă, deoarece a reprezentat un mediu în care intelectualii cehi puteau să-și publice ideile în propria lor limbă, spre deosebire de revista Academiei Regale Boeme de Științe, care era publicată în limba germană. Odată cu renașterea limbii, cultura cehă a înflorit. Au fost înființate instituții cehe care să promoveze cultura și istoria cehă. Muzeul Național a fost deschis în 1818 și Teatrul Național a fost inaugurat în 1883. La începutul Renașterii, lucrările publicate s-
Renașterea Națională Cehă () [Corola-website/Science/336003_a_337332]
-
mult mai frecvente în faza târzie a Renașterii, iar în această perioadă au apărut unele din operele majore ale literaturii cehe. Posibil ca o consecință a dominării societății urbane la începutul secolului al XIX-lea de către populația vorbitoare de limbă germană, scriitorii cehi din acea perioadă au căutat inspirația în mediul rural. Într-un mod similar cu cel în care Frații Grimm au cules povești din folclorul german, Karel Jaromír Erben a elaborat culegerea "Prostonárodní české písně o říkadla" (Cântece și
Renașterea Națională Cehă () [Corola-website/Science/336003_a_337332]
-
societății urbane la începutul secolului al XIX-lea de către populația vorbitoare de limbă germană, scriitorii cehi din acea perioadă au căutat inspirația în mediul rural. Într-un mod similar cu cel în care Frații Grimm au cules povești din folclorul german, Karel Jaromír Erben a elaborat culegerea "Prostonárodní české písně o říkadla" (Cântece și rime populare cehe), în care a adunat diverse basme populare. Mediul rural a fost privit ca adevărata Boemie, în care folclorul și tradițiile cehe au supraviețuit departe
Renașterea Națională Cehă () [Corola-website/Science/336003_a_337332]
-
3/16 noiembrie - 4/17 noiembrie 1916 și a avut ca rezultat învingerea forțelor române și forțarea Munților Carpați de către trupele Puterilor Centrale, în împrejurimile orașului Târgu Jiu, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane. Bătălia s-a desfășurat imediat în continuarea celei de-A doua bătălii de pe Valea Jiului, încheiată cu victoria forțelor germane. Pierderea bătăliei a avut un impact strategic major asupra frontului românesc, permițând forțelor germane să debușeze în Câmpia Română, fapt care
Bătălia de la Târgu Jiu (1916) () [Corola-website/Science/336001_a_337330]
-
de către trupele Puterilor Centrale, în împrejurimile orașului Târgu Jiu, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane. Bătălia s-a desfășurat imediat în continuarea celei de-A doua bătălii de pe Valea Jiului, încheiată cu victoria forțelor germane. Pierderea bătăliei a avut un impact strategic major asupra frontului românesc, permițând forțelor germane să debușeze în Câmpia Română, fapt care va duce în mai puțin de două luni la ocuparea întregului teritoriu al Munteniei șu Dobrogei. Bătălia de la Târgu
Bătălia de la Târgu Jiu (1916) () [Corola-website/Science/336001_a_337330]
-
Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane. Bătălia s-a desfășurat imediat în continuarea celei de-A doua bătălii de pe Valea Jiului, încheiată cu victoria forțelor germane. Pierderea bătăliei a avut un impact strategic major asupra frontului românesc, permițând forțelor germane să debușeze în Câmpia Română, fapt care va duce în mai puțin de două luni la ocuparea întregului teritoriu al Munteniei șu Dobrogei. Bătălia de la Târgu Jiu a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea
Bătălia de la Târgu Jiu (1916) () [Corola-website/Science/336001_a_337330]
-
trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești
Bătălia de la Târgu Jiu (1916) () [Corola-website/Science/336001_a_337330]
-
în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor
Bătălia de la Târgu Jiu (1916) () [Corola-website/Science/336001_a_337330]
-
parte a lunii octombrie, Armata 1 română, comandată de către generalul Paraschiv Vasilescu, a trecut la punerea în aplicare măsurilor din planul de reorganizare ordonat de Marele Cartier General, încă de la 9 octombrie, dar care trebuiseră să fie amânate de intervenția germană. Divizia 11 Infanterie a fost scoasă de pe front iar sectorul ocupat de aceasta a fost preluat de unități ale Diviziei 1 Infanterie. Pentru a distrage atenția părții române, Falkenhayn a ordonat, totodată, să se desfășoare „o activitate combativă pe toate
Bătălia de la Târgu Jiu (1916) () [Corola-website/Science/336001_a_337330]
-
devină preot. După ce a urmat școala secundară în perioada 1788-1792, a ales totuși să studieze filosofia și dreptul. Începând din 1799, el a început să predea la liceul local (Gymnasium) din Litoměřice ("Leitmeritz"), oraș ce avea pe atunci o majoritate germană. În 1815 s-a mutat la Praga, unde a lucrat până în 1845 ca profesor de limba cehă la Colegiul Academic din Orașul Vechi. A obținut un doctorat în filozofie și matematică în anul 1817; el a fost decan al Facultății
Josef Jungmann () [Corola-website/Science/335999_a_337328]
-
el; în piață se află o statuie impunătoare a lui Jungmann. Imaginea sa a fost reprezentată pe bancnota de 5 coroane cehoslovace care a fost tipărită în 1938, dar nu a mai apucat să fie pusă în circulație. În timpul ocupației germane a Cehoslovaciei, bancnotele tipărite în 1938 au circulat în perioada 1939-1940 în Protectoratul Boemiei și Moraviei, teritoriu autonom al Germaniei Naziste, având aplicate pe față cu inscripțiile „Protektorat Böhmen und Mähren” și „Protektorát Čechy a Morava”
Josef Jungmann () [Corola-website/Science/335999_a_337328]
-
unii din cei mai prosperi pentru Ragusa. Drapelul Sfântului Blasiu fiind neutru, Republica a devenit unul din principalii transportatori din Mediterana. Blocada continentală a fost pâinea Ragusei; și înainte de apariția Lissei, manufacturile engleze, excluse din porturile franceze, italiene, olandeze și germane, și-au găsit drumul spre centrul Europei prin Salonic și Ragusa. Dar acest stat, care negociase atât de abil înțelegeri avantajoase cu turcii, și care rezistase imperiilor grec și sârb și ținuse piept Republicii Veneția, nu a reușit să reziste
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
1889). Această denumire a fost și mai este folosită de mulți micologi în cărți de descriere, vândute până astăzi (de exemplu la Bruno Cetto, Rose Marie și Sabine Maria Dähncke sau Hans E. Laux). Al doilea este datorat renumitului micolog german Jacob Christian Schäffer care a descris ciuperca inițial în volumul 4 al operei sale "Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae" din 1774, de asemenea sub genul "Agaricus" (corectat de Elias Magnus Fries în
Ciuperca cerbilor () [Corola-website/Science/336030_a_337359]
-
care fusese construită de tatăl lui. Drahomíra și-a asumat apoi rolul de regentă și a luat imediat măsuri împotriva creștinilor. Venceslau a preluat conducerea țării atunci când a devenit major. El a plasat ducatul sub protecția Germaniei, a adus preoți germani și a favorizat ritul latin în locul celui slavon, care căzuse în desuetudine în multe locuri din lipsă de preoți. Pentru a preveni conflictele dintre el și fratele său mai mic, Boleslau, cei doi și-au împărțit țara între ei, Venceslau
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
pentru studierea istoriei naționale. Interesul public față de această mișcare a fost stimulat în 1825 de către noul "Časopis Českého musea" („Jurnalul Muzeului Boemiei”), al cărui prim editor a fost Palacký. Jurnalul a fost publicat pentru prima dată în limbile cehă și germană, iar ediția cehă a supraviețuit și a devenit cel mai important mediu literar al Boemiei. Palacký a primit o funcție modestă de arhivar al contelui Sternberg și în 1829 moșierii din Boemia au dorit să-i confere titlul de istoriograf
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
scrierea istoriei naționale de la 1526, el „ar trebui să mintă”), s-a bazat pe cercetarea laborioasă în arhivele locale din Boemia și în bibliotecile orașelor mari ale Europei, și rămâne autoritatea istorică standard. Primul volum a fost tipărit în limba germană în 1836, fiind ulterior tradus în limba cehă. Publicarea lucrării a fost împiedicată de cenzura poliției, care a fost deosebit de activă în criticarea relatării sale despre mișcarea husită. Palacký, deși avea simpatii naționale și protestante, a avut grijă să evite
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
nararea începutului mișcării reformiste din Boemia a fost baronul Helfert, care a primit o scrisoare de la Viena pentru a scrie lucrarea "Huss und Hieronymus" (1853) care să contracareze impresia făcută de "Istoria" lui Palacký. K. A. K. Höfler, un profesor german de istorie de la Praga, a prezentat o opinie istorică similară cu perspectiva autorităților în lucrarea "Geschichte der hussitischen Bewegung in Bohmen". Palacký a răspuns în lucrările "Geschichte des Hussitenthumes und Profesor Löffler" (Praga, 1868) și "Zur böhmischen Geschichtschreibung" (Praga, 1871
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]