57,196 matches
-
Symphyandra wanneri"), cupă ("Gențiana kochiana"), cărbuni ("Phyteuma spicatum"), ranunculus ("Ranunculus thora"), bujor de munte ("Rhododendron kotschy"'), rogoz ("Carex strigosa"), păiuș ("Festuca strictă"), pipirig ("Juncus castasneus"), scradă ("Festuca drymeja"). Dintre plantele endemice pentru Carpații românești, aici vegetează specii de: bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), brebenei ("Dentaria glandulosa"), gălbinel de munte ("Doronicum carpaticum"), garofița de munte ("Dianthus tenuifolius"), coada șoricelului ("Achillea schurii"), omag mov ("Aconitum moldavicum"), crucea-pământului ("Heracleum carpaticum"), vulturica ("Hieracium kotschyanum" și "Hieracium rotundatum"), cădelnița ("Campanula carpatica"), clopoțel ("Campanula serrata"), splina ("Chrysosplenium
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
ranunculus ("Ranunculus thora"), bujor de munte ("Rhododendron kotschy"'), rogoz ("Carex strigosa"), păiuș ("Festuca strictă"), pipirig ("Juncus castasneus"), scradă ("Festuca drymeja"). Dintre plantele endemice pentru Carpații românești, aici vegetează specii de: bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), brebenei ("Dentaria glandulosa"), gălbinel de munte ("Doronicum carpaticum"), garofița de munte ("Dianthus tenuifolius"), coada șoricelului ("Achillea schurii"), omag mov ("Aconitum moldavicum"), crucea-pământului ("Heracleum carpaticum"), vulturica ("Hieracium kotschyanum" și "Hieracium rotundatum"), cădelnița ("Campanula carpatica"), clopoțel ("Campanula serrata"), splina ("Chrysosplenium alpinum"), piciorul cocosului ("Ranunculus carpaticus"). În parc vegetează
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
munte ("Rhododendron kotschy"'), rogoz ("Carex strigosa"), păiuș ("Festuca strictă"), pipirig ("Juncus castasneus"), scradă ("Festuca drymeja"). Dintre plantele endemice pentru Carpații românești, aici vegetează specii de: bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), brebenei ("Dentaria glandulosa"), gălbinel de munte ("Doronicum carpaticum"), garofița de munte ("Dianthus tenuifolius"), coada șoricelului ("Achillea schurii"), omag mov ("Aconitum moldavicum"), crucea-pământului ("Heracleum carpaticum"), vulturica ("Hieracium kotschyanum" și "Hieracium rotundatum"), cădelnița ("Campanula carpatica"), clopoțel ("Campanula serrata"), splina ("Chrysosplenium alpinum"), piciorul cocosului ("Ranunculus carpaticus"). În parc vegetează și două specii (vulnerabile) de
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigera"), râs ("Lynx lynx"), nurca europeană ("Mustela lutreola"), vidra ("Lutra lutra"), veverița ("Sciurus carolinensis"), pisica sălbatică ("Felis silvestris silvestris"), râs ("Lynx lynx"), jderul de copac ("Martes martes"), dihor ("Mustela putorius"), cârtita ("Talpă europaea"), chițcan de munte ("Sorex alpinus"), chițcan de pădure ("Sorex araneus"), chițcan de apă ("Neomys fodiens"), șoarece de câmp ("Microtus arvalis"), liliacul pitic ("Pipistrellus pipistrellus"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliac mare cu potcoava ("Rhinolophus ferrumequinum"), liliac mic cu potcoava ("Rhinolophus hipposideros"), liliac cu urechi
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
hipposideros"), liliac cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"). Păsări protejate la nivel european prin "Directivă CE" 147/CE (anexă I-a) din 30 noiembrie 2009 și "Directivă 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice): acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), șorecar comun ("Buteo buteo"), cocos de munte ("Tetrao urogallus"), cocos de mesteacăn ("Lyrurus tetrix"), uliu porumbar ("Accipiter gentilis"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), ierunca ("Tetrasts bonasia"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), corb ("Corvus corax"), soim călător ("Falco peregrinus"), barza albă ("Ciconia
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
protejate la nivel european prin "Directivă CE" 147/CE (anexă I-a) din 30 noiembrie 2009 și "Directivă 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice): acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), șorecar comun ("Buteo buteo"), cocos de munte ("Tetrao urogallus"), cocos de mesteacăn ("Lyrurus tetrix"), uliu porumbar ("Accipiter gentilis"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), ierunca ("Tetrasts bonasia"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), corb ("Corvus corax"), soim călător ("Falco peregrinus"), barza albă ("Ciconia ciconia"), barza neagră ("Ciconia nigra"), mierla de apă ("Cinclus
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
vespertinus"), vânturel roșu ("Falco tinnunculus"), cristelul de câmp ("Crex crex"), huhurez-mic ("Strix aluco"), huhurez-mare ("Strix uralensis"), muscar mic ("Ficedula parva"), muscar gulerat ("Ficedula albicollis"), ciocârlia de pădure ("Lullula arborea"), sturz-de-vâsc ("Turdus viscivorus"), aușel ("Regulus regulus"); Reptile și amfibieni: șopârla de munte ("Lacerta vivipara"), șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), năpârca ("Anguis fragilis"), salamandra ("Salamandra salamandra"), triton carpatic ("Triturus montadoni"), broasca-cu-burta-galbenă ("Bombina veriegata"), broasca-râioasă-verde ("Bufo viridis"), broasca-roșie-de-pădure ("Rană dalmatina"), broasca-roșie-de-munte ("Rană temporaria"); Pești: lostrița ("Hucho hucho"), lipan ("Thymallus thymallus"), mreana vânata ("Barbus meridionalis
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
vegetației, distrugerea unor exemplare din floră spontană, capturarea ilegală a unor specii din fauna sălbatică a parcului, extinderea anexelor gospodărești și terenurilor agricole sau practicarea unor sporturi extreme (mașini de teren, ATV-uri, motociclete) ce perturbă fonic arealul. Parcul Natural Munții Maramureșului a constituit un impresionant decor al filmului documentar „Țapinarii - Tribul Muntelui” în regia lui Petru Pap. Filmul a paricipat la Festivalul internațional de scurtmetraje „Filmul de Piatră” (Piatră Neamț) din septembrie 2014, unde primește Premiul special al juriului pentru
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
din fauna sălbatică a parcului, extinderea anexelor gospodărești și terenurilor agricole sau practicarea unor sporturi extreme (mașini de teren, ATV-uri, motociclete) ce perturbă fonic arealul. Parcul Natural Munții Maramureșului a constituit un impresionant decor al filmului documentar „Țapinarii - Tribul Muntelui” în regia lui Petru Pap. Filmul a paricipat la Festivalul internațional de scurtmetraje „Filmul de Piatră” (Piatră Neamț) din septembrie 2014, unde primește Premiul special al juriului pentru imagine. În vecinătatea parcului natural se află mai multe obiective de interes
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
a inaugurat, în Elveția.În Lumea Nouă , primul funicular care avea două șine era Telegraph Hill Railroad din San Francisco,care a fost în funcțiune doar din 1884 pana în 1886.Funicularul din Mount Lowe,California era primul funicular de munte din Statele Unite care folosea trei șine. Modelele cu două și trei șine au redus considerabil spațiul cerut pentru a construi un funicular,dar și costurile , și pentru cele pe munți și pentru cele urbane. Aceste modele au premeditat un boom
Funicular () [Corola-website/Science/324830_a_326159]
-
1886.Funicularul din Mount Lowe,California era primul funicular de munte din Statele Unite care folosea trei șine. Modelele cu două și trei șine au redus considerabil spațiul cerut pentru a construi un funicular,dar și costurile , și pentru cele pe munți și pentru cele urbane. Aceste modele au premeditat un boom în industria funicularelor, în secolul 19. Ridicarea înclinată sau liftul înclinat este o versiune specială a funicularului,deoarece are doar o mașină care transportă totul pe funie.Mașinăria este mai
Funicular () [Corola-website/Science/324830_a_326159]
-
folosind 23 de plane,dar și o serie de bucle de-a lungul degradeurilor.Allegheny Portage Railroad,parte din canalul din Pennsylvania a fost construit în 1834 cu 10 plane,ca prima cale ferată cu reglaj electric de aburi de peste munții Allegheny din Pennysilvania. Căile ferate moderne de tip funicular care operează în zonele urbane datează din anii 1860. Prima linie este Funicularul din Lyon,deschis în 1862 ,urmat de următoarele linii din 1878 , 1891 și 1900.Funicularul Castle Hill din
Funicular () [Corola-website/Science/324830_a_326159]
-
fost construit în 1868-9 cu primul termen de încercare la 23 octombrie 1869.Cel mai vechi funicular care operează în Marea Britanie datează din 1875 și este în Scarborough,North Yorkshire. Unul din cele mai faimoase funiculare este Marea Înclinare din Muntele Lowe din Altadena,California,făcut de Andrew Smith Hallidie.Înclinul său este de 62% la bază și 48% la partea de sus,iar mașinile sunt proiectate pentru a ajusta poziția pentru confortul pasagerilor. Estul Statelor Unite au mai multe căi ferate
Funicular () [Corola-website/Science/324830_a_326159]
-
mare e de 74%,și a operat timp de 75 de ani.A fost distrus de un foc în anul 1983 și pentru o societate care nu se așteaptă la profit , încă se mai lucrează la restaurarea lui. Funicularul de pe muntele Vezuviu a inspirat cântecul Funiculi Funicula,compus în 1880.Acest funicular a fost ruinat în mod repetat de către erupțiile vulcanice,așa că a fost abandonat după erupția din 1944. Funicularele private de pe secțiuni abrupte oferă acces mai ușor de la stradă la
Funicular () [Corola-website/Science/324830_a_326159]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip speologic), situată în județul Maramureș, pe teritoriul administrativ al comunei Băiuț. Aria naturală se află în partea centrală a județului Maramureș în Munții Lăpușului (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali), în partea nord-estică a satului Poiana Botizii, în apropierea drumului județean (DJ171A) care leagă localitatea Suciu de Sus de Botiza. Rezervația naturală a fost declarată
Peștera cu Oase de la Poiana Botizii () [Corola-website/Science/324843_a_326172]
-
lată de 10-20 km, mărginită la vest și la est de pustiuri („pământ roșu”). Suprafața pământului cultivabil în valea Nilului varia între 25-50 km lățime, în regiunea dinspre Marea Mediterană, iar spre sud-est era mult mai îngustă. La est și vest munți stâncoși și deșerturi imense mărginesc Egiptul și, de fapt, îl și izolează de restul lumii antice. Spre deosebire de aceste deșerturi, pământul din valea Nilului este extrem de bogat, datorită aluviunilor aduse în timpul revărsărilor periodice ale marelui râu. Începând din luna iunie, fluviul
Geografia Egiptului () [Corola-website/Science/324854_a_326183]
-
și, de fapt, îl și izolează de restul lumii antice. Spre deosebire de aceste deșerturi, pământul din valea Nilului este extrem de bogat, datorită aluviunilor aduse în timpul revărsărilor periodice ale marelui râu. Începând din luna iunie, fluviul Nil se umflă datorită zăpezilor din munții Abisiniei și din cauza ploilor din regiunile ecuatoriale. Până în luna septembrie, Nilul se revarsă acoperind întreaga suprafață cu nămolul vegetal bogat în îngrășăminte naturale. De aceea populația capta o parte a apelor revărsate pentru a le folosi la irigarea pământului în
Geografia Egiptului () [Corola-website/Science/324854_a_326183]
-
Nilul se revarsă acoperind întreaga suprafață cu nămolul vegetal bogat în îngrășăminte naturale. De aceea populația capta o parte a apelor revărsate pentru a le folosi la irigarea pământului în perioada de secetă. Egiptul are și alte bogății naturale. În munții aflați la est și vest de Nil existau variate soiuri de piatră (calcar, granit, diorit, bazalt, porfir etc), la fel aramă (în Peninsula Sinai), aur (Nubia).
Geografia Egiptului () [Corola-website/Science/324854_a_326183]
-
din județul Argeș, Muntenia, România. Comuna Valea Danului este situată la 7 km de municipiul Curtea de Argeș. Se învecinează: Clopotnița și Biserica Valea Danului - monument istoric Casa Memorială poet: "Ion Popa Argeșanu" Scrisă de Academicianul Dan Gherasimescu Domnul Negru Voda trecu munții încoa spre Argeș, pe drumul lui Vodă cătând loc de mânăstire și de pomenire, dă poruncă celui mai vestit meșter Manole să caute prin părțile locului oameni cu frică de Dumnezeu care știu a lucra cea mai frumoasă mânăstire cum
Valea Danului, Argeș () [Corola-website/Science/324852_a_326181]
-
național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Argeș, pe teritoriul administrativ al comunei Rucăr. Rezervația naturală declarată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000", se află în partea sudică a Munților Făgăraș, între Vârful Galbenele (2.456 m), Vârful Găleșescu Mare (2.470 m) și Vârful Moldoveanu (2.544 m), în bazinul râul Doamnei-căldarea Valea Rea, la o altitudine de 2.156 m, și are o suprafață de 0,50 hectare
Lacul Valea Rea () [Corola-website/Science/326024_a_327353]
-
iulie 2007. Plecarea lui Dumitru Pricop dintre noi, la o vârstă prematură, când mai avea multe de spus întru limba română, întru poezie: "A scrie despre apusul unui poet în toată puterea cuvântului, e ca și cum ai vorbi despre moartea unui munte."
Dumitru Pricop () [Corola-website/Science/326020_a_327349]
-
mare. În timpul călătoriei, cei trei au scăpat cu greu din mâinile piraților libieni, fiind salvați de prezența de spirit a lui Palatino. Odată ajunși în Grecia, cei doi agenți și-au început activitatea: au vizitat regiunea litoralului apusean al Greciei, munții din sudul Albaniei, Peninsula Mani. În timpul misiunii lor, cei doi au întâlnit mai mulți greci dispuși să îi ajute, precum căpitanul de vas Ghiorghios Mavromihailos și latifundiarul Panaiotos Benakisos. În timpul misiunii lor, cei doi emisari au strâns informații cu privire la starea
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
Marea Mediterană. Efectivele rebelilor ajunseseră la 10.000 de oameni. Sub conducerea armatorului Ioannis Vlachos (Daskalojannis) a izbucnit o revoltă antiotomană în Creta în regiunea Sfakia. Peste 24.000 de oameni s-au răsculat în Epir. Klefții s-au răsculat în munții Tesaliei și Macedoniei. Un mare număr de rebeli din Macedonia au traversat Istmul Corint și s-au alăturat celor care luptau împotriva otomanilor în Moreea. Frământări ale populației creștine s-au semnalat și în nordul Greciei, în Muntenegru și Dalmația
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
număr de rebeli greci și a drapelului de luptă al grupării lui Psaro, comandantul Sokolov a fost decorat cu Ordinul Sfântul Gheorghe, clasa a 4-a. După înfrângerea lui Psaro și Mavromihali, numeroși participanți la rebeliune s-au refugiat în munți, unde au continuat să lupte împotriva otomanilor. Dacă în regiunile de coastă și de câmpie ienicerii au reușit să restabilească ordinea,prezența lor în regiuniile muntoase ale Peloponezului a fost mai degrabă simbolică. Insurgenții au continuat să păstreze controlul asupra
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
grecilor. Spre deosebire de acesta, istoricii ruși precum S. M. Solviev au sublinat adevăratele cauze ale eșecului, apreciind că grecii nu au fost nici pe de parte lași, demonstrând că sunt capabili să ducă cu succes lupte de apăraare în fortărețele naturale ale munților Greciei, fiind însă nepregătiți să desfășoare acțiuni ofensive de amploare în câmp deschis. Istoricul V. A. Ulianițki a scris că grecii au fost defapt doar niște unelete pentru Ecaterina a II-a în această expediție, care a fost mai degrabă
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]